Nu mai tropăiţi! Se dărâmă stadionul!

5 Mai 1992, lumea sportivă din Franţa e încremenită de o dramă care şi azi mai bântuie fotbalul din Hexagon. Se împlinesc 23 de ani de la cea mai mare dramă din fotbalul francez:18 morţi şi 2.357 răniţi la semifinala de Cupă Bastia-Olympique Marseille

Pe 22 aprilie 1992 Bastia elimina pe AS Nancy din sferturile Cupei Franţei. Bucuria era uriaşă printre corsicani. Cu câteva zile înainte, preşedintele grupării decisese să adauge nişte tribune metalice peste cele de beton deja existente, pentru a mări cu 2.500 de locuri capacitatea stadionului. Ştia că interesul va fi enorm şi nu se înşelase, cu 8.737 oameni prezenţi la meci. A doua zi, pe 23, celebrul prezentator tv Patrick Poivre d'Arvor, bagă mîna în urnă şi scoate bilele roşii. Monaco merge la Cannes, Bastia primeşte vizita celor de la Marseille.

Ştiind interesul crescut pentru acest eveniment oficialii clubului nu se mai încurcă cu autorizaţii, arhitecţi etc. Pe 24 aprilie, pe la 20.00, se începe demolarea tribunei "Claude Papi", care fusese construită prin 1948. Oricât de mult şi-ar fi dorit să o păstreze, vechea tribună, nu poate găzdui decât 750 de spectatori, iar oficialii voiau mai mult, mai cu seamă că acolo se întâlnea întreaga Corsică cu Olmeta, Deschamps, Di Meco, Papin şi Waddle. La 4.30 de dimineaţă, totul e la pămînt. După o licitaţie făcută în grabă, luni, 27 aprilie se face şedinţa operativă, iar marţi, pe 28, se dă drumul la treabă. Concret, două societăţi sunt desemnate să ridice o tribună metalică, lungă de 100 de metri, înaltă de vreo 15, cu 10.000 de locuri. Cu cele 8.000 deja existente, se fac vreo 18.000.

În loc de şuruburi, sîrme, în loc de ciment, cărămidăSe munceşte zi şi noapte, iar normele nu sunt deloc respectate... unde era nevoie de îmbinări, nu se mai aşteaptă şuruburile, merge şi cu sîrmă. În loc de platformele de ciment, se punem cărămizi. Pe 4, lucrarea e gata, sau cel puţin stă în picioare. Autorităţile locale sunt mîndre, sunt gata de inaugurare, doar vine Bernard Tapie! Un şef de la pompieri încearcă să atragă atenţia multe lucruri nu-s în regulă:nu există scări de evacuare, nu sunt semnalizate ieşirile, dar i se astupă, rapid, gura...

"Vă rugăm să nu mai tropăiţi!"

5 mai 1992. Cu o oră şi jumătate înainte de meci, stadionul "Armand-Cesari, cunoscut drept Furiani, este plin până la refuz. La ora 20.00 se iese la încălzire, iar  tribunele explodează. Au trecut 10 ani de la ultimul mare succes, cucerirea Cupei Franţei, cu Roger Milla pe gazon, contra celor de la St. Etienne, cu Platini ori Battison printre adversari. "Vă rugăm să nu mai tropăiţi!", se aude la staţia de amplificare. E 20.10, aerul devine tot mai greu. "Ceva nu era în regulă, tribuna parcă trosnea. Era o gălăgie de nedescris, un vacarm uriaş, iar eu auzeam cum trosnesc fiarele", avea să spună un suporter al celor de la Bastia.

20:20 - Ora dezastrului

Improvizaţia a căzut la opt şi douăzeci de minute. Sub ea sunt prinşi 3.000 de oameni. Jucătorii încremenesc pe gazon. TF1 televizează în direct meciul. Echipele de intervenţie sunt puţine, cei din partea de tribună rămasă în picioare se calcă pe capete, vor să scape. Primul elicopter ajunge pe gazon abia peste o oră şi 10 minute, deja sunt patru morţi şi sute de răniţi, întinşi pe jos, printre mingi, tricouri pline de sînge, cutii de carton cu lapte, tuburi de vasodilatatoare... Se face apel la calm. Abia pe la şapte dimineaţa, la aproape 10 ore de la tragedie, ultimul rănit e internat la un spital de pe continent, adus cu avionul-ambulanţă.

Bilanţul este dramatic: 18 morţi şi 2.357 de răniţi, cea mai mare tragedie din fotbalul francez, şi una dintre marile drame ale sportului în general. 2.357 de răniţi: oameni care vor rămâne în  cărucioare cu rotile toată viaţa sau cu braţele amuputate ori de ce nu cu sechele imposibil de reparat cumva; la care se mai adaugă şi cei 18 care au murit.Toţi aceştia plătiseră bilet, iar pentru ei nenorocirea venise pentru suma de 300 de franci...

Procesul a fost unul de ochii lumii, ca şi arena unde au murit şi au fost răniţi cei pomeniţi mai sus. Din cei 18 oameni care su intrat în proces, 5 sunt achitaţi, iar ceilalţi primesc diverse pedepse. Cea mai mare este de 2 ani de închisoare şi 30.000 de franci amendă...

Nici azi faimosul stadion Furian nu este gata... mereu în reconstrucţie, bătrân arenă ridicată în 1932, are totuşi drept de joc.