Mănușile, eleganță și rafinament
Mănușile au fost întotdeauna un accesoriu vestimentar important în garderoba feminină, având atât funcții practice, cât și estetice. De la mănușile din piele până la cele din lână sau mătase, acest accesoriu are o istorie fascinantă, evoluând în timp, adaptându-se la tendințele modei și necesităților femeilor.
Folosite pentru protecție sau decor în Antichitate, în Evul Mediu mănușile devin un simbol al statutului social. Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea modei, încep să fie purtate nu doar ca utilitate, ci și făcând parte din ținuta de zi sau de seară.
Mănușile, un element esențial al stilului feminin
În timp, vor deveni un element esențial al stilului feminin, reprezentând un mod de a exprima stilul personal, adăugând astfel un plus de sofisticare unei ținute simple prin accente de culoare, dar și prin detaliile decorative (diferite aplicații sau broderii).
Deosebite, elegante, dar și sofisticate pentru ținutele de gală, sau oferind un aer tineresc ținutelor casual sau sportive, mănușile sunt confecționate din diverse materiale, texturi și culori într-o multitudine de forme și modele. De exemplu, dacă mănușile din piele sau din lână oferă confort și căldură, fiind accesorii ale ținutelor casual, mănușile din dantelă sau mătase sunt adesea utilizate în ocazii, ca un accesoriu vestimentar elegant, adăugând rafinament și stil unei ținute de seară.
Ca tipuri de mănuși ce completează o ținută de seară întâlnim mănușile lungi, folosite ca accesoriu pentru rochiile de gală fără mâneci sau cu bretele. Sunt întâlnite și sub denumirea de mănuși „opera gloves”, fiind preferate la evenimente formale, ca balurile sau galele. Mănușile trei sferturi completează o ținută de cocktail, iar cele scurte le întâlnim în ținutele casual.
Mănușile donate Muzeului de Istorie „Teodor Cincu”
În patrimoniul Muzeului de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci se află două perechi de mănuși confecționate din tul, pe care s-a aplicat o broderie cu motive florale sofisticate, dând un plus de rafinament acestor accesorii. Fiind un material fin și transparent, oferă un aspect diafan și rafinat oricărei ținute de seară. Mănușile sunt de tip „fingerless”, realizate într-un stil victorian, cu acele modele florale delicate brodate pe material, acoperind mâna și lăsând degetele libere, oferind un look sofisticat și rafinat unei ținute vintage.
Mănușile au ajuns în patrimoniul muzeului prin donația făcută de doamna Gavriliu din Tecuci, completând astfel colecția de istorie a muzeului – categoria textile.
Indiferent de stilul personal exprimat, de semnificația estetică sau de individualitatea fiecărei ținute, mănușile continuă să fie un simbol al eleganței și al rafinamentului în moda feminină, demonstrând de-a lungul timpului că detaliile fac diferența.
Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”
Edificiul în care funcționează Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”, inclus în lista monumentelor istorice, categoria A, a fost construit în mai multe etape, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1885, clădirea este amintită ca fiind în proprietatea lui Anton Cincu, om politic şi filantrop local, care o va lăsa prin testament, la 22 iulie 1894, fiului, Teodor Cincu. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă stilul baroc, predominant în prima etapă a construcţiei, când accesul se făcea dinspre sud, un turnuleţ pe care era inserat medalionul cu blazonul familiei străjuind intrarea în casă.
La începutul secolului al XX-lea, s-au modificat fațadele casei, accesul principal fiind orientat spre est şi tratat în stil neoclasic. Un fronton susţinut de patru coloane corintice marchează intrarea principală. Ferestrele sunt decorate cu motive florale, în cheia arcadei fiind inserat un medalion asemănător cu cel de pe turnul casei în care este integrată monograma familiei. Liniile fluide baroce se combină armonios cu elementele clasice, expresie a unui gust rafinat în căutare de noi modele.
Primar al orașului Tecuci între 1894-1896, 1898-1899 şi 1902-1906, deputat în Parlamentul României, Teodor Cincu face parte, alături de bunicul şi de tatăl său, Tudoran, respectiv Anton Cincu, din „familia” donatorilor orașului Tecuci.
Urmând exemplul familiei sale, „cari au ridicat şi ctitorit biserici pentru Slava lui Dumnezeu şi în loc de închinăciune pentru norod, cari au înfiinţat spitale pentru alinarea suferinţelor trupeşti, înzestrându-le pe toate cu moşii pentru veşnică întreţinere”, Teodor Cincu va dona oraşului Tecuci „imobilul situat în oraşul Tecuci, str. Carol Nr. 12, compus din casa de locuinţă, împreună cu toate dependinţele, plantaţiunile”, cu scopul înfiinţării unui Muzeu.
Înființat prin „Deciziunea Consiliului Comunal no.3” în ședința din 3 august 1934, muzeul, cunoscut sub titulatura „Fundația Culturală Teodor și Maria Cincu. Muzeul comunal Mihail Dimitriu – Arheologie și Științele Naturale Tecuci”, va fi inaugurat în mod oficial pe 17 noiembrie 1935.
Acest articol a fost publicat în numărul 279 al revistei „Historia” (revista:279), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
