Lupta politică în România Mare

Se spune că orice formațiune politică trebuie să fie creată pentru a aduna în rândurile ei toți oamenii cu aceleași idei privind progresul societății. Trebuie să fie ceva pozitiv și să aibă interpretări noi în funcție de evoluțiile comunității. România Mare era un stat în care pluralismul politic era un termen respectat și votantul avea o ofertă bogată din care să aleagă. Din păcate, cei ce se implicau în confruntările pentru putere au înțeles numai că trebuie să facă totul pentru a ajunge în funcțiile de conducere. Nici măcar nu conta dacă aveau cu adevărat talent administrativ.

Armand Călinescu a fost un politician țărănist energic și capabil din perioada interbelică și era un monarhist convins. Muncea mult pentru buna funcționare a țării și pentru afirmarea formațiunii din care provenea. Din păcate, conducătorii grupării au rămas atașați de un sistem învechit, cel care este acceptat și astăzi de liderii ce vor să ajungă în fruntea ierarhiei. Se recomanda organizarea de mari adunări populare pentru a se demonstra alegătorilor de ce forță poate să dea dovadă candidații.

PNŢ a concentrat în București, la 21 mai 1933, 130.000 de oameni aduși din toate colțurile țării cu trenurile și sistemul feroviar a funcționat perfect. Oamenii au demonstrat pe Calea Victoriei dragostea față de partid timp de 6 ore și jumătate și apoi au fost trimiși spre casele lor. Impresia de forță a fost asigurată și de menținerea a încă 20.000 pentru a doua zi.

Nu este nimic deosebit într-un astfel de miting și sistemul a fost păstrat și de partidele totalitare. Trebuie să se observe că România era afectată de Marea Criză Economică și nu erau bani pentru salarii, inclusiv cele ale profesorilor formatori ai viitorului, dar partidele particulare aveau fonduri din belșug pentru deplasarea unor adevărate armate pe distanțe mari.

Mult mai interesantă este o altă situație. Toate grupările politice din lume sunt într-o absolută eroare de gândire și parcă asistăm la o adevărată beție intelectuală. Psihologul Gustave Le Bon a demonstrat încă din secolul al XIX-lea că mulțimile nu gândesc și nu sunt decât o masă de manevră pentru persoane dornice de putere. Omenirea ar trebui condusă de adevărate valori și nu de cei ce simulează patriotismul fierbinte sau sunt obsedați de idei totalitare.

Un atentat mai puțin cunoscut

România interbelică a fost un stat în plin avânt economic, dar era vecin cu Uniunea Sovietică, lagărul comunist dorind cu orice preț distrugerea lumii normale. Conducerea de la Moscova a declarat război întregii omeniri și concepea mereu planuri pentru subminarea lagărului capitalist. Nu exista o situație de conviețuire decât până când o armată monstruoasă prin puterea de foc urma să treacă la aplicarea termenului de revoluție mondială, adică de cucerire a întregii planete.

Membrii grupărilor comuniste erau supuși complet organizației numite Comintern, care era la rândul ei controlată de către poliția politică stalinistă. Nu mai făceau parte din popoarele din care proveneau, ci erau dușmanii ce doreau trimiterea oamenilor în lagăre de exterminare în numele fericirii de tip marxist. Iosif Vissarionovici Stalin a înțeles corect psihologia comunităților europene în caz de agresiune și n-a vrut să dea ocazia coagulării unei alianțe împotriva forțelor roșii. A preferat să simuleze colaborarea cu lumea normală în timp ce lua măsuri pentru subminarea statelor capitaliste.

Orice metodă era permisă de liderii poliției politice și planuri monstruoase au fost elaborate la sediul din Moscova. Era normal să fie tentative de asasinat împotriva unor conducători pentru a provoca haos și România era o țintă interesantă pentru că dispunea de petrolul Europei. Regele Carol al II-lea abia venise la putere și țara era afectată de valurile crizei economice.

