Lupta pentru dreptul de vot feminin în România interbelică jpeg

Lupta pentru dreptul de vot feminin în România interbelică

   Chestiunea acord─ârii dreptului de vot femeilor a fost abordat─â ┼či adus─â ├«n aten┼úia opiniei publice de c─âtre asocia┼úiile ┼či ligile de femei din perioada interbelic─â. Acestea au dorit nu doar o emancipare de natur─â social─â ┼či civil─â a femeilor, ci ┼či exercitarea drepturilor politice prin ob┼úinerea dreptului de a vota. ├Än Rom├ónia interbelic─â, femeile vor primi dreptul de vot prin constitu┼úia din anul 1938, ├«ns─â natura regimului instaurat de Carol al II-lea va anula ├«n fapt aceast─â reu┼čit─â. ├Än ciuda acestui lucru, ├«n decursul deceniilor interbelice s-au ├«nregistrat o serie de progrese din punct de vedere al prerogativelor politice feminine.

   Un moment care a generat mari a┼čtept─âri ┼či intense dezbateri ├«n epoc─â a fost votarea noii constitu┼úii a Rom├óniei unificate. Acordarea drepturilor politice a fost am├ónat─â ├«n cazul femeilor, articolul 6 specific├ónd:ÔÇťLegi speciale, votate cu majoritate de dou─â treimi, vor determina condi┼úiunile sub cari femeile pot avea exerci┼úiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalit─â┼úi a celor dou─â sexeÔÇŁ (Eufrosina Popescu, Culegere de documente ┼či materiale privind istoria Rom├óniei. Ianuarie 1922-Noiembrie 1928, Bucure┼čti, Centrul de Multiplicare al Universit─â┼úii din Bucure┼čti, 1974, pp. 50-74). Cu toate acestea ├«ns─â, ├«n textul constitu┼úiei era ├«nscris principiul coopt─ârii femeilor ├«n consiliile comunale ┼či jude┼úene. Activitatea desf─â┼čurat─â de c─âtre consilierele femei se va dovedi una extrem de benefic─â, viz├ónd cu prec─âdere patru mari domenii:asisten┼úa social─â, salubritatea public─â, cultura ┼či educa┼úia.

  Eforturile constante depuse de asocia┼úiile feminine ┼či presiunea pe care acestea au exercitat-o asupra liderilor politici pentru ├«mbun─ât─â┼úirea statutului civil ┼či politic al femeii, au ├«nregistrat succese par┼úiale. Noua lege a unific─ârii administrative, promulgat─â ├«n luna iunie a anului 1925 prevedea la articolul 10 obligativitatea coopt─ârii consilierelor femei ├«n comunele re┼čedin┼ú─â de jude┼ú ┼či facultativ ├«n celelalte comune urbane ├«n func┼úie de num─ârul locuitorilor. Conform acestor prevederi, puteau fi cooptate maxim ┼čapte consiliere ├«n comunele urbane cu 250 000 de locuitori, cinci ├«n cele cu o popula┼úie de 100 000, trei ├«n cele cu 50 000 de locuitori ┼či dou─â ├«n celelalte localit─â┼úi (A.N.I.C., Fond Elena Meissner ├«n Constantin Meissner, dosat XI-32, f. 8-12).

womenvotingincambridge jpg jpeg

  Deasemenea, votarea Legii pentru organizarea administrativ─â, la 3 august 1929, ├«n perioada guvern─ârii Partidului Na┼úional-┼ó─âr─ânesc, care avea ├«nscris─â ├«n programul s─âu chestiunea acord─ârii drepturilor politice femeilor, a reprezentat primul pas c─âtre exerci┼úiul politic feminin.

 Conform textului legii, femeile primeau dreptul de a vota ┼či de a fi alese ├«n consiliile comunale ┼či jude┼úene, acest drept fiind ├«ns─â rezervat anumitor categorii de femei, fiind acordat doar dac─â erau ├«ndeplinite o serie de criterii. Astfel, primeau drept de vot femeile care erau absolvente ale ├«nv─â┼ú─âm├óntului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, func┼úionarele de stat, jude┼ú sau comun─â, v─âduvele de r─âzboi, femeile care fuseser─â decorate pentru activitatea depus─â ├«n timpul r─âzboiului ┼či cele care conduceau societ─â┼úi culturale, filantropice sau de asisten┼ú─â, la momentul intr─ârii ├«n vigoare a legii.

    Acest set de criterii a fost dezaprobat de c─âtre liderele feministe, care au formulat o serie de observa┼úii cu privire la efectul negativ pe care ├«l vor avea asupra prezen┼úei femeilor la urne. Acestea ┼či-au argumentat punctul de vedere subliniind faptul c─â obliga┼úia de a prezenta certificate de studii pentru femeile care urmaser─â cursurile ├«n forma de trei clase ┼či nu de patru, cum se preciza ├«n textul legii, era injust─â pentru c─â limita num─ârul persoanelor care urmau s─â beneficieze de prevederile acestei legi.

  Persoanele cele mai dezavantajate de aceast─â lege erau, din punctul de vedere al liderelor feministe, femeile din Ardeal, care datorit─â contextului istoric se instruiser─â ├«n particular, nede┼úin├ónd certificate de studii. Totodat─â era revendicat dreptul de vot ┼či pentru femeile care conduceau ├«ntreprinderi agricole, industriale sau comerciale, precum ┼či pentru cele care ├«n timpul r─âzboiului fuseser─â decorate, deportate, ├«nchise sau care ├«n urma desf─â┼čur─ârii unei activit─â┼úi sociale, ca cea de sor─â de caritate, fuseser─â r─ânite sau contactaser─â boli contagioase (Ghizela Cosma, Femeile ┼či politica ├«n Rom├ónia:Evolu┼úia dreptului de vot ├«n perioada interbelic─â, Cluj-Napoca, Presa Universitar─â Clujean─â, 2002, pp. 52-53).

