Memoriile lui Armand Călinescu: O explicație pentru pierderile românești din ultimul război mondial

Deschiderea cărților de istorie este o activitate plăcută și instructivă, chiar dacă mulți oameni se plictisesc repede din cauza mulțimii de informații. O atitudine similară au elevii ce consideră disciplina drept lipsită de valoare în raport cu științele exacte sau cu limbile străine.

Dacă se citește cu mai multă răbdare textele redactate de savanți reputați sau volumele de documente, se va vedea repede că politicienii și istoricii se plâng mereu de lipsa unei economii dezvoltate, care să fi permis o modernizare rapidă după modelul celei din Occident. Mai grav. Armata română n-a beneficiat de fonduri suficiente pentru a putea achiziționa tehnică de luptă performantă sau cantitățile cumpărate au fost prea scăzute în raport cu necesitățile unităților militare.

A fost absolut normal să fie înregistrate pierderi grele în oameni și monumentele risipite prin așezările din provinciile românești amintesc de aceste vărsări de sânge. Campania din anul 1916 a început cu bune rezultate, dar abia s-a mai putut salva Moldova în ianuarie 1917 și numai după ce rușii s-au hotărât să trimită trupele pentru oprirea invadatorilor în zona Vrancei. Al Doilea Război Mondial a venit cu aceeași problemă și numai cu ajutor german s-a putut organiza o armată capabilă să lupte într-un conflict modern. Lipsa industriei și a banilor a limitat efortul de război și divizii întregi au fost distruse pentru că nu erau arme și muniții din belșug.

Acesta a fost nivelul de dezvoltare și atât s-a putut. Nu te poți pune cu un fenomen istoric. Oare așa să fie sau se ascunde ceva în spatele acestor plânsete? Realitatea a fost cu totul alta și o informație din volumul de memorii redactat de către prim-ministrul Armand Călinescu vine să facă lumină în felul în care politicienii de toate rangurile conduc țara. Un nou război mondial bătea la ușa Europei și toate statele se înarmau fără să se mai țină cont de nevoile popoarelor. Nici centrul de putere de la București nu făcea excepție de la regulă și a început să importe mari cantități de armament modern din Cehoslovacia. Erau aduse arme și mașini de luptă din orice țară europeană ce dispunea de arsenale cu o producție ridicată.

Politicianul argeșean a ajuns conducătorul guvernului și astfel a avut acces la datele secrete ale țării. Era interesat să facă rost de cât mai mult echipament, dar a aflat cum merg lucrurile în frumoasa Românie. I s-a raportat că un proiectil importat costa 1.080 de lei, dar autoritățile plăteau 2.500 lei. Autorul n-a îndrăznit să scrie tot adevărul în volumul de memorii și n-a precizat de ce se producea acest fenomen. Țara era condusă de regele Carol al II-lea și de un cerc de prieteni cunoscut sub denumirea de camarila regală. Averi mari se făceau din comisioanele primite de la producătorii de armament și orice semnătură a unei persoane cu greutate nu se obținea fără atenții deosebite. Era absolut normal să se cucerească prietenia superiorilor și se mergea cu plata până la monarh.

Statul român a fost un bun platnic și a achitat sumele cerute pentru achizițiile de tehnică militară. Au apărut astfel averi fabuloase și palate impresionante. Era o competiție pentru acumularea primitivă de capital între deținătorii de funcții înalte. Armand Călinescu era un politician care a încercat să organizeze apărarea țării, dar a căzut sub gloanțele unei grupe de legionari. Este interesant de spus că membrii grupării fanatice și cei ce făceau afaceri ilegale pe seama bugetului oștirii se declarau patrioți interesați de fericirea cetățenilor.

Nota de plată a venit în anul 1940 când s-a constatat că nu există dotare pentru a face față vecinilor agresivi. Există imaginea unui conflict mondial în care binomul mitralieră – sârmă ghimpată a provocat pierderi grele valurilor de infanteriști. Se spune că Al Doilea Război Mondial a fost epoca sângeroasă în care s-a perfecționat binomul tanc – avion și este adevărat că au fost ofensive spectaculoase în adâncimea dispozitivului inamic. Forțele motorizate puteau să declanșeze oricând un Blitzkrieg în care să nu mai fie folosite cantități mari de muniții.

Specialiștii au tendința să idealizeze evenimentele din trecut și trec cu vederea potențialul artileriei de toate calibrele. Gurile de foc grele au fost cele care au provocat cele mai multe victime în Primul Război Mondial și au fost produse și utilizate masiv începând din 1939. Chiar și cele veterane au fost trimise să înfrunte forțele definite drept inamice. Liniile defensive nu puteau fi străpunse fără o pregătire serioasă în care să fie consumate importante cantități de muniție.

