Mayașii sacrificau victimele în puțuri rituale ca să-și îmbuneze zeii
În 2012 lumea avea să se sfârșească. Mesajul începuse să se răspândească încă din 1966, atunci când cercetătorul Michael D. Coe a interpretat greșit unul dintre calendarele mayașilor. De fapt, lumea Maya, imperiul amerindienilor, fusese zguduit din temelii cu 500 de ani înainte.
Mulțimile de oameni se adună agitate în jurul prăpastiei sfinte de lângă orașul Chichen Itza, aflat în Mexicul de astăzi. Toți au venit pentru a fi martori la sacrificiul uman planificat pentru ziua respectivă. Privesc cu entuziasm cum sfoara lungă cuprinde trupul fiecărei victime și în același timp cum fumul nu se mai ridică din altar odată ce oamenii legați au fost aruncați în prăpastie. Țipete de moarte răsună de-a lungul pereților de calcar în timp ce trupurile se prăbușesc în apele adânci și verzi. Publicul face câțiva pași înapoi îndepărtându-se de hău. Acum oamenii pot doar să spere că zeii au fost împăciuiți.
Nimeni nu știe exact cum se desfășurau ritualurile cu orori până cel puțin în secolul al X-lea. La dragarea unui genuni, care în spaniolă se numește Cenote Sagrado, s-au găsit ceramică, obiecte din piatră și oase umane care dovedesc că sacrificiul se petrecuse chiar acolo. Se mai cunoaște faptul că poporul mayaș, impregnat de spiritul religios, se folosea și de sângerare, printre care și a organelor reproductive, lucru pe care spaniolii îl considerau respingător și căruia i-au pus capăt când au sosit în secolul al XVI-lea.
Termenul de Maya se referă la grupurile de populație din regiunea care astăzi cuprinde Mexicul, Guatemala, Belize și Honduras. Populațiile din această zonă vorbeau aceeași limbă și până într-un punct împărtăseau și aceeași cultură, deși fiecare trib mayaș avea propriile tradiții. Imperiul Maya a durat câteva mii de ani și cuprindea în jur de 80 de orașe. Cele mai impunătoare dintre acestea erau Tikal în Guatemala și Palenque în Mexic, conduse de regi cu statut divin.
Populația Maya trăia mai ales din agricultură. Recolte precum porumbul și fasolea erau pentru cei mai săraci. Mulți oameni erau alfabetizați si beneficiau de un sistem de scriere avansat, dar erau apreciați mai ales din pricina cunoștințelor de matematică și astronomie. Astronomia și religia erau de altfel două fațete ale aceluiași fenomen, deoarece se credea că corpurile cerești erau zeități care influnețau viețile oamenilor.
Pentru a-i liniști pe zei și a menține echilibrul în univers mayașii săvârșeau sacrificii periodice. La fel ca la azteci, preoții despicau inima victimei într-un ritual sângeros, dar adesea victimele erau și înecateîn puțuri speciale. Chiar și jocul cu mingea, numit pok-a-tok, avea și el conotații rituale. Supraviețuirea jucătorilor era legată de rezultatul jocului. Diversele sporturi au fost de asemenea interpretate drept o cale prin care triburile de mayași isi soluționau conflictele, folosind mingile în locul războaielor. Perdanții erau sacrificați zeilor.
Regulile nu prea sunt cunoscute, dar erau două echipe de câte 2-7 pameni care se luptau pentru a prinde mingea folosindu-se de șolduri. Puncte primea echipa care reușea să introducă mingea prin cercurile plasate vertical pe teren. Mingea era din cauciuc și cântărea aproape cât un pepene. Rănile erau la ordinea zilei, iar jucătorii, care erau cu precădere războinici de profesie, purtau coifuri și alte armuri. S-au descoperit urmele a sute de terenuri, dintre care cel mai mare ar fi fost la Chichen Itza.
Cunoștințele de astronomie ale amerindienilor nu erau doar legate de religie. Matematica avansata necesară pentru socotelile calendaristice se mai folosea si la calculul valorilor diverselor mărfuri. Sistemul era astfel gândit încât mayașii puteau crea orice număr întreg folosindu-se doar de trei simboluri:un punct pentru 1, o linie orizontala pentru 5 si inca un simbol pentru 0. Mayașii au fost de altfel prima civilizație cunoscută care a întrebuințat cifra 0.
Sistemul calendaristic mayaș era unul destul de complicat, constând intr-o varietate de calendare. Calendarul care se asemăna în bună măsură cu cel pe care il utilizam și noi astăzi este cel numit HAAB, cuprinzând 365 de zile, ne arata că amerindienii erau în principiu conștienți de lungimea unui an solar. În ceea ce privește chestiunile rituale se folosea calendarul TZOLCHIN, dar cel mai controversat și înțesat de mituri este calendarul BAKTUN, care cuprindea o perioadă de 394, 26 de ani solari.
Potrivit unei neînțelegeri popularizate mult timp, mayașii ar fi prezis sfârșitul în decembrie 2012, la finele marelui ciclu după numărătoarea lunga. Dar ideea este doar că se termină baktun 13 și începe baktun 14.
Mayașii sunt o civilizație cu o vqrstă de aproape 2500 de ani, dar imperiul a înflorit extraordinar de mult cu precădere după anul 250. Atunci au început să se ridice clădirile spectaculoase și templele care încă se mai pot zări prin zonă. În jurul lui 770 imperiul se clatină din toate încheieturile. Puterea politică și economică a elitei regalese diminuează simțitor în regiunea câmpiilor joase, ceea ce azi reprezintă Guatemala, Belize și părți din peninsula Yucatan. Mulți au luat drumul nordului, acolo unde orașele mayașe au continuat să prospere sute de ani, printre care și Chichen Itza.
Cercetătorii nu s-au pus de acord în ceea ce privește motivele prăbușirii civilizației. Unele motive ar putea fi disensiunile interne și revoltele, dar și circumstante externe precum cutremurele, modificările climatice sau seceta. Colapsul ar putea fi explicat și prin sărăcirea pământurilor din cauza exploatării excesive. Probabil că a fost un cumul de cauze care au contribuit la prăbușirea unei civilizații de o asemenea anvergură.
Motivul colapsului definitiv se lasă mai ușor de întrezărit și se situează undeva prin anii 1500. Ceva mai devreme, în timp ce Constantinopolul cădea pradă turcilor și Ioana d’Arc ardea pe rug la Rouen, imperiul Maya era răvășit de un război civil. Urmarea a fost slăbirea considerabilă a imperiului. Atunci când sosesc spaniolii la începutul secolului al XVI-lea, mayașii abia că se mai descurcau. Spaniolii au cucerit cu ușurință zona și au exploatat populatia pentru a dobândi acces la resursele naturale consistente.
Arcurile și sulițele amerindienilor nu au avut niciun efect în fața tunurilor spaniole. Imperiul lor a căzut rapid în mâinile dușmanului, ia localnicii au fost obligați să adopte noua credintă, să-și părăsească tradițiile. Viațile lor s-au destrămat, iar bolile infecțioase au făcut ravagii. Doar 170 de ani le-au trebuit spaniolilor pentru a se înstăpâni definitiv asupra ținuturilor mayașilor. Ultimul avanpost amerindian, Tayasal, în Guatemala de azi, zăcea ascuns adânc în jungle și spaniolii pun mâna pe el abia în 1697.
sursa:ALLT OM HISTORIA