  ├Än ciuda acestor amendamente aduse de c─âtre liderele feministe textului legii, schimbarea criteriilor ini┼úiale nu s-a putut realiza, astfel c─â num─ârul femeilor care se bucurau de dreptul de vot nu era unul foarte mare. Chiar ┼či a┼ča, datorit─â inhibi┼úiilor generate de ideile preconcepute ale societ─â┼úii cu privire la dreptul femeilor de a vota, multe dintre femeile care aveau drept de vot, nu se prezentau la urne, tem├óndu-se de atitudinea zeflemitoare ┼či de ironiile cu care erau ├«nt├ómpinate de electoratul masculin.

  Astfel c─â, la limit─ârile impuse de textul legii se ad─âgau cele impuse de societate, aceasta descuraj├ónd exercitarea dreptului de vot al femeilor. Un caz ilustrativ ├«n acest sens a fost cel al alegerilor comunale desf─â┼čurate ├«n anul 1930, atunci c├ónd s-au ├«nscris pe liste pentru a vota doar 3 000 de femei din aproximativ 15 000 c├óte ar fi avut dreptul (A.N.I.C., Fond Elena Meissner ├«n Constantin Meissner, dosar XI-88, f. 1.) Procedurile electorale erau ┼či mai mult ├«ngreunate de obliga┼úia femeilor care doreau s─â candideze de a se ├«nscrie pe listele unor partide politice, fapt ce le f─âcea s─â depind─â de deciziile liderilor acestora.

  La alegerile municipale, comunale ┼či jude┼úene din anul 1930 au candidat pe listele electorale ale Partidului Na┼úional-┼ó─âr─ânesc personalit─â┼úi implicate ├«n mi┼čcarea de emancipare feminin─â precum Ella Negruzzi, Calypso Botez, Margareta Paximade-Ghelmeceanu, Ortansa Satmary, ├«n vreme ce altele ca Sarmiza Bilcescu-Alim─âne┼čtianu sau Maria Pillat au candidat pe listele Partidului Na┼úional Liberal. ├Än urma alegerilor, peste o sut─â de femei au devenit consiliere ├«n ├«ntreaga ┼úar─â, ├«n comunele Cobia-D├ómbovi┼úa ┼či Negre┼čti, dou─â femei ocup├ónd func┼úia de primar (┼×tefania Mih─âilescu, Din istoria feminismului rom├ónesc. Studiu ┼či antologie de texte (1928-1948), Ia┼či, Editura Polirom, 2006, pp. 30-31).

  Printre consilierele ├«n func┼úie ├«n anul 1934, membre ale Asocia┼úiei pentru Emanciparea Civil─â ┼či Politic─â a Femeilor din Rom├ónia, se num─ârau Eugenia Reuss-Ianculescu, consilier─â jude┼úean─â, Calypso Botez, consilier─â comunal─â la sectorul 1 verde Bucure┼čti, Zefira col. Voiculescu, consilier─â comunal─â la sectorul 2 negru, Ortansa Satmary, consilier─â la sectorul 3 albastru, Margareta Ghelmeceanu, consilier─â la sectorul 4 galben, Amalia Musotter, consilier─â la Bra┼čov, Alexandrina Vidrighin, consilier─â la Timi┼čoara, Sofia Petrescu, consilier─â la Gala┼úi ┼či Virginia c─âpit. Mellu, consilier─â la R├ómnicul V├ólcea (A.N.I.C., Fond Elena Meissner ├«n Constantin Meissner, dosar XI-22, vol. I, f. 223).

  Toate aceste realit─â┼úi au f─âcut ca num─ârul consilierelor femei alese dup─â votarea legii din 1929 s─â scad─â ├«n raport cu perioada anterioar─â, ├«n care se practicase cooptarea femeilor ├«n baza legii depuse de ministrul liberal M├órzescu, iar mai apoi a legii din anul 1925. Aceast─â tendin┼ú─â era accentuat─â ┼či de faptul c─â spre deosebire de votul masculin, votul feminin nu era obligatoriu.

   ├Än perioada interbelic─â, femeile care s-au dedicat luptei pentru ob┼úinerea unui statut civil ┼či politic de egalitate cu cel al b─ârba┼úilor, s-au confruntat cu o serie de obstacole. Organiza┼úiile de femei au fost nevoite s─â negocieze ├«n mod constant cu partidele politice care s-au aflat la guvernare pentru a ob┼úine realizarea dezideratelor ┼či proiectelor lor. Odat─â ajunse la guvernare ├«ns─â, acestea s-au dovedit reticente cu privire la revendic─ârile feministelor.

  Deasemenea, situa┼úia general─â a femeilor din Rom├ónia din punct de vedere educa┼úional, social sau cultural era una care necesita amelior─âri ┼či ├«mbun─ât─â┼úiri semnificative, din acest punct de vedere, mi┼čcarea de emancipare feminin─â av├ónd un pronun┼úat caracter recuperatoriu ┼či modernizator.

   Activitatea desf─â┼čurat─â de asocia┼úiile de femei a urm─ârit aplicarea unui program socio-cultural care s─â ridice gradul de instruc┼úie al femeilor, preg─âtindu-le astfel pentru exerci┼úiul politic. Realiz├ónd acest lucru, activistele feministe delegitimau discursurile masculine abundente ├«n presa vremii cu privire la incapacitatea femeilor de la sate de a-┼či organiza propria gospod─ârie ┼či a celor de la ora┼č de a se instrui, incapacitate care ├«mpiedica ├«n viziunea acestora acordarea drepturilor politice.