Misterul epidemiilor din vechime jpeg

Misterul epidemiilor din vechime

Molimele cu care s-a confruntat umanitatea ├«nc─â de la ├«nceputuri au l─âsat o umbr─â a mor╚Ťii asupra istoriei, iar c├óteodat─â efectele nefaste s-au ├«ntins pe perioade ├«ndelungate. De cele mai multe ori persist─â o dilem─â greu de rezolvat, ┼či anume s─â determin─âm cu precizie ce fel de pandemii au fost acelea care au decimat popula╚Ťii ├«ntregi.

Nu ducem lips─â de izvoare scrise care s─â dovedeasc─â faptul c─â ├«n mai toate culturile au izbucnit epidemii ├«ngrozitoare, care au f─âcut mai multe ravagii dec├ót r─âzboaiele, catastrofele naturale ┼či foametea. Biblia relateaz─â destul de am─ânun╚Ťit despre consecin╚Ťele terifiante ale bolilor contagioase, care apar sub denumirea generic─â de ÔÇśmolim─âÔÇÖ sau ÔÇśpest─âÔÇÖ. Dumnezeul lui Moise trimite o astfel de n─âpast─â asupra egiptenilor atunci c├ónd faraonul ezita s─â-i scoat─â pe israeli╚Ťi din robie. Moise spunea c─â ┼či oamenii ┼či vitele s-au umplut de umfl─âturi cu buboane purulente, fiind a┼čadar vorba de un fel de cium─â care nu a iertat nici necuv├ónt─âtoarele.

Nici filistenilor, celor care la sute de ani distan╚Ť─â au pr─âdat ╚Ťinuturile Israelului ├«n campanile lor de cucerire, nu le-a mers prea bine. ┼×i uniunii lor de triburi le-a rimis Iahve pesta, a┼ča ├«nc├ót to╚Ťi oamenii s-au umplut de bube care ├«i dureau at├ót de tare ├«nc├ót ╚Ťipetele se auzeau p├ón─â la ceruri. ├Än plus mai n─âp─âdesc ┼či ┼čoarecii satele ┼či c├ómpurile. La sapte luni dup─â aceste tragedii, profe╚Ťii sf─âtuiesc filistenii s─â ├«napoieze ╚Ťinuturile israeli╚Ťilor, ├«mpreun─â cu un soi de simbol:un cuf─âr cu cinci ┼čoareci de aur ┼či cinci buboane de aur, ca s─â pecetluiasc─â leg─âm├óntul. Dup─â cum se observ─â, rolul micului roz─âtor ├«n r─âsp├óndirea ciumei, al c─ârei bacil, Yersinia pestis, este confirmat abia ├«n 1894, se ├«ntrevede chiar din aceste relat─âri extrem de timpurii.

Faimoas─â este ┼či povestea cutremur─âtoare a istoricului Tacitus despre molima din timpul r─âzboiului peloponeziac. Autorul de╚Ťinea informa╚Ťii de prim─â m├ón─â, ├«ntruc├ót el ├«nsu┼či a fost contaminat, sc─âp├ónd ├«ns─â cu via╚Ť─â. ├Än cetatea Athenei se ├«ngr─âm─âdesc ├«n anul 430 a.Hr. o mul╚Ťime de oameni, majoritatea ╚Ť─ârani din ├«mprejurimile pustiite, care au c─âutat cu disperare refugiu din calea du┼čmanilor spartani ┼či ┼či-au adus inclusiv animalele ├«n cetate ÔÇô condi╚Ťii propice pentru izbucnirea unei epidemii.

1487593 jpg jpeg

Tacitus scrie c─â boala ├«i lovea chiar ┼či pe cei s─ân─âto┼či tun. Mai ├«nt├ói sim╚Ťeai o ame╚Ťeal─â puternic─â, febr─â, respira╚Ťia ├«╚Ťi era ├«ngreunat─â, la scurt timp ap─ârea ┼či o tuse de nepotolit. Pielea se ├«nro┼čea doar pu╚Ťin la ├«nceput, dar dup─â ap─âreau umfl─âturile. Te chinuia o sete cumplit─â vreo 6-7 zile, dup─â care ├«╚Ťi d─âdeai duhul din pricina febrei. ├Än ciuda am─ânuntelor simptomatice, nu s-a putut stabili cu exactitate dac─â pesta care a facilitat victoria spartan─â a fost chiar cium─â. La fel de bine putem vorbi despre tifos sau pojar sau chiar vreo boal─â care a disp─ârut, pentru c─â ┼či viru┼čii ┼či bacteriile au propria istorie.

