Naţiunea împărţită: Polonezii în perioada ocupaţiilor străine 1795 1918 jpeg

Naţiunea împărţită: Polonezii în perioada ocupaţiilor străine 1795-1918

La 24 noiembrie 1795, reprezentan┼úii Rusiei, Austriei ┼či Prusiei au ├«ncheiat la Sankt Petersburg, ├«n numele monarhilor lor, tratatul privind ÔÇ×divizarea complet─â, definitiv─â ┼či indispensabil─â a Regatului PolonezÔÇŁ. Era cea de-a treia ├«mp─âr┼úire a Republicii Celor Dou─â Na┼úiuni (denumirea oficial─â a statului polonez; prin tratatul ├«ncheiat la Lublin, la 1 iulie 1569, s-a ├«nlocuit uniunea personal─â a Regatului Poloniei ╚Öi Marelui Ducat al Lituaniei cu o uniune real─â, bazat─â pe o monarhie electiv─â, regele urm├ónd a fi ales de Seim ÔÇô n.tr.), care ├«nceta astfel s─â mai existe. ÔÇ×SclaviaÔÇŁ a durat 123 de ani. ├Än ciuda insurec┼úiilor ├«nfr├ónte, a persecu┼úiilor ┼či a ├«ncerc─ârilor de dezna┼úionalizare, na┼úiunea polonez─â a supravie┼úuit acestor vremuri grele ┼či a reu┼čit s─â-┼či c├ó┼čtige independen┼úa. 

ÔÇ×Absorbit─âÔÇŁ de Revolu┼úia francez─â, Europa nu s-a preocupat deloc de soarta Republicii, dezmembrat─â de c─âtre puternicii vecini. Astfel a c─âzut unul dintre cele mai vechi ┼či mai mari regate de pe continent, care jucase, p├ón─â nu demult, un rol important ├«n regiune. La urma urmelor, regele Jan III Sobieski ┼či trupele sale salvaser─â, ├«n 1683, Viena asediat─â de turci. 

La vremea respectiv─â, dar ┼či ├«n urm─âtoarele c├óteva decenii, mul┼úi polonezi s-au ├«ntrebat cum a fost posibil un asemenea dezastru. ├Än prezent este cunoscut faptul c─â, at├ót cauze interne, c├ót ┼či externe au dus la ├«mp─âr┼úirea Republicii, dar ┼či c─â statul era deja ├«ntr-o criz─â, ├«nceput─â cu mult mai devreme. Numeroasele r─âzboaie, care au lovit Polonia ├«n secolul al XVII-lea ┼či ├«n primele decenii ale secolului al XVIII-lea, au devastat ┼či s─âr─âcit ┼úara.

Compus─â prin unirea Regatului Poloniei cu Marele Ducat al Lituaniei ┼či organizat─â ca un stat monarhic-republican, ├«n care nobilimea polonez─â (┼čleahta), cea care alegea regele, reprezenta stratul social principal (ÔÇ×na┼úiunea politic─âÔÇŁ), Republica se caracteriza printr-un regim politic anacronic. ├Än Europa crescuse num─ârul monarhiilor absolute luminate. ├Än acela┼či timp, ├«n statul polono-lituanian regii ale┼či nu puteau face mai nimic (de exemplu impunerea de taxe) f─âr─â acordul Seimului (camera inferioar─â a Parlamentului polonez ÔÇô n.tr.).

├Äncerc─ârile de ├«nt─ârire a autorit─â┼úii regelui erau considerate de c─âtre ┼čleaht─â un atentat la propria ÔÇ×libertate aurit─âÔÇŁ (totalitatea privilegiilor de care se bucura nobilimea polono-lituanian─â ÔÇô n.tr.). La fel de nociv s-a dovedit a fi ┼či principiul liberum veto (├«n teorie un principiu democratic, deoarece presupunea realizarea unui compromis ├«ntre for╚Ťele politice), prin care fiecare deputat putea ├«ntrerupe lucr─ârile Seimului, ceea ce atr─âgea dup─â sine anularea tuturor hot─âr├órilor deja adoptate ├«n timpul ÔÇ×sesiuniiÔÇŁ respective. Din 1652, Seimul fusese ├«ntrerupt de nu mai pu┼úin de 73 de ori. ├Än spatele acestor evenimente s-au aflat adesea deputa┼úi corup┼úi de puterile str─âine, de magna┼úi (stratul superior al ╚Ölehtei poloneze ÔÇô n.tr.) sau de cele mai bogate familii din r├óndul ┼člehtei. Alegerea liber─â a regelui favoriza, de asemenea, amestecul puterilor vecine ├«n treburile interne ale statului. Republica se ├«ndrepta c─âtre anarhie. Regele Prusiei, Frederic al II-lea cel Mare spunea c─â: ÔÇ×├«n Polonia, cu bani, po┼úi ob┼úine oriceÔÇŁ.

De la R─âzboiul Nordului (1700-1721: Polonia, Danemarca ╚Öi Rusia se aliaz─â ├«mpotriva Suediei ÔÇô n.tr.), Rusia era cea care influen┼úa cel mai mult situa┼úia Republicii. Conduc─âtorii ei aveau grij─â ca ineficientul regim politic al statului polono-lituanian s─â nu se schimbe.

Cele trei împărţiri ale Republicii

├Än 1764 urca pe tron Stanis┼éaw August Poniatowski. Fostul iubit al ├«mp─âr─âtesei Ecaterina a II-a era un om educat, iubitor de art─â ┼či care dorea reformarea ┼ú─ârii. Nu avea ├«ns─â ├«nsu╚Öirile unui conduc─âtor ┼či se supunea ambasadorilor ru┼či. ├Ämpotriva regelui, influen┼úei Rusiei ┼či schimb─ârii sistemului politic s-a ridicat ÔÇô foarte repede ÔÇô o parte a nobilimii. Revolta nobiliar─â s-a ├«ntins pe patru ani, fiind ├«n─âbu┼čit─â de armatele poloneze ┼či ruse┼čti.

Confuziile ┼či dezordinea din Republic─â au fost folosite de Cur┼úile de la Berlin ┼či Viena, care ┼či-au manifestat preten┼úiile teritoriale. Rusia, implicat─â ├«ntr-un r─âzboi cu Turcia, a fost de acord cu propunerea de ├«mp─âr┼úire. Tratatul a fost semnat la Sankt Petersburg, la 5 august 1772. Austria a confiscat terenurile sudice ale Republicii (cu o suprafa┼ú─â de 83.000 km2 ┼či o popula┼úie de 2.650.000 de locuitori), Prusia, pe cele nord-vestice, f─âr─â Gda┼äsk ┼či Toru┼ä (cu o suprafa┼ú─â de 36.000 km2 ┼či o popula┼úie de 580.000 de locuitori), iar Rusia, pe cele nord-estice (cu o suprafa┼ú─â de 92.000 km2 ┼či o popula┼úie de 1.300.000 de locuitori).

