Miei din unt şi clopote zburătoare: tradiţii pascale puţin mai ciudate
Ne-am obişnuit cu ouăle colorate şi iepuraşii care aduc dulciuri, dar în lumea largă Paştele cuprinde tradiţii mult mai diverse şi de ce nu, curioase. Să aruncăm şi noi o privire asupra acestor obiceiuri.
De pildă, în Republica Cehă băieţii obişnuiesc să confecţioneze nuieluşe speciale pe care le folosesc pentru a “altoi” fetele care le-au căzut cu tronc. Fetele în schimb, drept răsplată pentru acest gest, le dăruiesc băieţilor fie ouă decorate, fie un shot de whiskey. Dacă nu sunt atinse de nicio nuieluşă, fetele s-ar putea simţi ofensate pentru că ar însemna că nu le place nimeni suficient de mult. Ei bine, au însă şi ele partea lor de distracţie, căci în dimineaţa următoare au voie să îi caute pe băieţi şi să toarne apă rece pe ei.
Există mai multe ţări în care Paştele se pare ca devine prilej de bătaie şi distrugeri. În Cipru, în afara tradiţiei vopsitului de ouă care apoi se ascund şi copiii trebuie să le găsească, mai are loc un concurs destul de violent. Grupuri de tineri din cartiere se întrec în colectarea de lemn nefolosit pentru a aprinde ruguri uriaşe. Cartierul cu cel mai mare rug aprins se bucură de laude din partea tuturor tot restul anului. Cum lemnul nu se găseşte tocmai pretutindeni, nu rareori se ajunge la violenţe. Iar dacă nu sunt violenţe, sigur sunt incendii.
Există totuşi şi moduri mai plăcute de a celebra. În insulele Bermuda, oamenii pentru a aminti şi de înviere dar mai ales de înălţarea Domnului, ridică zmeie pe cer. Dar nu orice fel de zmeie, ci unele speciale a căror confecţionare poate dura săptămâni întregi. Se acordă desigur şi premii pentru cele mai frumoase creaţii, care apoi nu se mai refolosesc.
Unii se ocupă cu zmeie extravagante, alţii se ocupă cu maşinării explozive. În Florenţa se pun la punct complicatele şi uneori înspăimântătoarele aparate Rube Goldberg, care de obicei au o poveste interesantă. Despre maşinăria din Florenţa se spune că ar funcţiona pe baza unui foc sacru pornit cu ajutorul unor bucăţi de cremene găsite în mormântul sfânt. Focul sacru este transferat într-o candelă purtată prin oraş pe o căruţă masivă. Preoţii şi autorităţi din oraş îl poartă apoi până la piaţa unde se află catedrala şi între timp căruţa este umplută cu explozibil. Când este gata totul, în altarul catedralei se întinde un fitil care are la capăt un porumbel artificial care se aprinde. Clopotele bat, iar fitilul arde până ce ajunge la căruţa unde se declanşează un adevărat spectacol de artificii. Dacă decurge totul conform planului, asta simbolizează un an plin de recolte şi de afaceri de succes.
Şi iată că ajungem la un sens mai “profund” al sărbătorii:crima. În Norvegia oamenii obişnuiesc în această perioadă să citească romane poliţiste, adesea împreună cu familia pentru a deduce împreună cine este criminalul din poveste. De fapt a devenit ceva atât de important, încât multe companii fac tot posibilul pentru a răspândi astfel de poveşti. Majoritatea televiziunilor nu difuzează altceva decât thrillere. Editurile ţin la păstrare cărţile de suspans pentru a le scoate la vânzare de Paşte. Companiile de lactate chiar au ambalaje speciale pe care se pot citi povestioare tot despre crime.
Şi până la urmă, de ce să nu combinăm Paştele şi cu Halloween-ul? Ia să ne gândim:ne-am trezi dimineaţa lângă un coş cu dulciuri, iar apoi ne-am putea deghiza pentru a colecta şi mai multe dulciuri de la persoane necunoscute. Cam asta se practică în Danemarca, doar că de data asta nu iese nimeni în pierdere. Copiii se îmbracă în vrăjitoare şi magicieni, dar la rândul lor trebuie să ofere ceva oamenilor de la care primesc bunătăţi. Mai precis, o ramură de salcie cu ornamente, despre care se crede că ar binecuvânta căminele.
Aşadar, am dat peste tot felul de activităţi antrenante. Compararându-le cu focuri sau bice, obiceiurile finlandezilor par cele mai plicticoase cu putinţă. Ei bine, aceştia privesc cum creşte iarba. La propriu. Pentru ei, această tradiţie semnifică sosirea primăverii. Nu se limitează totuşi numai la aşa ceva, căci iarba odată ajunsă la maturitate este împodobită cu iepuraşi din hârtie şi ouă colorate, amintind de fertilitatea cu care este de obicei asociată sărbătoarea pascală.
Iepurii poate că sunt vedete îndeosebi în America, dar în alte locuri precum Franţa nu au aceeaşi importanţă precum unele obiecte neînsufleţite. Cine le aduce dulciuri copiilor aici? Ei bine…clopotele. În sâmbăta dinainte de Paşte, supranumită sâmbăta tăcerii, dar şi în zilele precedente, bisericile nu mai bat clopotele pentru a aminti de moartea lui Iisus. Copiilor li se spune că ele nu mai bat pentru că de fapt au fugit la Roma pentru a-l vedea pe papă. Când clopotele se întorc în Franta, aduc ouă colorate şi daruri.
Aproape fiecare ţară are un soi de meniu specific acestor zile. Polonia se înscrie în regulă şi reuşeşte să se facă remarcată prin vedeta mesei, ceva cunoscut drept mielul de unt. Numele nu înseală, este chiar o bucată de unt sculptată în forma unui miel. De obicei mieii sunt lucraţi cu mâna, dar în ultimele decenii din cauza cererii mari au apărut şi matriţe care lasă o impresie mai puternică de realism. Simbolizează tot începutul primăverii.
Pentru a încheia, ne întoarcem puţin în Norvegia:aici lumea nu se mulţumeşte doar cu activitatea descifrării misterelor, ci se şi asigură că nu mai este altceva de făcut. Vreme de o săptămână se închide totul, de la şcoli şi bănci la alimentare.
