Musulmanii, vinova╚Ťii f─âr─â vin─â ai Primei Cruciade? png

Musulmanii, vinova╚Ťii f─âr─â vin─â ai Primei Cruciade?

­čôü Istoria Cruciadelor
Autor: David Linus Neagu

Prin apelul de la Clermont, Urban al II-lea a sanctificat r─âzboiul ╚Öi a declarat c─â aceast─â ac╚Ťiune militar─â nu numai c─â era sus╚Ťinut─â de divinitate, ci Hristos chiar ├«i ├«ndemna pe cre╚Ötini s─â ia parte la lupta ├«mpotriva necre╚Ötinilor. Totu╚Öi, conform principiilor neotestamentare, orice violen╚Ť─â era condamnat─â: ÔÇ×Nu v─â ├«mpotrivi╚Ťi celui r─âu; iar cui te love╚Öte peste obrazul drept, ├«ntoarce-i ╚Öi pe cel─âlaltÔÇŁ (Evanghelia dup─â Matei 5: 38-39). Pentru a ├«n╚Ťelege cadrul ideologic ├«n care a luat na╚Ötere cruciada, trebuie s─â discut─âm pu╚Ťin despre teoria r─âzboiului drept (bellum justum). Sf├óntul Augustin de Hipona (354-430) a declarat c─â un r─âzboi putea fi drept doar dac─â era purtat cu scopul de a men╚Ťine pacea sau pentru a pedepsi o fapt─â rea ce necesita utilizarea violen╚Ťei. Treptat, evolu╚Ťia politic─â a Europei sub regii barbari ce s-au succedat ├«n Imperiul Roman de Apus a dus la stabilirea unei leg─âturi mai str├ónse ├«ntre religie ╚Öi politic─â, campaniile militare de cre╚Ötinare ╚Öi lupt─â ├«mpotriva p─âg├ónilor ajung├ónd s─â fie sanc╚Ťionate de Biseric─â. 

Ultima etap─â a evolu╚Ťiei r─âzboiului drept c─âtre unul sf├ónt a reprezentat-o leg─âtura dintre Biserica Roman─â ╚Öi r─âzboinicii latini: de la finalul secolului al X-lea, papalitatea a ├«nceput s─â se foloseasc─â de serviciile clasei militare pentru a-╚Öi ap─âra propriile posesiuni, dar ╚Öi pe oamenii simpli, promi╚Ť├ónd ├«n schimb o serie de r─âspl─â╚Ťi spirituale, ├«n ├«ncercarea de a limita, ╚Öi chiar elimina, violen╚Ťa ├«ntre cre╚Ötini. Grigore al VII-lea, pontif roman ├«ntre anii 1073-1085, a dus aceast─â politic─â la un alt nivel: ├«n contextul luptei pentru ├«nvestitur─â dintre Sf├óntul Scaun ╚Öi Imperiul Romano-German, ├«ntreaga societate laic─â trebuia s─â contribuie la ap─ârarea Bisericii latine ├«n cazul ├«n care aceasta era implicat─â ├«ntr-un r─âzboi. Dac─â p├ón─â atunci ÔÇ×solda╚Ťii lui HristosÔÇŁ (milites Christi) erau cei care duceau o lupt─â ├«mpotriva p─âcatului (de regul─â, c─âlug─ârii), Grigore schimb─â ├«n╚Ťelesul acestui concept: cei care ap─ârau Biserica Catolic─â primeau acest titlu. 

De aici ╚Öi p├ón─â la sanctificarea r─âzboiului nu a mai fost dec├ót un pas, anume unirea activit─â╚Ťii peniten╚Ťiale de pelerinaj la locurile sfinte cu ideea eliber─ârii Ierusalimului.  

Musulmanii, vinova╚Ťii f─âr─â vin─â? 

Timp de mai multe secole s-a considerat c─â principala cauz─â a Primei Cruciade a fost reprezentat─â de agresiunile musulmanilor, ├«n special turcii selgiucizi, ├«mpotriva cre╚Ötinilor orientali ╚Öi a pelerinilor care vizitau Ora╚Öul Sf├ónt. Acest fapt se datoreaz─â, ├«n mare parte, predicii papei Urban al II-lea, care a subliniat masacrele ├«mpotriva cre╚Ötinilor ╚Öi modul ├«n care turcii au p├óng─ârit a╚Öez─âmintele cre╚Ötine. Acest mesaj avea rolul de a trezi ├«n ascult─âtori dorin╚Ťa de a porni ├«n Orient ╚Öi de a lupta at├ót pentru eliberarea Ora╚Öului Sf├ónt, dar ╚Öi pentru ajutorarea cre╚Ötinilor orientali. ├Äns─â din ce ├«n ce mai multe cercet─âri asupra Orientului ├«n veacul al XI-lea infirm─â ideile lui Urban al II-lea.  

S├╝leyman ibn Qutalmish, fondator al Sultanatului Selgiucid de Rum; statuie din ora┼čul Tarsus, Turcia.

musulman jpg jpeg

Spre jum─âtatea secolului, turcii selgiucizi (confedera╚Ťie de triburi nomade din Asia Central─â) au invadat Iranul ╚Öi s-au ├«ndreptat c─âtre Bagdad. ├Än 1055, c─âpetenia lor, Tughrul Beg, a cucerit capitala califatului abbasid ╚Öi a pus bazele Marelui Imperiu Selgiucid. Turcii se convertiser─â recent la Islam, iar sub influen╚Ťa teologilor sunni╚Ťi au dorit s─â poarte jihad-ul ├«mpotriva musulmanilor ╚Öii╚Ťi, reprezenta╚Ťi politic de Califatul Fatimid din Egipt. ├Äns─â o parte din triburile turcomane a ├«nceput s─â invadeze Asia Mic─â, care pe atunci era controlat─â de Imperiul Bizantin. Din cauza unor probleme de politic─â intern─â, bazileii din Constantinopol nu au reu╚Öit s─â opreasc─â ├«naintarea turcilor, iar ace╚Ötia ╚Öi-au impus domina╚Ťia odat─â cu victoria de la Manzikert (1071), fiind instaurat, ├«n 1077, Sultanatul Selgiucid de Rum.  

Aceste schimb─âri politice nu au afectat ├«ns─â puternic via╚Ťa cre╚Ötinilor locali. Cu excep╚Ťia distrugerilor provocate de invazie ╚Öi de luptele dintre turci ╚Öi bizantini, dup─â consolidarea st─âp├ónirii selgiucide via╚Ťa acestora a continuat la fel ca ╚Öi mai ├«nainte. Bine├«n╚Ťeles, au existat situa╚Ťii ├«n care pelerinii occidentali au fost maltrata╚Ťi de autorit─â╚Ťile turce╚Öti din Asia Mic─â, Siria sau Palestina, ├«ns─â acestea erau cazuri izolate ╚Öi nu reprezentau politica oficial─â a autorit─â╚Ťilor selgiucide fa╚Ť─â de cre╚Ötini. Astfel, nenorocirile prezentate de Urban al II-lea reprezentau, de fapt, excep╚Ťiile de la regul─â.  

Acest text este un fragment din articolul "Prima cruciad─â. Dup─â trei ani de mar┼č, de lupte, foame, sete, boli, crucia┼úii cuceresc Ierusalimul" ap─ârut ├«n num─ârul 225 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei (re╚Ťeaua Inmedio, chio╚Öcuri de ziare, benzin─ârii) ├«n perioada 15 octombrie - 14 noiembrie 2020, dar ╚Öi ├«n format digital, pe platforma paydemic.com 

Cump─âr─â Acum