Pierderea a aproape 30% din teritoriu a provocat un ┼čoc ├«n Polonia ┼či Lituania. Elitele au ├«n┼úeles necesitatea reformelor. Acestea au fost ini┼úiate de Seimul de Patru Ani (1788-1792) care, la 3 mai 1791, a adoptat Constitu┼úia, prima din Europa ┼či a doua din lume, dup─â cea american─â. Erau introduse monarhia ereditar─â ┼či separarea puterilor ├«n stat; era limitat─â democra┼úia nobiliar─â (a fost abolit dreptul de liberum veto), se extindea no┼úiunea de na┼úiune la toate straturile sociale, inclusiv ale or─â┼čenilor ┼či ┼ú─âranilor, se abolea distinc┼úia dintre partea lituanian─â ┼či cea polonez─â a statului. Cu toate c─â a durat doar un an, ea a r─âmas bine ├«ntip─ârit─â ├«n memoria polonezilor.

hj jpg jpeg

Aceste reforme nu au fost pe placul vecinilor, ├«n special al Rusiei. ├Än 1792, sub pretextul protej─ârii ÔÇ×libert─â╚Ťii auriteÔÇŁ a nobilimii, Ecaterina a II-a a atacat Republica. Armata acesteia nu a putut ap─âra ┼úara, mai ales c─â regele nu a vrut s─â lupte, ci a sperat c─â va beneficia de gra╚Ťia ├«mp─âr─âtesei, ceea ce nu s-a ├«nt├ómplat. La ad─âpostul baionetelor ruse┼čti, conduc─âtorii polonezi au acceptat marionetele trimise de la Sankt Petersburg, iar reformele politice au fost abolite. La scurt timp dup─â aceea, Rusia s-a ├«n┼úeles cu Austria asupra celei de-a doua ├«mp─âr┼úiri a Republicii: Rusia a ocupat o parte a Lituaniei, teritoriile bieloruse ┼či ucrainene (cu o suprafa┼ú─â de 250.000 km2 ┼či o popula┼úie de 3.000.000 de locuitori), ├«n timp ce Prusia a ocupat Wielkopolska (Polonia Mare), o parte din Mazowsze (regiune din centrul ╚Öi nord-estul Poloniei, pe cursul mijlociu al Vistulei ÔÇô n.tr.), ora┼čele Gda┼äsk ┼či Toru┼ä (├«n total 58.000 km2 ┼či o popula┼úie de 1.000.000 de locuitori). Suprafa╚Ťa Republicii s-a redus la 227.000 km2 iar popula┼úia ÔÇô la 4.400.000 de locuitori.

Patrio┼úii polonezi nu s-au ├«mp─âcat cu aceasta. ├Än martie 1794, la Cracovia, Tadeusz Ko┼Ťciuszko, fost general al armatei americane ├«n timpul R─âzboiului de Independen╚Ť─â ┼či unul dintre eroii r─âzboiului cu Rusia din 1792, s-a autoproclamat comandant al revoltei. El ├«mbina devizele luptei pentru independen┼ú─â cu cererile de acordare de drepturi burgheziei ┼či ┼ú─âranilor. ┼ó─âranii cosa┼či, ├«narma┼úi cu coase preg─âtite pentru lupt─â, l-au sprijinit pe Ko┼Ťciuszko ├«n lupta de la Rac┼éawice ╚Öi, captur├ónd tunurile inamicilor, au intrat ├«n panteonul na╚Ťional.

Insurec┼úia nu a putut rezista ├«ns─â for┼úelor combinate ale ru┼čilor ┼či prusacilor. ├Än luna octombrie, deja r─ânit, Ko┼Ťciuszko a fost luat prizonier ├«n b─ât─âlia de la Maciejowice (conform relat─ârilor contemporane, ar fi spus atunci ├«n latin─â ÔÇ×Finis PoloniaeÔÇŁ ÔÇô ├«n traducere ÔÇ×acesta este sf├ór┼čitul PolonieiÔÇŁ), iar la ├«nceputul lunii noiembrie, generalul Suvorov, celebrul comandant rus, a ocupat Var┼čovia. Insurec┼úia a fost ├«nfr├ónt─â. A urmat cea de-a treia ├«mp─âr╚Ťire, care a pecetluit pr─âbu╚Öirea Republicii. Al─âturi de Rusia (120.000 km2 ┼či 1.200.000 de locuitori) ┼či Prusia (48.000 km2 ┼či 1.000.000 de locuitori), Austria ┼či-a primit ┼či ea partea sa (120.000 km2 ┼či 1.200.000 de locuitori). Stanis┼éaw August Poniatowski a renun┼úat la tron ┼či s-a retras la Sankt Petersburg, unde a tr─âit p├ón─â la sf├ór┼čitul vie┼úii (avea s─â moar─â ├«n 1798 ÔÇô n.tr.). Cotropitorii au fost de acord s─â ÔÇ×abroge orice lucru care putea readuce ├«n memorie existen┼úa Regatului PolonezÔÇŁ. Prusacii au jefuit (iar ulterior au topit ┼či v├óndut) ├«nsemnele regale poloneze, iar ru┼čii au transportat la Sankt Petersburg colec┼úiile Castelului Regal din Var┼čovia ┼či una dintre cele mai mari biblioteci din Europa ÔÇô Biblioteca Za┼éuski (bibliotec─â public─â, fondat─â de fra╚Ťii J├│zef Andrzej ╚Öi Andrzej Stanis┼éaw Za┼éuski, deschis─â publicului ├«n 1747 ╚Öi devenit─â bibliotec─â na╚Ťional─â ├«n 1780 ÔÇô n.tr.).

La bra┼ú cu Napoleon 

Dup─â ├«nfr├óngerea insurec┼úiei din 1794, mul┼úi participan╚Ťi au plecat ├«n exil. O parte dintre ei au c─âutat sprijin pentru cauza polonez─â ├«n Fran┼úa revolu┼úionar─â. Autorit─â┼úile franceze au fost de acord cu crearea unor unit─â╚Ťi militare poloneze ├«n Italia, unde opera armata generalului Napoleon Bonaparte. ├Än fruntea legiunilor poloneze, care cuprindeau c├óteva mii de oameni ╚Öi se aflau formal ├«n subordinea Republicii Lombardia, a fost numit generalul Jan Henryk D─ůbrowski. Polonia le datoreaz─â acestora reluarea luptei pentru libertatea ÔÇ×noastr─â ┼či a voastr─âÔÇŁ (ÔÇ×W imi─Ö Boga za nasz─ů i wasz─ů wolno┼Ť─çÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×├Än numele Domnului, pentru libertatea noastr─â ╚Öi a voastr─âÔÇŁ ÔÇô text ce ap─ârea pe steagurile manifestan╚Ťilor din Var╚Öovia, ├«n 1831, ├«n limbile rus─â ╚Öi polon─â ÔÇô n.tr.), precum ┼či imnul na╚Ťional. Compus─â de J├│zef Wybicki, ÔÇ×Mazurca lui D─ůbrowskiÔÇŁ, care ├«ncepe cu versurile: ÔÇ×Polonia nu a pierit ├«nc─â, ea va d─âinui at├ót vom fi ┼či noi, / Ceea ce a ocupat du┼čmanul prin for┼ú─â, cu sabia ├«n m├ón─â, noi vom rec├ó┼čtiga!ÔÇŁ, a devenit, ├«n 1927, imnul de stat al Poloniei, care a reprezentat ╚Öi sursa de inspira╚Ťie pentru autorii imnurilor na┼úionale ale Slovaciei, Croa┼úiei ┼či Ucrainei. Cu toate acestea, soarta legionarilor a fost una nefericit─â. Francezii au ├«ncheiat pace cu Austria ┼či au trimis trupele ├«n San Domingo (Haiti), pentru a ├«n─âbu┼či revolta popula┼úiei b─â╚Ötina╚Öe. Din cei 5.000 de solda┼úi polonezi, care au participat la expedi┼úia din Caraibe, doar 350 au mai revenit ├«n Europa.

