Mercenarii germani din armatele Țărilor Române, în secolul al XVII-lea
Din punct de vedere al istoriei militare europene, mercenarii germani au fost printre cei mai iscusiți soldați, aceștia remarcându-se pe câmpurile de luptă ale evului mediu și epocii moderne timpurii.
În principatele germane din cadrul Imperiului Romano-German, comerțul cu soldați sau Soldatenhandel, a fost o practică de a recruta și închiria forțe armate contra cost. Prin acest fenomen, statele cu o politică fiscală focusată pe domeniul militar puteau să furnizeze unități auxiliare sau „armate subvenționate” pentru state și imperii mai bogate și mai puternice. Comerțul cu soldați a decăzut în secolele XVIII-XIX, scrie Muzeul „Conacul Pană Filipescu” din Filipeștii de Târg, pe pagina de Facebook a instituției.
În secolul al XVII-lea mercenarii germani au participat la numeroase conflicte militare precum Războiul de 30 de ani (1618–1648) și Războiul Franco-Spaniol (1635–1659). Printre remarcabilii generali de mercenari se numără Ernst II von Mansfeld. Născut în 1580, acesta era fiul ilegitim al contelui Peter Ernst I von Mansfeld. Ernst al II-lea a participat la Războiul cel Lung contra Imperiului Otoman și în Războiul de Secesiune a Ducatului Jülich.
În Războiul de 30 de ani Ernst s-a alăturat forțelor protestante în ciuda faptului că acesta era catolic, obținând o victorie în cadrul Bătăliei de la Mingolsheim (27 aprilie 1622). Patru ani mai târziu, Ernst a fost înfrânt la Bătălia de la Podul Dessau (25 aprilie 1626), însă nu s-a lăsat demoralizat. În scurt timp și-a clădit o armată nouă cu scopul de a ataca domeniile habsburgilor din Austria și Ungaria cu ajutorul principelui calvinist al Transilvaniei Gabriel Bethlen. Însă Bethlen și-a schimbat politica, el dorind o pace cu Habsburgii. Von Mansfeld a fost nevoit să-și desființeze trupele și să facă cale întoarsă spre Veneția însă din cauza problemelor de sănătate, el a murit la Rakovica în Bosnia pe 29 noiembrie 1626.
În Moldova și în Țara Românească mercenarii nemți erau adesea organizați în unități de dragoni sau ,,drăgani”. Dragonii erau soldați infanteriști călare, capabili să se deplaseze repede pe câmpul de luptă după care descălecau și se angrenau în luptă cu arme de foc. La 1655-1656, Constantin Șerban dispunea de un steag (unitate militară) de dragoni format din 110 oșteni pe care îi primise din Transilvania.
În aceeași vreme, un călător străin remarca la curtea domnului câteva ,,companii” de infanterie nemțească. În a doua jumătate a acestui secol, subunitățile de mercenari nemți erau formate din sași veniți din Transilvania, care păzeau curtea domnească. Mai târziu, unul din turnurile de la poartă, unde acești ostași făceau de pază, s-a numit turnul ,,la nemți”. Încă din această vreme, printre mercenarii nemți se găseau și localnici. În vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu însuși căpitanul lor era un român numit Ștefan.
La 1702, Brâncoveanu dispunea de două steaguri de nemți, care aveau toboșari și trâmbițași pentru paradă. În 1739, ,,nemții den poartă” alcătuiau un singur steag format din 39 de oameni și condus de doi zapcii și un căpitan numit Antohie.
În Moldova, cronicarul Miron Costin ne informează că Vasile Lupu avea în slujba sa 100 de nemți comandați de un polonez care a murit în cadrul Bătăliei de la Finta (27 mai 1653) contra forțelor domnului valah Matei Basarab. Când Gheorghe Ștefan a devenit domn al Moldovei pe 13 aprilie 1653, el le-a mărit numărul la 400. Ca și în Țara Românească în această vreme ei făceau de pază la curtea domnească. Drăgănia nemțească este amintită apoi în cursul luptelor pentru tronul Moldovei dintre Constantin Șerban și Gheorghe Ghica.
Deși comerțul cu soldați (Soldatenhandel) avea să decadă în secolele următoare mercenarii germani au continuat să aibă un impact important pe câmpul de luptă, un bun exemplu fiind soldații nemți din Principatul Hessa-Kassel, recrutați în secolul al XVIII-lea de Imperiul Britanic, aceștia remarcându-se în Războiul Revoluționar American (1775-1783) contra coloniștilor.
Foto sus: Muschetari și lăncieri germani din vremea Războiului de Treizeci de Ani. Reconstituire la Muzeul de Istorie Militară din Viena (© Wikimedia Commons)
Bibliografie:
Nicolae Stoicescu, Curteni și Slujitori – Contribuții la Istoria Armatei Române, Editura Militară, București, 1968.
Guy Rowlands, "Foreign Service in the Age of Absolute Monarchy: Louis XIV and His 'Forces Étrangères.", War in History vol. 17 nr. 2, Editura Sage Publications, 2010.
Dennis Showalter, "Hessians: The Best Armies Money Could Buy", 2007.
Rodney Atwood, The Hessians: Mercenaries from Hessen-Kassel in the American Revolution, Cambridge University Press, Cambridge, 1980.
