Soldați români în timpul Primului Război Mondial (sursa: Gogu Negulesco, Rumania's sacrifice, New York Century Co, 1918)

Marea confruntare din 6 iulie 1917. O bătălie uitată din Primul Război Mondial

Primul Război Mondial a fost o conflagrație în care vitejia personală conta mai puțin în raport cu resursele umane și materiale disponibile pe întreaga lungime a frontului și, mai ales, în sectoarele de efort descoperite de strategii dornici de glorie prin încleștări epocale.

Armata română, refăcută cu ajutor francez, a reintrat în dispozitiv de luptă și astfel a fost redusă presiunea pe aliații din Antanta, cei ce nu reușeau să obțină supremația numerică și tehnică. Partea proastă era că Aliații din Antanta nu se înțelegeau să se coordoneze la nivel strategic astfel încât Berlinul să nu aibă timp să aducă forțe de rezervă și de elită în sprijinul celor ce asigurau acoperirea fronturilor europene.

Istoria a reținut că au fost în anul 1917 pe frontul din Moldova trei lupte mari și sunt cunoscute sub denumirile de Bătălia de la Mărăști, Bătălia de la Mărășești și de Bătălia de la Oituz, forțele asaltatoare fiind respinse cu grele pierderi de către diviziile românești din cauza defecțiunilor generate de unitățile rusești din dispozitiv.

În realitate, au fost mai multe încleștări sângeroase, dar acestea au rămas doar în paginile documentelor sau în cel al unor cărți cu un tiraj redus sau prea puțin interesante pentru masele ce uită mereu că au avut strămoși implicați în evenimente istorice de amploare.

Ziua de 6 iulie 1917 (19 iunie stil nou – n.r.) părea să se fi încheiat în mod banal în sectorul de front încredințat Corpului 3 armată, doar un bombardament de artilerie din direcția Măicănești înviorând situația. Comandamentul german a considerat că este timpul pentru o încercare de testare a trupelor inamice și a fost ordonat foc de artilerie începând de la ora 21 și 15 minute.

Divizia 14 infanterie a fost supusă unui bombardament deosebit de violent timp de o oră și au fost sfărâmate unele tranșee. Artileria românească a răspuns, dar tot frontul marii unități de infanterie a fost lovit și apoi detașamente inamice au pornit la asalt. S-a ajuns până la pozițiile românești și a fost necesar un contraatac pentru alungarea germanilor prea îndrăzneți.

Divizia 13 infanterie a avut pozițiile lovite de artileria germană care a folosit inclusiv proiectile chimice lacrimogene, dar bateriile românești au intervenit eficient și artileriștii inamici au fost potoliți. Infanteria trimisă să testeze apărarea românească a fost respinsă ușor cu focuri de arme ușoare.

Trupele române au înregistrat opt morți și 30 de răniți, un militar fiind dat dispărut. Au fost numărați și doi contuzionați în urma suflului generat de proiectilele de mare putere. Pierderile germane n-au putut fi stabilite din moment ce lupta s-a dus pe timp de noapte, dar ieșirea în câmp deschis genera pierderi superioare celor înregistrate în rândurile apărătorilor. În plus, nu se știe ce s-a întâmplat în pozițiile artileriei contrabătute. S-a reușit capturarea unui militar german.

Germanii s-au convins că au în față un dușman hotărât să reziste și care dispune de armament automat și de artilerie. Nici gazele toxice nu mai impresionau în mod deosebit deoarece erau distribuite măști de origine franceză și rusă. Era evident că trebuie să fie aduse mai multe muniții dacă se dorea străpungerea frontului după planurile concepute de feldmareșalul August von Mackensen.

Confruntarea din 6 iulie 1917 a dus la un consum apreciabil de muniții de artilerie și de infanterie în condițiile în care Puterile Centrale erau deja copleșite din punct de vedere industrial. Conducerea de la Berlin a vrut cu orice preț victoria și se manifesta agresiv cu orice prilej înainte de declanșarea operațiunii de încercuire din sudul Moldovei. Ar fi fost acea bătălie de nimicire la care visa feldmareșalul von Mackensen. Tirurile de artilerie care au fost executate înainte de confruntare au dus la diminuarea rezervelor pentru bătăliile principale și ofițerii au remarcat la Mărășești o slăbiciune deosebită a artileriei în raport cu așteptările trupelor trimise la asalt.

Foto sus: Soldați români la intrarea în Primul Război Mondial (sursa: Gogu Negulesco, Rumania's sacrifice, New York Century Co, 1918)

Mai multe pentru tine...