Marele Napoleon, pe atunci deja ├«mp─ârat al francezilor, a contestat puterile europene ┼či a reaprins speran┼úele polonezilor ├«n refacerea statului. ├Än toamna anului 1806, c├ónd armata lui Napoleon, ├«nving─âtoare ├«mpotriva prusacilor, intra ├«n Wielkopolska (Polonia Mare), era ├«nso┼úit─â de generalii D─ůbrowski ╚Öi Wybicki. Sub conducerea lor a ├«nceput reorganizarea armatei ┼či administra┼úiei poloneze. Napoleon a avut parte de o primire triumfal─â la Var┼čovia. ├Ämp─âratul a fost cucerit de entuziasmul polonezilor (cel mai mult i-a pl─âcut frumoasa Maria Walewska, cu care a avut mai t├órziu un fiu nelegitim), dar negociind Pacea de la Tilsit cu ┼úarul Alexandru I, nu a reconstruit Regatul Polonez, ci numai Ducatul Var┼čoviei, un stat satelit (103.000 km2 ┼či 2.600.000 de locuitori), condus oficial de prin┼úul saxon Frederic August I Wettin (dinastia saxon─â Wettin domnise ├«n Polonia ├«n perioada 1697-1763 ÔÇô n.tr.), aflat ├«n realitate sub protectorat francez. ├Änsu┼či Napoleon i-a dictat constitu┼úia, realizat─â dup─â modelul celei franceze.

Polonezii au ├«nghi┼úit aceast─â pastil─â amar─â, sper├ónd ├«n schimb c─â ducatul va reprezenta doar o etap─â ├«n drumul c─âtre independen╚Ť─â. ├Än 1809, armatele poloneze, conduse de prin┼úul J├│zef Poniatowski nu numai c─â le-au rezistat celor austriece, dar au ┼či eliberat o bun─â parte din teritoriul ocupat de ace┼čtia. Suprafa╚Ťa ducatului s-a m─ârit p├ón─â la 155.000 km2 iar popula┼úia a ajuns la 4.300.000 de locuitori.

├Än 1812, c├ónd Napoleon, ├«n fruntea Marii Armate (din care 1/6 erau solda┼úi polonezi) a invadat Rusia, se p─ârea c─â refacerea Regatului Poloniei ├«ntre grani╚Ťele din 1772 este foarte aproape. Din p─âcate, ├«mp─âratul a pierdut aceast─â campanie, purtat─â ├«mpotriva uria╚Öelor spa╚Ťii ale imperiului, a foamei ╚Öi a ├«nghe╚Ťului. Trupele ruse╚Öti au intrat ├«n Ducatul Var┼čoviei, iar r─âm─â┼či┼úele armatei poloneze, aflate sub comanda prin┼úului Poniatowski s-au retras ├«n vest. Dup─â b─ât─âlia de la Leipzig, din octombrie 1813, ├«n care Poniatowski a fost ucis, speran┼úele polonezilor ├«n ÔÇ×zeul r─âzboiuluiÔÇŁ de pe Sena s-au n─âruit definitiv.

Sub sceptrul Romanovilor ÔÇô de la gratitudine la detronare 

Cea care decidea acum ├«n problema polonez─â era Rusia. Elita polonez─â se a┼čtepta la represalii ca urmare a sprijinului acordat lui Napoleon, dar ┼úarul Alexandru I, dornic s─â se prezinte ├«n fa┼úa lumii ca un liberal, s-a ar─âtat plin de bun─âvoin╚Ť─â. La Congresul de la Viena din 1815 a for┼úat ├«nfiin┼úarea Regatului Polonez (a┼čadar, un organism superior Ducatului Var┼čoviei), unit cu Rusia printr-o uniune personal─â ┼či cuprinz├ónd teritoriile anexate de aceasta p├ón─â la r├óul Bug. De┼či conducea Rusia autoritar, el a dat Regatului (cunoscut ┼či sub numele de Polonia Congresului) o constitu┼úie. Aceasta le garanta polonezilor un guvern propriu, parlament, armat─â, limba polon─â ca limb─â oficial─â, libertatea personal─â ┼či libertatea presei. ├Än numele ┼úarului ┼či al regelui polonez, Marele Duce Constantin, fratele ┼úarului, urma s─â exercite efectiv puterea ├«n stat. Regatul Polonez a ├«nregistrat o serie de succese ├«n domeniul economiei, culturii, ┼čtiin┼úei sau organiz─ârii armatei (aceasta era m├óndria ┼či bucuria lui Constantin), cu trecerea timpului ├«ns─â, situa┼úia a devenit tot mai ap─âs─âtoare. Nerespectarea libert─â┼úilor constitu┼úionale, presiunea cenzurii ┼či a poli┼úiei secrete, care ├«n─âbu┼čeau g├óndirea liber─â ┼či progresist─â, la care se ad─âugau ┼čtirile despre represiunile asupra polonezilor care tr─âiau ├«n zonele ├«ncorporate ├«n imperiul Romanovilor, trezeau sentimente anti-ruse┼čti. Cu at├ót mai mult cu c├ót ┼úarul Nicolae, succesorul defunctului Alexandru, nu dorea continuarea experimentelor liberale ale acestuia.

La ┼×coala de Cade┼úi de la Var┼čovia a fost pus─â la cale o conspira┼úie, condus─â de locotenentul Piotr Wysocki. Acesteia i s-a al─âturat un grup de studen┼úi. ├Än toamna anului 1830, c├ónd conspiratorii riscau s─â fie descoperi┼úi, iar ├«n Var┼čovia se r─âsp├óndiser─â zvonuri potrivit c─ârora armata polonez─â urma s─â plece ├«n Belgia, pentru a suprima revolu┼úia de acolo, au decis s─â ├«nceap─â lupta.

Revolta a izbucnit ├«n noaptea de 29 spre 30 noiembrie. Cade┼úii au ie┼čit din garnizoane ┼či au atras de partea lor popula┼úia civil─â. Conspiratori civili au atacat Palatul Belvedere, re╚Öedin╚Ťa Marelui Duce Constantin. Acesta ├«ns─â a stat ascuns ┼či a fugit din palat deghizat ├«n femeie. Locotenentul Wysocki ┼či anturajul s─âu nu au avut preg─âtit un plan de ac┼úiune. Ei vroiau doar s─â dea alarma ca de incendiu (de altfel, semnalul ├«nceperii revoltei a fost ├«ntr-adev─âr, incendierea fabricii de bere), ┼či apoi s─â ├«ncredin╚Ťeze puterea unor personalit─â┼úi cu autoritate. Problema a fost c─â nu s-au g─âsit persoane dispuse s-o preia. ┼×ase generali care s-au opus luptei au fost uci┼či de insurgen┼úi ├«n Noaptea de Noiembrie (Noc Listopadowa, cum este numit momentul ├«n istoria polonez─â ÔÇô n.tr.); acestora le-a fost dedicat un monument comandat de ┼úarul Rusiei. Ceea ce i-a salvat pe cade┼úi a fost absen┼úa din Var┼čovia a trupelor loiale lui Constantin, retrase anterior de Marele Duce, care le-a ┼či eliberat de jur─âm├óntul depus fa┼ú─â de el, ├«nainte de re├«ntoarcerea sa ├«n Rusia.

im jpg jpeg

├Än cele din urm─â, conducerea revoltei a fost preluat─â de politicieni ┼či generali, care nu credeau ├«n succesul acesteia, dar sperau s─â ajung─â la o ├«n┼úelegere cu ┼úarul. Acesta cerea ├«n schimb, capitularea total─â. Pe valul de exaltare patriotic─â creat, la 25 ianuarie, Seimul l-a detronat pe Nicolae I. Zarurile fuseser─â aruncate ÔÇô un alt r─âzboi polono-rus izbucnea la ├«nceputul lunii februarie 1831. Primele ciocniri i-au surprins pe ru┼či, deoarece armata polonez─â, lipsit─â de experien┼ú─â, a reu┼čit s─â-i bat─â pe veteranii recentului r─âzboi cu Turcia, ├«n frunte cu feldmare┼čalul Dybicz. Polonezii au ap─ârat Var┼čovia, oprind ├«naintarea inamicului numeros, ├«ntr-o b─ât─âlie s├óngeroas─â, desf─â┼čurat─â la 25 februarie, la Grochowska. ├Än plus, ├«n r├óndurile solda┼úilor ru┼či a izbucnit o epidemie de holer─â, c─âreia i-a c─âzut prad─â ┼či Dybicz.