Nu degeaba au fost depuse eforturi pentru ridicarea de imense combinate metalurgice. Nici liderii de la București nu aveau poftă de luptă și nici cu priceperea în domeniu nu stăteau prea bine, avansările în multe posturi importante fiind făcute pe prietenii de tot felul. Nu este de mirare că diviziile românești au plătit un tribut greu de sânge pe fronturile războiului mondial, dar viața merge înainte și pofta de avere este o constantă în istorie. Declanșarea zisei operațiuni militare speciale în Ucraina în 2022 a scos la lumină faptul că liderii de la București au fost interesați timp de trei decenii de aranjamente de tot felul și armata a fost jefuită ca pe vremea fanarioților.

Numai povestea celor două fregate britanice este foarte cunoscută, România cumpărând niște nave care nu aveau nici cel mai mic sistem de armament și care erau uzate moral complet. În plus, erau concepute pentru operațiuni la nivel de ocean și nu aveau ce să caute în Marea Neagră. S-au făcut averi frumoase, s-a făcut o propagandă serioasă pentru prostirea maselor de români că s-a făcut totul pentru apărarea țării și factorii de decizie au plecat să toace liniștiți pensiile speciale și milioanele de euro. Adevărul este că după 1989 au fost făcute numai afaceri mari în domeniul militar și nu există altă explicație pentru menținerea în funcțiune și modernizarea aparatelor MiG-21.

_{Foto sus: Armand Călinescu (© Adevărul)}

Bibliografie minimală

_{Călinescu,
Armand, Însemnări politice, Editura Humanitas, București, 1990.}

_{Corespondența Președintelui
Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. cu Președintele SUA și cu
Primii Miniștrii ai Marii Britanii din timpul Marelui Război pentru
Apărarea Patriei 1941 – 1945, vol. I, Editura de stat pentru
literatură politică, București, 1953.}

_{Documente
privind istoria militară a poporului român 13 mai 1945 – 31
decembrie 1947, Editura Militară, București, 1988.}

_{Bagramian, I. H., Așa a
început războiul, Editura Militară, București, 1974.}

_{Cloșcă, Ionel, Războiul
naval și legile lui, Editura Militară, București, 1991.}

_{Constantiniu,
Florin, O istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic,
București, 1997.}

_{Djilas, Milovan, Conversații
cu Stalin, Corint Books, București, 1995.}

_{Duțu, Alecsandru, Între
Wehrmacht și Armata Roșie, Editura Enciclopedică, București,
2000.}

_{Eliberarea Basarabiei și a
Bucovinei de Nord 22 iunie – 26 iulie 1941, Editura Fundației
Culturale Române, București, 1999.}

_{Hillgruber, Andreas, Hitler,
Regele Carol și Mareșalul Antonescu Relațiile româno – germane
(1938 – 1944), Editura Humanitas, București, 1994.}

_{Iancu, Petre, Aventura
submarinului, Editura Albatros, București, 1984.}

_{Istoria economică a României,
vol. II, coordonator academician N. N. Constantinescu, Editura
Economică, București, 2000.}

_{Istoria
Aviației Române}, Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1984.

_{Manole, Ilie, Ioan Damaschin,
Confruntări navale, vol. 2, Editura Militară, București, 1988.}

_{Negrea, Radu, Banii și
puterea, Humanitas, București, 1990.}

_{Roman, Valter, Probleme
militare contemporane, Editura Militară, București, 1949.}

_{Scafeș, Cornel, Horia Vl.
Şerbănescu, Ioan I. Scafeș, Cornel Andone, Ioan Dănilă, Romeo
Avram, Armata Română 1941 – 1945, Editura R.A.I., București,
1996.}

_{Scârneci, Vasile, Viața și
moartea în linia întâi, Editura Militară, București, 2012.}

_{Sokolovski, V. D., Strategia
militară, Editura Militară, București, 1972.}

_{Solonin, Mark, Butoiul și
cercurile, Polirom, Iași, 2012.}

_{Stăncescu, Ioan, Oceanele și
mările lumii, Editura Albatros, București, 1983.}

_{Suvorov, Victor, Ziua „M”,
Polirom, Iași, 1998.}

_{Suvorov, Victor, Ultima
Republică, vol. III, Polirom, Iași, 2011.}

_{Ştefănescu, Alexandru V., În
umbra Marelui Reich, Editura Cetatea de scaun, Târgoviște, 2020.}

_{Ţenescu, Fl., Cunoștințe
generale asupra războiului și studiul lui, vol. III, Tipografia
militară a Ministerului de Răsboiu, București, 1922.}

_{Zaharia,
Gheorghe, Constantin Botoran, Politica de apărare a României în
contextul european interbelic 1919 – 1939, Editura Militară,
București, 1981.}

_{Zamfir,
Zorin, Jean Banciu, Tratat de istorie universală Al Doilea Război
Mondial, vol. III, Pro Univesitaria, București, 2009}