Mărţişorul, mijloc de propagandă politică. Scos în afara legii în 1938
Potrivit unui document inedit, descoperit în fondul Prefectura Iaşi (Arhivele Naţionale, filiala Iaşi), purtarea mărţişorului a fost interzisă în anul 1938.
Anul 1938 a marcat apogeul practicilor punitive ale regimului carlist. Propaganda legionară şi acţiunile subversive ale mişcării comuniste şubrezeau bazele statului român. Partidul Naţional Liberal şi cel Naţional-Ţărănesc erau măcinate de conflicte interne, susţinute de regele Carol al II-lea pentru a răsturna regimul democratic.
Pentru a lovi în partidele care promovau extremismul, pe tot cuprinsul ţării, cadrele Poliţiei şi Jandarmeriei, „pe răspunderea domnilor Prefecţi de judeţe”, urmau a lua măsuri contrainformative pentru asigurarea siguranţei statului şi menţinerea ordinii interne. Şi măsurile coercitive ale statului se înăspreau. Spre exemplu, prefectul judeţului Iaşi din anul 1938, colonelul Sava Caracaş ordona autorităţilor aflate în subordine ca „să se lase jandarmilor libertatea de acţiune poliţienească pe teren, fără a fi obligaţi la diverse lucrări birocratice inutile serviciului de poliţie”.
La ordinul ministrului de Interne de la acea dată, Armand Călinescu, prefectul de Iaşi a dispus percheziţionarea „simpatizanţilor cunoscuţi” ai Mişcării Legionare, asupra cărora exista bănuiala că deţin arme şi materiale de propagandă. Printre altele, autorităţile locale au interzis până şi fotografierea sau pictarea diferitelor obiective, fotografii ambulanţi sau amatori urmând a desfăşura astfel de activităţi doar pe baza unui permis special eliberat de conducerea militară regională.
Cu ocazia zilei de 1 Martie a anului 1938, până şi mărţişorul, considerat „simbolul primăverii”, era indexat la capitolul propagandă politică, iar purtarea acestuia a fost interzisă. Astfel, potrivit unui document inedit, descoperit în fondul Prefectura Iaşi (Arhivele Naţionale, filiala Iaşi), purtarea mărţişorului a fost interzisă în anul 1938.
În rândurile următoare vom cita din ordinul trimis în teritoriu de Armand Călinescu, ministru de Interne la acea dată: „Vă aducem la cunoştinţă că nu se aprobă portul mărţişoarelor separate cu prilejul zilei de întâi Martie, cari sunt confecţionate astfel încât ar putea constitui vreun mijloc de propagandă politică. Toate mărţişoarele sunt socotite ca insigne politice şi toţi cei ce vor fi dovediţi că le poartă, vor fi deferiţi justiţiei, împreună cu actele dresate conform art. 324 din Codul Penal, care sancţionează asemenea fapte. De asemenea, nu este admis nici portul mărţişoarelor confecţionate de partidele politice sau organizaţii cu tendinţe politice”. (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Prefectura Iaşi, dosar 2/1938, fila 27).
Datorită măsurilor ferme adoptate contra Mişcării Legionare în mandatul său, într-un manifest al Uniunii Naţionale a Studenţilor Români-Creştini, Armand Călinescu era numit „poliţist şi educator” pentru că, din perspectiva acestor susţinători ai legionarismului, „înaintea universităţilor s-au deschis închisorile… colegii noştri au fost bătuţi şi chinuiţi în beciurile poliţiei… societăţile noastre au fost scoase în afara legii, iar căminele şi cantinele noastre au fost luate de sub conducerea studenţimii şi puse sub prigoana baionetelor”, după cum susţineau aceştia în memoriul lor.
Un an mai târziu, pe 21 septembrie 1939, 20 de gloanţe aveau să îl răpună pe Armand Călinescu, Preşedinte al Consiliului de Miniştri în exercţiu. Autorii atentatului erau şase studenţi legionari, care au fost asasinaţi de autorităţile poliţieneşti în locul unde a fost ucis Călinescu, iar cadravrele lor au fost lăsate să zacă în acel loc drept avertisment pentru legionari.
Toate acestea se întâmplau pe măsură ce, potrivit rapoartelor privind starea de spirit a populaţiei, tot mai multe organizaţii lucrau „conştient sau inconştient pentru promovarea propagandei comuniste”, iar la nivelul omului de rând era „formulată convingerea că, într-un fel sau altul, se va dezlănţui un nou mare războiu.
De remarcat că sătenii, mai ales cei bătrâni, odată cu discuţiunile ce le poartă în jurul acestor evenimente povestesc momentele prin care au trecut în timpul războiului mondial, menţionând că nu ar dori să mai fie vreodată un nou război. Se simte aceeaşi stare de nelinişte din cauza zvonurilor care circulă relativ la războiul ce urmăreşte să-l provoace cancelarul Hitler prin intenţiunile sale de anexa Cehoslovacia de Germania”, notau responsabilii ieşeni ai Siguranţei Statului în rapoartele adresate Prefecturii.
Sursă: Ziarul de Iasi
