Nichifor Crainic

Nichifor Crainic despre români: „Ne place mai mult să glumim decît să gîndim”

Superficialitatea inteligenței noastre. Fișînd volumul Întîlnirea unui român cu țara, reunind omagiile aduse lui Stelian Popescu la sărbătorirea de la Arenele Romane din 11 octombrie 1936, pentru prefața la Predică în pustiu, descopăr în Lămurirea de început, semnată de Nichifor Crainic, peste observațiile mustrătoare ale scriitorului la psihologia poporului român.

Prima se referă la superficialitatea inteligenței noastre, ascuțite, de altfel, dar total lipsită de seriozitate:

„Noi, Românii, sîntem un neam inteligent; ba chiar foarte inteligent. Dar inteligenţa noastră nu are un caracter constructiv, ci unul distractiv. Ne place mai mult să glumim decît să gîndim, mai mult să pismuim decît să înţelegem, mai mult să dispreţuim decît să iubim. Inteligenţei noastre îi lipseşte acea doză de seriozitate, dacă nu de maturitate, neapărat trebuincioasă pentru adîncirea lucrurilor, pentru pătrunderea înţelesului lor moral, pentru deosebirea celor bune de cele rele şi pentru rînduirea lor în scara de valori călăuzitoare ale vieţii. Trecem cu uşurinţă peste omul cinstit şi ne oprim cu admiraţie în faţa ticălosului. Dispreţuim strădania îndelungă în folosul obştesc şi rîvnim la «loviturile» aventurierilor cari ajung peste noapte din pierde-vară magnaţi ai banului şi ai vieţii noastre publice, ― uitînd, fireşte, că toate aceste «lovituri» se fac pe socoteala unui neam întreg.”

În același text dau peste denunțarea unui alt nărav autohton, dezastruos pentru cultivarea valorilor autentice. E vorba de neputința de a aprecia o personalitate la adevărata-i valoare abia după ce moare:

„Sînt atîția bărbați de seamă care au trăit printre noi, și-au ars puterile vieții în rugul unei misiuni naționale și nu le-a fost dat să audă cuvîntul recunoașterii decît din cerul de dincolo de mormînt. Cu calitățile și defectele sale, Românul desconsideră în viață pe cei aleși din neamul lui, ca să-i preamărească abia după stingerea din urmă.” (Întîlnirea unui român cu țara, Tipografia Universul, București, 1936).