Polonezii nu au profitat de problemele inamicilor, deoarece comandantul-┼čef al acestora, generalul Skrzynecki, temporiza desf─â╚Öurarea opera╚Ťiunilor militare. La sf├ór┼čitul lunii mai, au pierdut b─ât─âlia de la Ostro┼é─Öka ┼či au cedat ini┼úiativa ru┼čilor. A fost ├«n─âbu┼čit─â ┼či revolta din Lituania, unde a intrat ├«n legend─â Emilia Plater, o femeie-ofi┼úer, comandant al unei unit─â┼úi de partizani ┼či apoi al unei companii de infanterie. Sub comanda energicului feldmare┼čal Paskiewicz, armatele ruse╚Öti, mai numeroase, au continuat lupta. ├Än zilele de 6-7 septembrie, acestea au luat cu asalt Var┼čovia. Resturile armatei poloneze au trecut grani┼úa cu Prusia, unde au depus armele. Pe 21 octombrie a capitulat ÔÇô ultimul ÔÇô deta┼čamentul care ap─âra cetatea din Zamo┼Ť─ç.

Emigra┼úia politic─â ┼či economic─â

Dup─â ├«n─âbu┼čirea insurec┼úiei din noiembrie, circa 10.000 de polonezi au plecat ├«n exil. Erau printre ace┼čtia solda┼úi, politicieni, oameni de cultur─â ┼či de ┼čtiin┼ú─â. Nu numai datorit─â num─ârului, ci ┼či statutului social ┼či puterii de ac┼úiune asupra poporului, ace┼čtia sunt cunoscu┼úi sub numele de Marea Emigra┼úie. S-au stabilit ├«n Fran┼úa, Belgia, Marea Britanie, Elve┼úia, statele germane ┼či italiene, mai pu┼úin ├«n Turcia sau SUA. La ├«nceput au fost primi┼úi ca adev─âra┼úi eroi, ├«n special ├«n statele germane, pentru ca apoi s─â ├«nceap─â problemele tipice exilului: adaptarea grea ├«n noile state, problemele vie┼úii de zi cu zi, uneori foametea ┼či traiul ├«n mizerie, dorul de patrie.

Cei din emigra┼úie erau foarte activi politic, str─âduindu-se, f─âr─â succes, s─â ├«nscrie problema polonez─â pe agenda politic─â european─â. Conservatorii erau grupa┼úi ├«n jurul prin┼úului Adam Jerzy Czartoryski, cunoscut ┼či sub numele de Hotel Lambert, dup─â locul de re┼čedin┼ú─â. Czartoryski ├«ntre┼úinea o re┼úea de agen┼úi, iar dup─â izbucnirea R─âzboiului Crimeii ├«n 1855, a organizat o Legiune Polonez─â, care trebuia s─â lupte, de partea Turciei, ├«mpotriva Rusiei. ├Äntre cei cu viziuni de st├ónga, cea mai puternic─â era Asocia┼úia Democratic─â Polonez─â, care milita pentru c├ó┼čtigarea independen┼úei ┼či punerea ├«n practic─â a unor reforme sociale fundamentale cu efecte pe termen lung. Cercurile din emigra┼úie men┼úineau leg─âtura cu ┼úara prin emisari, care aduceau instruc┼úiuni, literatur─â patriotic─â ┼či politic─â, bani ┼či arme. F─âr─â sprijinul emigra┼úiei n-ar fi izbucnit niciuna din revoltele ╚Öi insurec┼úiile de mai t├órziu: Cracovia (1846), Wielkopolska (1848) ┼či Insurec╚Ťia din Ianuarie 1863 (Var╚Öovia).

Cea mai puternic─â arm─â a exilului r─âm├ónea ├«ns─â cuv├óntul, mai ales cel ├«n versuri. Poe┼úii romantici Adam Mickiewicz ┼či Juliusz Slowacki sunt creatorii unei poezii extraordinare, cu note patriotice. Primul dintre ei este creatorul imaginii mesianice a Poloniei, un ÔÇ×Christos al popoarelorÔÇŁ care, prin jertfa sa va m├óntui lumea ┼či va elibera popoarele de tiranie. ├Än Kordian (dram─â scris─â ├«n 1833 ÔÇô n.tr.), cel de-al doilea autor folose┼čte expresia ÔÇ×Polonia, acest Winkelried al popoarelorÔÇŁ, f─âc├ónd trimitere la eroul na┼úional al Elve┼úiei, care, ├«n timpul unei b─ât─âlii, s-a aruncat asupra liniei inamice, provoc├ónd dezordine ┼či aduc├ónd victoria (Prin sacrificiul s─âu, Arnold Winkelried a adus victoria Confedera╚Ťiei Elve╚Ťiene ├«n b─ât─âlia de la Sempach, din 1386, ├«mpotriva lui Leopold al III-lea, ducele de Habsburg ÔÇô n.tr.). ├Än emigra┼úie activau ┼či al┼úi poe┼úi romantici, ├«ntre care Zygmunt Krasi┼äski sau mai t├ón─ârul Cyprian Kamil Norwid. Poezia romantic─â face parte din identitatea polonezilor ┼či o modeleaz─â p├ón─â azi.

Un mare ambasador al Poloniei disp─ârute a fost genialul compozitor ┼či pianist Fryderyk Chopin. Numele i-l datoreaz─â tat─âlui s─âu, francez de origine. ├Än timpul unei vizite la Paris, ├«n 1832, a f─âcut senza╚Ťie, iar binecunoscutul pictor Delacroix spunea despre el c─â ÔÇ×├«nsu┼či zeul muzicii a cobor├ót pe P─âm├óntÔÇŁ. ├Än compozi┼úiile sale, Chopin a folosit motive muzicale poloneze, mai ales ├«n mazurci ┼či poloneze, adev─ârate capodopere. A murit foarte t├ón─âr, la doar 39 de ani, ├«n urma unei tuberculoze.

