O atingere de catifea

Senzualitate şi eleganţă. Procesul de fabricaţie al unuia dintre cele mai luxoase materiale din istoria modei a fost timp de secole un secret bine păstrat. Curbele şi faldurile graţioase au acoperit mai ales şoldurile domniţelor. Nici domnii din marea aristocraţie nu au rămas indiferenţi în faţa moliciunii şi coloritului bogat al catifelei.

Suficient de grea pentru a aluneca elegant în curbe şi falduri, catifeaua a fost de la început unul dintre cele mai luxoase materiale produse vreodată. Nici nu este de mirare, din moment ce multă vreme a avut la bază mătasea.

Nu se ştie exact cine a fabricat primul metru de catifea, însă istoricii presupun că este vorba despre vreun oraş aflat pe Drumul Mătăsii. Firele aşezate perpendicular şi tăiate scurt printr-o tehnologie manuală datată acum 2000 de ani î.Hr au sedus prin atingere, dar şi prin culoare multe minţi şi buzunare aristocrate.

Jocul de lumini şi umbre, precum şi bogăţia culorilor au făcut ca alături de aur şi bijuterii, catifeaua să fie o preţioasă comoară în vistieriile celor cu stare. Un personaj despre care se spune că deţinea sute de baloţi de catifea a fost Harun al Rashid.

Multă vreme catifeaua a provenit din ţările Orientului Mijlociu, modul în care se obţinea materialul fiind un secret bine păzit şi transmis din tată în fiu, în interiorul breslelor.

Suport pentru pictura religioasă

Catifeaua a fost folosită şi ca suport pentru pictură, în special catifeaua neagră, datorită contrastelor strălucitoare formate cu alte culori. Specialiştii susţin că pictarea catifelei era o tehnică antică originară din Kasmir şi a fost folosită în realizarea portretelor religioase, mai ales de către locuitorii Caucazului şi de preoţii ortodocşi ruşi.

Marco Polo a fost cel care a adus în Europa procedeul picturii pe catifea, unele dintre operele lui găsindu-se şi astăzi în Muzeul Vaticanului.

Din 1266, mulţi artizani din Turcia, Grecia şi Cipru au fost nevoiţi să migreze în interiorul Europei aducând cu ei şi secretul fabricaţiei catifelei. Majoritatea s-au stabilit în Luca, un oraş din Italia, care devine astfel unul dintre cele mai mari centre de producţie textilă. Curând, fabricarea catifelei se răspândeşte în ţări din nordul şi vestul Europei. În Spania se afla cel de-al doilea centru de producţie de catifea, breasla celor care se ocupau cu acest meşteşug devenind una dintre cele mai prospere din acele timpuri.

Prima referire la catifea în Anglia datează din 1278, când croitorul regal a cheltuit 100 de şilingi pentru a procura material necesar capitonării scaunelor şi paturilor din castelele monarhice.

În Evul Mediu, catifeaua era importată din Orientul Mijlociu şi era des folosită pentru capitonarea scaunelor, confecţionarea draperiilor, dar şi pentru obţinerea diferitelor articole de îmbrăcăminte pentru aristocraţia bogată a lumii. Costurile erau, fireşte, exorbitante. Catifeaua a ajuns în Europa în anii 1500, devenind rapid simbolul nobilităţii, fiind stofa de bază din care erau croite trenele regilor şi rochiile reginelor.

Din Evul Mediu şi până în Renaştere, catifeaua a fost fabricată mai ales din mătase. Pentru a mai reduce din costuri, meşterii au încorporat, ocazional, şi alte tipuri de fire. Cânepa a fost una dintre ţesăturile care au intrat în combinaţie cu mătasea, dar şi bumbacul a fost folosit în acest scop. Secretul de fabricaţie a materialului a fost ascuns până în momentul în care Napoleon a desfiinţat breslele în timpul Revoluţiei Franceze.

Catifea din fibre sintetice

Catifeaua a rămas unul dintre materialele luxoase, destinate nobilimii avute, până în anii revoluţiei industriale. După cel de-Al Doilea Război Mondial, catifeaua începe să fie obţinută din fibre sintetice, ca substitut pentru mătase, ceea ce a făcut ca materialul să devină foarte accesibil.

Până astăzi, catifeaua şi-a păstrat farmecul şi seducţia. Ea este o prezenţă obişnuită pe podiumurile de modă. O singură piesă de catifea poate da ţinutei un aer de eleganţă aparte.

Desingneri importanţi precum Yves Saint Laurent, Mark Jacobs, Sonia Rykiel, Versace sau Armani au făcut din catifea un lait-motiv, transformând-o în pantaloni, paltoane, veste, sacouri, fuste sau chiar rochii de seară.

Piesele de rezistenţă văzute acum pe marile podiumuri de modă sunt rochiile opulente din catifea în contrast cu alte materiale vaporoase, precum tulul sau satinul. Obiectele de îmbrăcăminte din catifea pot fi purtate astăzi atât seara, cât şi pe parcursul întregii zile. Pantalonii se pot asorta la orice, inclusiv la materiale delicate precum mătasea sau în contrast cu blana sau pielea. Fustele, rochiile sau topurile, de asemenea. În ceea ce-i priveşte pe domni, şi ei au în dulapurile de haine măcar un sacou dacă nu de catifea, măcar de velur, fratele mai mic al catifelei.