Uciderea monarhului după anii Regenței ar fi însemnat o lovitură grea pentru ordinea din țara de dincolo de Nistru. O vizită a regelui la Cernăuți împreună cu conducătorul guvernului la 24 mai 1933 era prilejul mai mult decât ideal pentru decapitarea statului român. Autoritățile au fost însă vigilente și au prins un ucrainean comunist ce dorea să arunce în aer tribuna oficială cu ajutorul unui dispozitiv exploziv compus dintr-un proiectil de calibrul 75 mm și o instalație incendiară pe bază de spirt. A fost o tentativă cu materiale din zonă și planul a eșuat, dar partidul extremist de stânga făcea tot ce putea împotriva statului român. Este interesant de observat că se promova de fațadă apropierea de vecini și chiar au fost restabilite relațiile diplomatice cu România în 1934.

Ideea de colaborare și prietenie era complet străină serviciilor secrete din Uniunea Sovietică și lumea comunistă a fost concepută numai în jurul ideii de ură. Oamenii au fost transformați în adevărați roboți incapabili de gândire logică, perfecți pentru a ajunge carne de tun.

Istoria se repetă în perioada contemporană pentru că în centrele de putere există politicieni ancorați în trecut.

_{Foto sus: Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai şi Arhiducele Anton de Habsburg, soţul Principesei Ileana (© Arhivele Naționale ale României, SANIC, Fototecă, FII 222)}

Bibliografie minimală

_{Călinescu, Armand, Însemnări
politice, Editura Humanitas, București, 1990.}

_{Bagramian, I. H., Așa a
început războiul, Editura Militară, București, 1974.}

_{Cloșcă, Ionel, Războiul
naval și legile lui, Editura Militară, București, 1991.}

_{Constantiniu, Florin, O
istorie sinceră a poporului român, Univers enciclopedic, București,
1997.}

_{Djilas, Milovan, Conversații
cu Stalin, Corint Books, București, 1995.}

_{Duțu, Alecsandru, Între
Wehrmacht și Armata Roșie, Editura Enciclopedică, București,
2000.}

_{Eliberarea Basarabiei și a
Bucovinei de Nord 22 iunie – 26 iulie 1941, Editura Fundației
Culturale Române, București, 1999.}

_{Hillgruber, Andreas, Hitler,
Regele Carol și Mareșalul Antonescu Relațiile româno – germane
(1938 – 1944), Editura Humanitas, București, 1994.}

_{Iancu, Petre, Aventura
submarinului, Editura Albatros, București, 1984.}

_{Istoria economică a României,
vol. II, coordonator academician N. N. Constantinescu, Editura
Economică, București, 2000.}

_{Istoria Aviației Române,
Editura Ştiințifică și Enciclopedică, București, 1984.}

_{Manole, Ilie, Ioan Damaschin,
Confruntări navale, vol. 2, Editura Militară, București, 1988.}

_{Negrea, Radu, Banii și
puterea, Humanitas, București, 1990.}

_{Roman, Valter, Probleme
militare contemporane, Editura Militară, București, 1949.}

_{Scafeș, Cornel, Horia Vl.
Şerbănescu, Ioan I. Scafeș, Cornel Andone, Ioan Dănilă, Romeo
Avram, Armata Română 1941 – 1945, Editura R.A.I., București,
1996.}

_{Scârneci, Vasile, Viața și
moartea în linia întâi, Editura Militară, București, 2012.}

_{Sokolovski, V. D., Strategia
militară, Editura Militară, București, 1972.}

_{Solonin, Mark, Butoiul și
cercurile, Polirom, Iași, 2012.}

_{Stăncescu, Ioan, Oceanele și
mările lumii, Editura Albatros, București, 1983.}

_{Suvorov, Victor, Ziua „M”,
Polirom, Iași, 1998.}

_{Suvorov, Victor, Ultima
Republică, vol. III, Polirom, Iași, 2011.}

_{Ştefănescu, Alexandru V., În
umbra Marelui Reich, Editura Cetatea de scaun, Târgoviște, 2020.}

_{Ţenescu, Fl., Cunoștințe
generale asupra războiului și studiul lui, vol. III, Tipografia
militară a Ministerului de Răsboiu, București, 1922.}

_{Zaharia, Gheorghe, Constantin
Botoran, Politica de apărare a României în contextul european
interbelic 1919 – 1939, Editura Militară, București, 1981.}

_{Zamfir, Zorin, Jean Banciu,
Tratat de istorie universală Al Doilea Război Mondial, vol. III,
Pro Univesitaria, București, 2009}