Spiritul romantic ┼či speran┼úa ├«n refacerea Poloniei ├«i f─âceau pe emigran┼úi s─â se ridice la lupt─â pretutindeni unde ordinea european─â a Sfintei Alian╚Ťe era zdruncinat─â. Polonezii au fost foarte activi ├«n timpul Revolu┼úiei de la 1848-1849. Ludwik Mieros┼éawski a condus revolta din zonele ocupa╚Ťiei prusace, apoi a luptat ├«n Sicilia, iar ulterior a condus armata revolu┼úionar─â din statele germane Baden ┼či Palatinat. Un rol important ├«n revolu┼úia maghiar─â de la 1848 au jucat generalii J├│zef Bem (care are un monument la Budapesta) ┼či Henryk Dembi┼äski, iar generalul Wojciech Chrzanowski a condus armata Piemontului ├«n luptele cu austriecii. Apar┼úin├ónd celui de-al doilea val al emigra┼úiei, de dup─â Revolta din Ianuarie, generalul J├│zef Hauke-Bosak a murit ├«n r─âzboiul franco-prusac (1870-1871), iar Jaros┼éaw D─ůbrowski ┼či Walery Wr├│blewski au fost generali ai Comunei din Paris (1871).

pol jpg jpeg

├Än a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea s-a dezvoltat ┼či a┼ča-numita emigra┼úie a polonezilor ÔÇ×pentru p├óineÔÇŁ. P├ón─â ├«n 1914, mai mult de 3.500.000 de oameni au p─âr─âsit teritoriile poloneze, ceea ce reprezenta circa 10% din ├«ntreaga popula┼úie. Au emigrat ├«n statele vest-germane (Renania, Westfalia), Fran┼úa, dar ┼či peste ocean, ├«n SUA, Canada sau Brazilia. C├óteva sute de mii de polonezi s-au a┼čezat ├«n ad├óncul Imperiului Rus, o parte din ei condamna┼úi. Dup─â isp─â┼čirea pedepsei au r─âmas ├«n Siberia, unii dintre ei speciali┼čti ├«n diverse domenii, ┼či au f─âcut carier─â acolo, ca de exemplu, la construirea c─âii ferate trans-siberiene.

Chiar dac─â Polonia nu mai exista ca stat, au fost polonezi care au f─âcut carier─â interna┼úional─â: Maria Sk┼éodowska-Curie a primit de 2 ori Premiul Nobel pentru chimie ┼či fizic─â, pentru importante descoperiri ┼čtiin┼úifice, scriitorul Henryk Sienkiewicz a primit Premiul Nobel pentru literatur─â, pianistul Ignacy Jan Paderewski a cucerit inimile ascult─âtorilor din Europa Occidental─â ┼či Statele Unite, iar publicul american a ├«ndr─âgit-o pe actri┼úa Helena Modrzejewska.

Noaptea lui Paskiewicz ┼či urm─âtoarele revolte 

Dup─â ├«nfr├óngerea Revoltei din Noiembrie, asupra polonezilor din Polonia Congresului ┼či din teritoriile aflate sub ocupa╚Ťie rus─â s-a ab─âtut r─âzbunarea ┼úarului. Simbolul acesteia a devenit feldmare┼čalul Paskiewicz care, drept premiu pentru ├«n─âbu┼čirea revoltei, a primit func┼úia de guvernator. Cei 25 de ani ai guvern─ârii lui (1831-1856) au r─âmas ├«n memoria polonezilor sub denumirea de ÔÇ×noaptea lui PaskiewiczÔÇŁ.

Mii de participan┼úi la revolt─â au fost trimi┼či ├«n exil ├«n ├«ndep─ârtata Rusie. Lui Wysocki, ini┼úiatorul Nop┼úii de Noiembrie, pedeapsa cu moartea i-a fost comutat─â la 20 de ani de munc─â silnic─â, ce trebuia executat─â la Irkutsk, ├«n Siberia. Pentru ├«ncercarea de evadare a fost pedepsit cu 1.000 de lovituri de bici ┼či a fost trimis la munc─â ├«ntr-o min─â de cupru, unde a lucrat legat de roab─â. Abia ├«n 1857 a primit permisiunea de a se re├«ntoarce ├«n Regat.

Ofi╚Ťerii polonezi au fost degrada╚Ťi, iar solda╚Ťii au fost ├«nrola╚Ťi ├«n armata rus─â ╚Öi trimi╚Öi ├«n Caucaz. Autorit─â╚Ťile ╚Ťariste au ocupat re╚Öedin╚Ťele participan╚Ťilor la revolt─â, iar pentru restul popula╚Ťiei au fost instituite contribu╚Ťii ╚Öi taxe de penalizare. Pentru men╚Ťinerea unui control permanent asupra Var╚Öoviei, ru╚Öii au construit ├«n ora╚Ö ÔÇô pe cheltuiala polonezilor! ÔÇô o fort─ârea╚Ť─â impun─âtoare, numit─â Citadela.

Regatul Polonez ╚Öi-a pierdut treptat caracterul s─âu distinct fa╚Ť─â de Rusia. Nicolae I a abolit constitu╚Ťia din 1815, a desfiin╚Ťat parlamentul polonez, armata, unele oficii administrative, universit─â╚Ťi. A introdus legisla╚Ťia rus─â, ├«mp─âr╚Ťirea administrativ─â ├«n gubernii, sistemul de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt a fost subordonat autorit─â╚Ťilor superioare din Sankt Petersburg, iar moneda polonez─â [z┼éoty (de aur)=zlot, zlo╚Ťi ÔÇô n.tr.] a fost retras─â din circula╚Ťie ╚Öi ├«nlocuit─â cu rublele ╚Ťariste.

Moartea lui Nicolae I (1855) ╚Öi ├«nfr├óngerea Rusiei ├«n r─âzboiul Crimeii au alimentat a╚Ötept─ârile polonezilor, dar noul ╚Ťar, Alexandru al II-lea, le-a potolit imediat dup─â sosirea la Var╚Öovia, c─âci, adres├óndu-se nobililor polonezi, le-a spus: ÔÇ×Nici un vis, domnilorÔÇŁ. Chiar ╚Öi a╚Öa, polonezii au respirat oarecum u╚Öura╚Ťi, c─âci a fost ridicat─â legea mar╚Ťial─â, care era ├«n vigoare din 1831, a fost anun╚Ťat─â o amnistie ╚Öi s-au deschis universit─â╚Ťile poloneze. Sentimentul patriotic s-a intensificat, deoarece se ridica o nou─â genera╚Ťie, care nu era grevat─â de trauma ├«nfr├óngerii din 1831. Tinerii polonezi doreau ob╚Ťinerea independen╚Ťei dup─â modelul unific─ârii Italiei.

├Än 1861, ├«n Regat au avut loc multe demonstra╚Ťii patriotice, pe care ru╚Öii le-au ├«n─âbu╚Öit ├«n s├ónge. Tem├óndu-se de noi revolte, autorit─â╚Ťile ╚Ťariste au aplicat politica ÔÇ×biciului ╚Öi a morcovuluiÔÇŁ (ÔÇ×stick and carrotÔÇŁ este o expresie din domeniul rela╚Ťiilor interna╚Ťionale, care se refer─â la o politic─â care ofer─â o combina╚Ťie de recompense ╚Öi pedepse pentru a induce un anume comportament ÔÇô n.tr.). Rolul ÔÇ×morcovuluiÔÇŁ a fost jucat de margraful Alexander Wielopolski, latifundiarul polonez, care a formulat un program de acord cu Rusia, ├«n schimbul unor concesii na╚Ťionale. El a primit de la Sankt Petersburg permisiunea aplic─ârii unor reforme cu caracter limitat, dar nu a fost ├«n m─âsur─â s─â-╚Öi conving─â cona╚Ťionalii. ╚Üara fierbea. S-au format dou─â tabere: Ro╚Öii ÔÇô radicali, gata oric├ónd de lupt─â, ╚Öi Albii ÔÇô mult mai modera╚Ťi. Wielopolski a vrut s─â dejoace comploturile prin ├«ncorporarea tinerilor ├«n armata rus─â. S-a ├«n╚Öelat ├«ns─â, deoarece ├«ncorporarea for╚Ťat─â nu a f─âcut dec├ót s─â gr─âbeasc─â ├«nceperea ostilit─â╚Ťilor.

