Lyon: lumina cucerește întunericul

La confluența Ronului cu Sona, întins pe șes și ridicat pe coline, este așezat un oraș superb, care, sub numele Lugdunum, a fost capitala Galiei în vremea Imperiului Roman. Lyon își dispută astăzi cu Marsilia poziția de cel de-al doilea oraș al Franței, după capitala pariziană. Dar, dincolo numărul de locuitori și de suprafață, sunt indiscutabile frumusețea și bogăția sa culturală, reflectate și în numeroasele obiective incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Dintre fascinantele povești născute în acest oraș, una pare să fie mai frumoasă decât toate – povestea luminii.

La fel cum astăzi toată atenția omenirii se îndreaptă către pandemia de COVID-19, în 1643 Lyonul se afla sub amenințarea epidemiei de ciumă. Oamenii și autoritățile orașului s-au rugat și rugăciunile lor au fost îndreptate în special către Fecioara Maria. Și au simțit că mesajele lor au fost ascultate, căci orașul a reușit să depășească momentul critic, dar și alte momente dificile ce i-au urmat, ca epidemia de holeră din 1832 sau războiul franco-prusac (1870-1871).

În 1852, o statuie a Fecioarei a fost concepută de sculptorul Joseph-Hugues Fabisch pentru a fi așezată pe colina Fourvière. Statuia urma să fie sfințită pe 8 septembrie 1852, de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Doar că o revărsare a râului Sona a inundat atelierul sculptorului și a încurcat planurile municipalității, așa încât evenimentul a fost amânat pentru 8 decembrie. Aceasta este data la care lumea catolică celebrează sărbătoarea Imaculatei Concepții (cu exact 9 luni înaintea datei de 8 septembrie, Nașterea Sfintei Maria), considerându-se că Fecioara Maria a fost concepută fără păcat.

Așadar, pe 8 decembrie, Lyonul era pregătit pentru sărbătoare, cu focuri de artificii ce trebuiau lansate de pe colina Fourvière și muzicieni de stradă pentru a însoți alaiul statuii Fecioarei. Dar, și de această dată, părea că ghinionul însoțește celebrarea. O furtună puternică s-a abătut asupra orașului. Autoritățile s-au gândit să mai amâne evenimentul, încă o dată, pentru duminica următoare. Dar, în mod surprinzător, cerurile s-au curățat și oamenii au reușit să iasă din case și, în semn de bucurie, au aprins toți lumânări pe pervazele ferestrelor, așa cum se mai obișnuia cu alte ocazii speciale, cum ar fi victoriile militare.

Locuitorii fericiți au pornit către colina Fourvière și alaiul format a însoțit statuia Maicii Domnului, ce a fost așezată lângă vechea biserică – pe locul căreia se află actuala catedrală. Lyonezii au înălțat toată noapte imnuri Fecioarei și de atunci, an de an, au sărbătorit victoria – metaforică și concretă în același timp – a luminii contra furtunii, grație protecției divine.

Milioane de oameni participă anual la Fête des lumières

Astăzi, Sărbătoarea Luminilor se derulează de obicei de-a lungul a patru zile, în jurul datei de 8 decembrie. Pe lângă tradiția păstrată din secolul al XIX-lea – de a aprinde lumânări pe pervazul exterior al ferestrei –, evenimentul reunește numeroase spectacole stradale bazate pe efecte de lumină, organizate în centrul orașului, care devine, în mare parte, pietonal.

Muzica și mâncarea stradală, dar și târgurile cu produse artizanale completează evenimentul.  Începând din luna noiembrie, în magazine se comercializează pahare transparente, colorate sau decorate cu diferite modele, în care locuitorii să-și așeze lumânările pe pervazul caselor. Se spune că 3-4 milioane de oameni participă anual la Fête des lumières, cifre ce se referă desigur la vremurile de dinaintea pandemiei.

Organizatorii evenimentului pun la dispoziția lyonezilor, dar și a turiștilor sosiți special pentru această ocazie, pliante ce cuprind harta tuturor manifestărilor din oraș. Pe parcursul celor patru zile de sărbătoare, de la lăsarea serii și până după miezul nopții, străzile abundă de oameni cu harta în mână, care colindă de la un obiectiv la altul pentru a nu pierde niciun moment artistic special.

Catedralele orașului devin „pânze” pe care artiștii ce lucrează cu lumina „pictează” povești colorate. În interiorul bisericilor sau al muzeelor sunt așezate diferite instalații de lumină, uneori însoțite de muzică, pentru a spori atmosfera onirică. Piețele publice devin și ele scena artiștilor stradali, care manevrează focul sau se joacă în felurite moduri cu lumina și cu efectele ei.

Oamenii asistă la câte o reprezentație într-o piațetă, se opresc apoi la un pahar cu vin fiert pentru a putea continua drumul în frigul nopții de decembrie, apoi se mai încălzesc la câte un mic concert într-un muzeu sau poposesc în vreo curte interioară, unde sunt suspendate felinare.

Podurile peste Ron și Sona sunt adesea decorate cu ghirlande luminoase și fațadele Operei sau cea a Teatrului Célestins devin și ele „ecran de proiecție” pentru adevărate povești istorisite prin lumină și muzică. Extrem de speciale sunt și proiectele unde participanții sunt practic invitați să creeze împreună o structură luminoasă. Așa s-a întâmplat la ediția din 2006, când, într-un amfiteatru în aer liber, fiecare vizitator așeza pe un traseu marcat câte o lumânare, în final rezultând un labirint, o spirală uriașă de lumină.  Lasere, focuri de artificii și proiecte inedite ale studenților la facultățile de artă completează programul manifestării.

FOTO: SHUTTERSTOCK