„Misiunea Patriotică Română” în Statele Unite: Încercarea de a organiza o Legiune română în America
Intrarea Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial de partea Antantei (6 aprilie 1917) a oferit autorităților române posibilitatea de a încerca recrutarea unor voluntari dintre românii din America pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. În acest scop, în aprilie 1917, Marele Cartier General al Armatei Române dela Iași trimis în Statele Unite o delegație neoficială, numită „Misiunea Patriotică Română”, formată din preoții Vasile Lucaciu, Ioan Moța și din locotenentul Vasile Stoica, pentru a convinge autoritățile americane de necesitatea organizării unei Legiuni formate din români.
În preajma Primului Război Mondial, numărul românilor din SUA se ridica la circa 100.000-150.000 de de persoane, cei mai mulți proveniți din teritoriile aflate sub stăpânire austro-ungară (Transilvania, Bucovina). Încercarea a a recruta voluntari din rândul acestora și a organiza o Legiune care să lupte pe Frontul de Vest, având în vedere că transportul acestor voluntari până pe frontul române era foarte dificil, s-a bucurat de sprijinul Franței, însă autoritățile americane s-au dovedit reticente.
Misiunea neoficială română trimisă în America era condusă de preotul Vasile Lucaciu (1852-1922), una dintre cele mai importante personalități politice și culturale ale românilor din Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Doctor în teologie și filozofie la Roma, Vasile Lucaciu s-a întors în Transilvania, unde a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești. El s-a numărat printre semnatarii Memorandumului din 1892 și liderii Partidului Național Român, având de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților maghiare din Transilvania.
Arestat după semnarea Memorandumului, Vasile Lucaciu (foto dreapta) a fost ales în 1905 deputat în Parlamentul de la Budapesta, din partea Partidului Național Român. După declanșarea Primului Război Mondial, a venit în România, împreună cu fratele său, Constantin.
Având în vedere că o asemenea călătorie nu putea fi realizată prin vest, zonă aflată sub controlul Puterilor Centrale, membrii delegației s-au îndreptat spre est, ajungând în SUA pe 29 iunie, după ce au străbătut Ucraina, Rusia, Japonia și Oceanul Pacific. Cei trei au trecut prin Kiev, unde au primit de la comandamentul corpului voluntarilor români din Rusia un exemplar din „Declarația de la Darnița”, act care proclama dreptul românilor din Transilvania și Bucovina de a se uni cu Regatul României.
La începutul lunii iulie, membrii delegației române au fost primiți de Secretarul de stat Robert Lansing și de Secretarul de Război Newton Baker, iar mai târziu de însăși președintele Woodrow Wilson. Într-o scrisoare din 3 iulie 1917, adresată lui Robert Lansing, Vasile Lucaciu îi solicita Secretarului de Stat american sprijin pentru înființarea unei Legiuni compuse din voluntari români din Statele Unite:
„Au fost trimiși să organizăm românii din Statele Unite pentru a acorda tot ajutorul posibil cauzei Aliaților, cauză care este și a României și a întregului popor român. Cu respect, rugăm Guvernul Statelor Unite să aprobe organizarea unei Legiuni Române, care să fie compusă din românii rezidenți în Statele Unite, care nu și-au declarat încă intenția de a deveni cetățeni americani, cu scopul ca, după un timp, să fie trimiși pe frontul din Franța, pentru a se alătura Armatei Statelor Unite, care se află acum de cealaltă parte a oceanului. În al doilea rând, guvernul Statelor Unite ar trebui să fie atât de amabil încât să ia legătura cu guvernul Franței cu privire la chestiunea echipării, instruirii și transportului acestor trupe pe front, așa cum s-a indicat mai sus”.
Autoritățile americani au privit cu reticență organizarea unei Legiuni românești, mai ales că în acel moment se aflau în doar cu Germania. Statele Unite a declarat război Austro-Ungariei abia pe 7 decembrie 1917. În cele din urmă, proiectul unei Legiuni compuse din românii americani a fost abandonat. Autoritățile de la Washington s-au opus unei asemenea inițiative, însă au fost de acord cu înrolarea voluntarilor români în unitățile americane. Chiar dacă „Misiunea Patriotică Română” nu și-a îndeplinit obiectivul de a organiza o Legiune română în America, acțiunile sale au condus la creștere numărului voluntarilor români care s-au înrolat armata americană, dar și în unitățile canadiene, ce luptau sub drapel britanic.
Bibliografie:
General-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu (coordonator), Românii în „Marele Război”. Anul 1917. Documente, impresii, mărturii, Editura Militară, București, 2018.
Mihai-Octavian Groza, Proiecte privind crearea “Legiunii Române din America” și propaganda în favoarea unirii Transilvaniei cu Regatul României (1917-1918), în Sentenția, număr IV, Târgu Jiu, 2013.
Ion Stanciu, Aliați fără alianță. România și SUA (1914-1920), editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2010.