Insurec┼úia din ianuarie 

Luptele au ├«nceput ├«n noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1863 ÔÇô de aceea evenimentul este cunoscut ├«n istoria polonez─â cu numele de Insurec╚Ťia din Ianuarie. ├Ämpotriva a 100.000 de solda╚Ťi ru╚Öi s-au ridicat circa 7.000 de insurgen╚Ťi. Pu╚Ťini aveau o pu╚Öc─â, un pistol sau o pu╚Öc─â de v├ón─âtoare, cei mai mul╚Ťi erau ├«narma╚Ťi cu coase, topoare sau b├óte. Unul dintre comandan╚Ťii insurgen╚Ťilor a spus: ÔÇ×Cu pumnii vom ob╚Ťine pu╚Ötile ╚Öi cu ele vom ob╚Ťine tunuriÔÇŁ. Nu a fost deloc a╚Öa. Ru╚Öii s-a retras ├«n ora╚Öele mai mari ╚Öi au l─âsat provincia practic nesupravegheat─â, ceea ce a fost ├«n favoarea polonezilor. Ca urmare, insurec╚Ťia a cuprins ├«ntregul Regat, r─âsp├óndindu-se apoi ├«n zone din Lituania, Belarus ╚Öi Ucraina.

Abia dup─â c├óteva s─âpt─âm├óni, Rusia a trecut la contraofensiva decisiv─â. Insurgen╚Ťii ╚Öi-au schimbat strategia, recurg├ónd la tactica r─âzboiului de partizani, dar ├«n fa╚Ťa adversarului mult mai numeros, dup─â c├óteva s─âpt─âm├óni de lupt─â trupele s-au dispersat. Chiar ╚Öi a╚Öa, b─ât─âlia a durat 14 luni. Istoricii estimeaz─â c─â ├«n r├óndurile insurgen╚Ťilor au luptat aproximativ 350.000 de oameni.

Conducerea insurec╚Ťiei a fost preluat─â de Guvernul Na╚Ťional. Acesta gestiona ÔÇ×statul secretÔÇŁ, care se compunea dintr-o re╚Ťea de administra╚Ťie civil─â ╚Öi militar─â, ce colecta taxele ╚Öi distribuia coresponden╚Ťa ╚Öi presa subteran─â. Ultimul lider al insurec╚Ťiei a fost Romuald Traugutt, un fost ofi┼úer rus care, la p─âr─âsirea armatei, se retr─âsese pe domeniul s─âu, aflat pe teritoriile de ocupa╚Ťie rus─â. La ├«nceputul confrunt─ârilor nu s-a angajat ├«n lupt─â, dar c├ónd insurgen╚Ťii din zon─â i-au cerut ajutorul, a preluat comanda lor. Apoi a trecut ├«n Regat ╚Öi, foarte cur├ónd, a ajuns dictatorul insurec╚Ťiei. Ac╚Ťion├ónd foarte energic, a prelungit ostilit─â╚Ťile pentru ├«nc─â c├óteva luni. ├Än aprilie 1864, a c─âzut ├«n m├óinile ru╚Öilor ╚Öi imediat a fost sp├ónzurat. Astfel, un polonez at├ót de rusificat a devenit erou na╚Ťional.

Bilan╚Ťul insurec╚Ťiei ├«nfr├ónte a fost tragic: circa 30.000 de polonezi uci╚Öi sau executa╚Ťi de ru╚Öi, circa 40.000 exila╚Ťi ├«n Siberia, mari pagube materiale.

ÔÇ×Munca organic─âÔÇŁ ├«mpotriva rusific─ârii 

Represaliile pentru revolta ├«mpotriva autorit─â╚Ťilor ╚Ťariste au ├«nsemnat o rusificare ╚Öi mai intens─â a teritoriilor poloneze. Rusa a devenit limba oficial─â ├«n administra╚Ťie, ├«n sistemul judiciar ╚Öi ├«n ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, iar Regatul Polonez a fost redenumit ÔÇ×╚Üara de pe VistulaÔÇŁ. Rusificarea privea inclusiv spa╚Ťiul ÔÇô ├«n ora╚Öe au fost construite biserici, monumente ale ╚Ťarilor ╚Öi comandan╚Ťilor ru╚Öi, iar pe str─âzi ├«╚Ťi s─âreau ├«n ochi inscrip╚Ťiile bilingve. Simbolul domina╚Ťiei ruse pe Vistula ├«l reprezenta uria╚Öa biseric─â ortodox─â construit─â la Var╚Öovia ├«n Pia╚Ťa Saxon─â (Plac Saski, ├«n prezent Pia╚Ťa Mare╚Öal J├│zef Pi┼ésudski), demontat─â ulterior, dup─â refacerea statului polonez (├«ntre 1924-1926 ÔÇô n.tr.).

Dup─â tributul de s├ónge pl─âtit invadatorilor, polonezii s-au opus acestora prin ÔÇ×munc─â organic─âÔÇŁ, prin autoorganizare ╚Öi ac╚Ťiune temeinic─â, zi dup─â zi, pentru ridicarea nivelului intelectual, spiritual ╚Öi material al na╚Ťiunii. Acest mod de ac╚Ťiune trebuia s─â constituie totodat─â ╚Öi un r─âspuns la inegalitatea social─â ╚Öi exploatarea muncitorilor, ca urmare a industrializ─ârii rapide (munca organic─â reprezint─â lozinca pozitivi╚Ötilor polonezi, prin care se urm─ârea ap─ârarea fiin╚Ťei na╚Ťionale nu prin lupt─â, ci prin dezvoltarea economic─â ╚Öi prin educa╚Ťie, ├«n scopul consolid─ârii competen╚Ťelor ╚Öi organiz─ârii societ─â╚Ťii poloneze ├«n lipsa propriului stat ÔÇô n.tr).

Terenurile poloneze s-au modernizat. S-a ├«nceput construc╚Ťia re╚Ťelei de c─âi ferate ÔÇô prima linie, construit─â ├«ntre 1841 ╚Öi 1848, lega Var╚Öovia de Viena; ├«n ora╚Öe au ├«nceput s─â apar─â iluminatul public, transportul ├«n comun, alimentarea cu ap─â ╚Öi canalizarea. S-au dezvoltat centre industriale, ca de exemplu: bazinul Zag┼é─Öbie D─ůbrowskie pentru industria c─ârbunelui sau ora╚Öul ┼ü├│d┼║ ÔÇô un Manchester polonez ÔÇô un centru important pentru industria textil─â, unde co╚Öurile fabricilor se ├«nvecinau cu palatele magnifice ale industria╚Öilor.

├Än teritoriile ocupate de Austria ┼či Prusia 

P─âm├ónturile poloneze ├«ncorporate ├«n Imperiul Austriac au primit numele de Regatul Gali╚Ťiei ╚Öi Lodomeriei (un teritoriu medieval uitat, compus din principatele rutene Halicz [Gali╚Ťia] ╚Öi W┼éodzimierz [Lodomeria], care acum apar╚Ťinea Habsburgilor), ├«n fapt o fic╚Ťiune care trebuia s─â legitimeze dreptul Vienei asupra acestor teritorii, supuse unei guvern─âri centraliste ╚Öi poli╚Ťiene╚Öti. Autorit─â╚Ťile austriece luptau cu brutalitate ├«mpotriva activit─â╚Ťilor pentru independen╚Ť─â. ├Än 1846, c├ónd polonezii democra╚Ťi au ini╚Ťiat revolta ├«n Ora╚Öul Liber Cracovia (mic teritoriu ├«n jurul Cracoviei, reprezent├ónd un rest al fostului Ducat al Var╚Öoviei ╚Öi supravegheat de cele trei mari puteri vecine), austriecii i-au ├«nt─âr├ótat pe ╚Ť─ârani ├«mpotriva nobililor. S─âr─âcimea satelor, exploatat─â f─âr─â mil─â, era de mult─â vreme ├«n conflict cu ╚Öleahta, iar func╚Ťionarii puteau astfel s─â r─âzbune moartea str─âmo╚Öilor asasina╚Ťi sau decapita╚Ťi. Ca urmare, a ├«nceput un val de crime, violuri ╚Öi jafuri, ├«n care au fost uci╚Öi peste 1.000 de oameni. De cealalt─â parte, ├«n 1848, armata austriac─â a reprimat cu s─âlb─âticie Mi╚Öcarea liberal─â din cadrul Prim─âverii Na╚Ťiunilor, bombard├ónd Cracovia ╚Öi Liovul.