Boala care izbucne┼čte ├«ns─â ├«n 541 ├«n Pelusim, Egipt, pare a fi ├«ntr-adev─âr ciuma ÔÇô recognoscibil─â dup─â petele negre, umfl─âturile dureroase, tusea cu s├ónge ┼či moartea fulger─âtoare. Grigore, episcop de Tours, ┼či Procopius, cronicarul ├«mp─âratului bizantin, descriu la distan╚Ť─â unul de altul n─âpasta, conform propriilor observa╚Ťii, care se potrivesc. Pomemensc de bolnavi care piereau dup─â c├óteva ore, ├«n vreme ce al╚Ťii agonizau cu zilele. Singura cale de sc─âpare consta ├«n spargerea focarelor de puroi, pentru ca infec╚Ťia s─â fie eliminat─â din corp.

Circula╚Ťia cor─âbiilor ┼či a celor care purtau microbul a permis r─âsp├óndirea imediat─â a epidemiei ├«n ╚Ťinuturile din jurul M─ârii Mediterane, air mai bine de dou─â sute de ani au tot avut loc izbucniri ale pestei nimicitoare, c─âreia i-a c─âzut prad─â o treime din popula╚Ťie de atunci. Consecin╚Ťele economic ┼či politice s-au ├«ntins pe termen lung, pe l├óng─â sentimentul apocaliptic de permanent─â nesiguran╚Ť─â.

├Än 1347 se abate asupra Europei dezastruoasa moarte neagr─â, care umbre┼čte cu des─âv├ór┼čire orice alt─â pandemie anterioar─â. Niciun alt val de cium─â nu mai f─âcuse at├ótea victime, mai ales pentru c─â nivelul de cuno┼čtin╚Ťe al medicilor despre cauze, efecte ┼či tratamente era ├«ngrozitor de sc─âzut. ├Än ajunul epocii moderne marile c─âl─âtorii ├«ntreprinz─âtoare ale europenilor ┼či-au adus ┼či nefericita contribu╚Ťie la infectarea a milioane de oameni cu boli noi ┼či cu at├ót mai periculoase. Popula╚Ťii ├«ntregi de indieni au murit de pojar ┼či tifos, ba chiar ┼či boli mai acceptabile pentru europeni, cum ar fi oreionul, rujeola sau gripa. Victoria acelor c├ótorva sute de conquistadori asupra aztecilor ┼či inca┼čilor nu este de pus ├«n primul r├ónd pe seama superiorit─â╚Ťii tehnologice.

chumbunt gif gif

Reversul medaliei a fost c─â ┼či europenii au contractat boli necunoscute de ei p├ón─â atunci. Astfel, febra galben─â, o boal─â tropical─â caracterizat─â prin febr─â mare ┼či g─âlbinare, f─âcea ravagii printer membrii echipajului lui Columb. Din America provine cel mai probabil sifilisul, boal─â veneric─â ce atac─â ┼či sistemul genital, ┼či pe cel nervos. Mai ales ├«n Africa mar┼čul cuceritorilor colonizatori a fost oprit de molimi nimicitoare. Olandezi, englezii ┼či portughezii s-au ├«mboln─âvit nu numai de holer─â, ci ┼či de malarie sau alte boli r─âsp├óndite de insectele care se hr─ânesc cu s├ónge.

Epidemiile au oprit ┼či explor─ârile ├«n zonele polare. ├Än 1619, din cei 65 de marinari care pleac─â din Copenhaga pentru a g─âsi legendarul pasaj prin nord-vest, se ├«ntorc doar trei. Cor─âbiile cu p├ónze ajung, sub conducerea lui Jens Munk, ├«n golful Hudson, unde trebuie s─â ierneze. Echipajul avea destule provizii la bord, dar se pare c─â acestea erau infestate cu trichineloz─â, ceea ce a provocat o moarte prin crampe violente a exploratorilor.

Alt─â pandemie celebr─â este ÔÇťsudor anglicusÔÇŁ, sau febra englezeasc─â, atestat─â prima dat─â ├«n 1485 printre trupele lui Henric al VII-lea, ├«n timpul r─âzboiului celor dou─â roze. Boala se finalize de cele mai multe ori cu moartea victimei, car suferea de febr─â ridicat─â, transpira╚Ťie abundent─â, delir ┼či crampe. O pest─â similar─â ajunge ├«n 1529 ┼či ├«n statele germane, unde numai ├«n Augsburg face 10.000 de victime. Este posibil s─â fi fost o afec╚Ťiune a intestinelor, dar, la fel ca ┼či ├«n cazul celorlalte pandemii, nu se poate preciza clar ce anume a provocat boala ┼či de ce. Termenii generici de ÔÇśmolim─âÔÇÖ sau ÔÇścium─âÔÇÖ ├«nc─â ascund dileme nerezolvate ├«n ceea ce prive┼čte patologia ┼či istoria bolilor care au marcat cursul umanit─â╚Ťii.

Sursa:g-geschichte.de