Marșurile morții din lagărele naziste: Auschwitz, Dachau, Jaworzno

În ultimele luni ale războiului, când Aliații înaintau dinspre vest, iar sovieticii dinspre est, germanii știau că nu va mai dura mult până când vor fi nevoiți să se predea. SS-ul a decis atunci să abandoneze lagărele de concentrare și să șteargă urmele crimelor comise acolo. Zeci de mii de oameni au fost evacuați din lagărele din Polonia și estul Germaniei, în timp ce alți mii de prizonieri au fost uciși rapid în lagăre.

Evacuarea lagărelor s-a făcut rapid, fără nicio încercare de a ușura drumul prizonierilor. Aceștia erau deja slăbiți, epuizați de anii de foamete și violențe la care fuseseră supuși, dar au fost obligați să mărșăluiască spre vest zeci de kilometri, apoi au fost urcați în trenuri, cu care au călătorit zile întregi fără apă sau mâncare. Cu toate acestea, pentru unii dintre ei, această evacuare era ultima șansă la viață, știind că cei lăsați în urmă vor fi uciși.

Vezi și:

Holocaustul ţiganilor:nomazii Europei în faţa "soluţiei finale", la Auschwitz

Marșurile Morții, cum au fost denumite marșurile prizonierilor evacuați, au făcut foarte multe victime. Numai de la Auschwitz, până la o cincime din deținuții evacuați au murit pe drum.

Foto:în aprilie 1945 prizonierii de la Dachau sunt evacuați

Cu Armata Roșie aproape de porțile lagărului, pe 17 ianuarie 1945 germanii încep evacuarea ultimilor 56.000 de prizonieri de la Auschwitz. Obligați să plece pe jos spre vest, între 9000 și 15.000 de oameni vor muri în aceste marșuri.

Între 17 și 21 ianuarie, prizonierii de la Auschwitz au fost evacuați din lagăr înainte de sosirea trupelor sovietice. Ei au trebuit să meargă pe jos spre Silezia Superioară și Inferioară, urmând a fi transportați cu trenul din Wodzisław Śląski și Gliwice, la câțiva zeci de kilometri distanță de Auschwitz. Mulți au murit însă pe drum din cauza epuizării fizice sau a condițiilor meteo foarte dure.

Lagarul Auschwitz-Birkenau:infernul pe pământ-cum a fost posibil?

Unii dintre prizonieri au parcurs întreaga distanță pe jos;3200 dintre ei, proveniți din lagărul Jaworzno, au avut de mers 250 de kilometri până în lagărul Gross-Rosen din Silezia Inferioară.

Persoanele evacuate trebuiau alese, teoretic, din prizonierii suficient de puternici și sănătoși pentru a fi capabili să parcurgă pe jos distanțe mari. Practic însă, prizonierii bolnavi au vrut să fie și ei evacuați, crezând – pe bună dreptate – că cei rămași în urmă vor fi lichidați. De aceea, printre evacuați s-au numărat și foarte mulți copii și bătrâni, care nu au putut face față efortului.

Foto:rutele de evacuare de la Auschwitz

De-a lungul drumului, gardienii SS îi împușcau pe cei care încercau să evadeze, dar și pe cei epuizați fizic care nu mai puteau ține pasul cu ceilalți. Cei omorâți nu mai erau îngropați, ci lăsați pur și simplu la marginea drumului. În total, se estimează că între 9000 și 15.000 de prizonieri de la Auschwitz au murit în timpul evacuării.

Între timp, în lagăr, germanii au făcut un ultim efort să șteargă urmele crimelor comise acolo. Au distrus crematoriile II și III pe 20 ianuarie;șase zile mai târziu a fost distrus și crematoriul V. Pe 23 ianuarie au ars complexul de barăci în care se afla o parte din obiectele personale ale celor exterminați. În lagăr mai rămăseseră circa 9000 de prizonieri, cei mai mulți foarte bolnavi sau într-o stare avansată de epuizare. SS-ul plănuia să-i ucidă și pe aceștia, dar cei mai mulți au scăpat:între momentul evacuării și cel al sosirii Armatei Roșii, doar 700 din cei 9000 au fost uciși de SS.

Foto:Tren cu prizonieri evacuați de la Auschwitz, în stația Kolin din Cehia