Situa╚Ťia s-a schimbat ├«n anii ÔÇÖ60, atunci c├ónd, ├«n urma marii reforme a monarhiei habsburgice, care s-a transformat ├«n Imperiul Austro-Ungar, Gali╚Ťia ╚Öi-a c├ó╚Ötigat autonomia ╚Öi dreptul la autoguvernare. Contele polonez Agenor Go┼éuchowski, de orientare conservatoare, a fost ales guvernator (dup─â el, aceast─â func╚Ťie a fost de╚Ťinut─â ╚Öi de al╚Ťi polonezi), iar oficiile administrative ╚Öi mai multe ╚Öcoli au fost polonizate.

Esen╚Ťa politicii conciliante a conservatorilor, cunoscu╚Ťi ╚Öi sub numele de ÔÇ×adep╚Ťii lui Sta┼äczykÔÇŁ (ÔÇ×Sta┼äczycyÔÇŁ ÔÇô grup politic ├«n Gali╚Ťia, al c─ârui nume provine de la titlul unui pamflet politic, intitulat ÔÇ×Dosarul lui Sta┼äczykÔÇŁ, redactat de J├│zef Szujski, Stanis┼éaw Tarnowski, Ludwik Wodzicki ╚Öi Stanis┼éaw Ko┼║mian ╚Öi publicat ├«n 1869 ├«n revista ÔÇ×Przegl─ůd PolskiÔÇŁ), era redat─â ├«ntr-un document, adoptat de Parlament, ├«n 1866, ╚Öi adresat ├«mp─âratului Franz Jozef I, care se ├«ncheia cu aceste cuvinte: ÔÇ×Al─âturi de tine, prealuminate Domn, suntem ╚Öi vom fiÔÇŁ.

polnezi jpg jpeg

O dat─â cu autonomia, via╚Ťa politic─â, cultural─â ╚Öi social─â a polonezilor din Gali╚Ťia s-a dezvoltat rapid. Aici ╚Öi-au g─âsit ad─âpost refugia╚Ťii politici, au fost publicate c─âr╚Ťile interzise de cenzura ruseasc─â ╚Öi prusac─â ╚Öi s-au n─âscut mi╚Öc─âri politice de mas─â ÔÇô ╚Ť─âr─ânist─â ╚Öi socialist─â. ├Äntre anii 1907-1914, Gali╚Ťia a devenit baza iredentismului polonez ├«ndreptat ├«mpotriva Rusiei. ├Än Cracovia prindea via╚Ť─â viziunea marelui pictor polonez de scene cu subiect istoric, Jan Matejko, iar ├«n piesele sale de teatru Stanis┼éaw Wyspia┼äski vorbea despre ÔÇ×polonitateÔÇŁ ╚Öi condi╚Ťia acesteia.

├Än acela╚Öi timp, Gali╚Ťia era o provincie puternic neglijat─â, aproape lipsit─â de industrie (cu excep╚Ťia petrolului exploatat ├«n zona Zag┼é─Öbie Borys┼éawskie) ╚Öi cu ceva agricultur─â s─ârac─â ici-colo. Sintagma ÔÇ×s─âr─âcie gali╚Ťian─âÔÇŁ a devenit proverbial─â. De aici ╚Öi emigrarea pe scar─â larg─â, ajung├ónd la mai mult de 1.000.000 de oameni.

Datorit─â unei birocra╚Ťii eficiente ╚Öi formelor moderne de administrare introduse ├«n Prusia, teritoriile poloneze de sub ocupa╚Ťia prusac─â s-au dezvoltat cel mai repede. Autorit─â╚Ťile prusace, care ├«ncercau uniformizarea ╚Ťinuturilor poloneze ocupate cu restul regatului, doreau germanizarea polonezilor. Dup─â 1831, func╚Ťionarii au ├«nceput s─â fie numi╚Ťi doar dintre germani, iar limba polon─â a fost ├«nl─âturat─â din birouri ╚Öi ╚Öcoli. Polonezii au r─âspuns prin cultivarea identit─â╚Ťii na╚Ťionale ╚Öi autopromovare. Comercian╚Ťii polonezi din Pozna┼ä au fondat compania care a construit Bazar-ul ÔÇô o cl─âdire ├«n care se aflau un hotel, un cazino, magazine ╚Öi ateliere me╚Öte╚Öug─âre╚Öti. Au ap─ârut asocia╚Ťii pentru promovarea culturii poloneze ╚Öi s-a organizat un ├«nv─â╚Ť─âm├ónt subteran. Mi╚Öc─ârile conspira╚Ťioniste erau foarte active, dar visul acestora, de a trece la ac╚Ťiunea militar─â, s-a n─âruit, o dat─â cu ├«nfr├óngerea revoltei din Wielkopolska, ├«n 1848. Din acel moment, polonezilor din Prusia nu le-a mai r─âmas dec├ót ÔÇ×munca organic─âÔÇŁ.

Politica germaniz─ârii s-a accentuat puternic ├«n timpul lui Otto von Bismarck (1862-1890), cancelarul Prusiei, ╚Öi apoi al Germaniei. Politica lui ÔÇô Kulturkampf (lupta ├«ntre culturi ÔÇô n.tr.) ÔÇô ├«nsemna lupta ├«mpotriva influen╚Ťei Bisericii Romano-Catolice, viz├ónd implicit polonitatea ╚Öi pe polonezi, ├«n majoritate catolici. Autorit─â╚Ťile au intensificat campania de colonizare, ├«ncerc├ónd s─â cumpere c├ót mai mult p─âm├ónt de la polonezi ╚Öi s─â-l dea germanilor. Func╚Ťionarii le refuzau polonezilor acordarea autoriza╚Ťiilor de construire a caselor. Foarte cunoscut─â a devenit povestea lui Miko┼éaj Drzyma┼éa, un ╚Ť─âran care, neput├óndu-╚Öi construi o cas─â, a locuit ├«mpreun─â cu familia sa ├«ntr-o cas─â-vagon de circ. C├ónd i s-a interzis ╚Öi aceasta, s-a mutat ├«ntr-un bordei. Simbolul rezisten╚Ťei la germanizare a devenit greva unor elevi de ╚Öcoal─â, din septembrie 1901. C├ónd profesorii le-au cerut s─â recite rug─âciuni ├«n limba german─â, ei au refuzat. Elevii au fost pedepsi╚Ťi cu biciuirea, iar p─ârin╚Ťii lor au fost amenda╚Ťi. Acest lucru a st├órnit proteste ├«n toat─â Europa. Gra╚Ťie spiritului de unitate ╚Öi bunei organiz─âri, comunitatea polonez─â din teritoriile ocupate de prusaci s-a opus germaniz─ârii.

├Än a┼čteptarea r─âzboiului mondial 

├Än anii ÔÇÖ30 ai secolului al XIX-lea, Adam Mickiewicz se ruga pentru un ÔÇ×r─âzboi universal pentru libertatea popoarelorÔÇŁ, consider├óndu-l o oportunitate pentru Polonia de a-╚Öi rec├ó╚Ötiga independen╚Ťa. A avut dreptate, deoarece alian╚Ťa celor trei mari puteri vecine care ╚Öterseser─â Polonia de pe hart─â, reprima orice mi╚Öcare, care putea duce la rena╚Öterea ╚Ť─ârii. Numai contradic╚Ťiile cresc├ónde dintre ele ╚Öi cristalizarea, la ├«nceputul secolului al XX-lea, a celor dou─â blocuri militare ostile: Tripla Alian╚Ť─â (sau Puterile Centrale) ╚Öi Antanta (Tripla ├Än╚Ťelegere), au rupt, ├«n cele din urm─â solidaritatea dintre ele.

Polonezii au ├«ncercat s─â profite de noua conjunctur─â. Partidul Socialist Polonez (PSP) era puternic anti-rus. Unul dintre liderii s─âi, J├│zef Pi┼ésudski, educat ├«n spiritul revoltei ╚Öi fost exilat, a creat Organiza╚Ťia de Lupt─â a PSP. Aceasta a fost foarte activ─â ├«ntre anii 1905-1907, ├«n timpul revolu╚Ťiei care a cuprins Imperiul ╚Üarist, inclusiv Regatul Polonez. Lupt─âtorii puneau la cale atentate asupra ofi╚Ťerilor ru╚Öi, asigurau paza demonstra╚Ťiilor sau se angajau ├«n lupte de strad─â cu jandarmi ╚Öi solda╚Ťi ru╚Öi.

C├ónd valul revolu╚Ťionar s-a diminuat ╚Öi teroarea instituit─â de ru╚Öi a ├«mpiedicat continuarea luptei, Pi┼ésudski ╚Öi colegii s─âi s-au mutat ├«n Gali╚Ťia. Aici a stabilit contacte cu autorit─â╚Ťile militare austriece ╚Öi, cu sprijinul lor, a creat o asocia╚Ťie para-militar─â de pu╚Öca╚Öi, care aduna la un loc personalul militar polonez ╚Öi asigura cadrul preg─âtirii ac╚Ťiunilor anti-ruse╚Öti, ├«n caz de r─âzboi. ├Än vara anului 1914, c├ónd, ├«n cele din urm─â, a izbucnit r─âzboiul, pu╚Öca╚Öii s-au adunat la Cracovia ╚Öi, la ordinul lui Pi┼ésudski, au trecut grani╚Ťa ├«n teritoriile ocupate de Rusia. Pentru prima dat─â din 1863, polonezii au intrat ├«n lupt─â purt├ónd propriile ├«nsemne na╚Ťionale.

O alt─â op╚Ťiune era reprezentat─â de Roman Dmowski, liderul mi╚Öc─ârii na╚Ťional-democrate. El vorbea despre na╚Ťionalismul polonez, critica insurec╚Ťiile ╚Öi revoltele nereu╚Öite ╚Öi cerea s─â se lucreze la consolidarea propriet─â╚Ťii poloneze ╚Öi la trezirea con╚Ötiin╚Ťei na╚Ťionale ├«n r├óndul straturilor sociale inferioare. Dmowski era de p─ârere c─â Germania, care aplica sistematic politica de germanizare, era mai periculoas─â pentru polonitate dec├ót Rusia, care era un colos cu picioare de lut. Prin urmare, a mers pe ideea colabor─ârii cu ╚Ťarul. ├Än timpul revolu╚Ťiei din 1905, na╚Ťional-democra╚Ťii au cerut restabilirea drepturilor ├«n sfera limbii, culturii ╚Öi educa╚Ťiei. Deputa╚Ťii lor ╚Öi-au ocupat locurile ├«n Duma de Stat ÔÇô parlamentul rus. Dar c├ónd autorit─â╚Ťile ╚Ťariste au reu╚Öit, ├«n cele din urm─â, s─â lini╚Öteasc─â tulbur─ârile din ╚Ťar─â, au ╚Öi ├«nceput s─â str├óng─â ╚Öurubul, inclusiv fa╚Ť─â de polonezi. Popularitatea lui Dmowski a sc─âzut atunci semnificativ.

Orientarea pro-rus─â s-a reactivat dup─â izbucnirea Primului R─âzboi Mondial. ├Än 1917, c├ónd Rusia era cuprins─â de revolu╚Ťie, Dmowski a mizat pe puterile occidentale ╚Öi, mai t├órziu, a contribuit masiv la reconstruc╚Ťia statului polonez. Interesant este c─â Pi┼ésudski ╚Öi Dmowski, cei doi actori antagonici de pe scena politic─â polonez─â, au concurat ╚Öi ├«n via╚Ťa privat─â pentru o femeie. Aceasta l-a ales pe Pi┼ésudski, iar Dmowski a suferit profund ├«n urma acestei dezam─âgiri ├«n dragoste.

Problema polonez─â a fost readus─â ├«nc─â o dat─â ├«n aten╚Ťia interna╚Ťional─â o dat─â cu Primul R─âzboi Mondial. Polonezii ╚Öi-au sus╚Ťinut-o cu fapte de arme ╚Öi ac╚Ťiuni diplomatice. Ca urmare a acestor ac╚Ťiuni ╚Öi a pr─âbu╚Öirii imperiilor invadatoare, Polonia a ren─âscut ├«n 1918.

*** 

De-a lungul ├«ntregului secol al XIX-lea, na╚Ťiunea polonez─â a fost divizat─â. Atunci c├ónd alte na╚Ťiuni europene se dezvoltau ╚Öi-╚Öi modernizau statele, se ├«mbog─â╚Ťeau, sau concurau pentru colonii, polonezii luptau pentru independen╚Ť─â, ├«ncercau s─â se ridice dup─â r─âscoalele ├«nfr├ónte ╚Öi s─â supravie╚Ťuiasc─â sub presiunea invadatorilor. Cu toate c─â lupta armat─â nu a avut succesul scontat, a contribuit ├«ntr-o mare m─âsur─â la formarea identit─â╚Ťii polonezilor. Pe de alt─â parte, evolu╚Ťiile din Gali╚Ťia, unde via╚Ťa public─â polonez─â s-a desf─â╚Öurat legal, ╚Öi ÔÇ×munca organic─âÔÇŁ au fost utile ├«n reconstruirea statalit─â╚Ťii.

Na╚Ťiunea polonez─â s-a format ├«n epoca ocupa╚Ťiilor str─âine. Se presupune c─â, la sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea, cca. 20% din etnicii polonezi ÔÇô nobilimea, o parte din clasa de mijloc ╚Öi o m├ón─â de ╚Ť─ârani ÔÇô aveau con╚Ötiin╚Ť─â na╚Ťional─â. Un secol mai t├órziu, cea mai mare parte a popula╚Ťiei se considera polonez─â, reu╚Öindu-se c├ó╚Ötigarea maselor largi din mediul rural. Aceast─â identitate s-a dovedit a fi liantul cel mai important atunci c├ónd, ├«n 1918, dup─â 123 de ani de ÔÇ×sclavieÔÇŁ, era necesar─â refacerea Poloniei prin unirea a trei p─âr╚Ťi diferite, ╚Öi apoi ap─ârarea independen╚Ťei acesteia.