Limba «moldovenească» și teza «moldovenismului» în Basarabia – cazul slavistului Emil Gh. Gane utilizat de sovietici

Emil Gane s-a născut la 8 august 1906, Cobâlca, jud. Orhei, raionul Strășeni, a încetat din viață la 2 mai 1966. Licențiat al Facultății de Litere a Universității din Iași, a urmat cursuri la Universitatea Carolină din Praga. Doctor în literatura slavă comparată. Tema de doctorat: Motivele moldovenești în opera lui A.S. Pușkin.

A fost subdirector la Arhivele Statului din Chișinău, secretar general al Regionalei Fundațiilor Culturale Regale „Principele Carol” și redactor al ziarului Cuvânt moldovenesc. A colaborat cu studii și articole la publicațiile: Slavia, Țentralnaia Evropa, Viața Basarabiei, Arhivele Basarabiei, Arhiva, Adevărul literar și artistic ș.a.

A scris mult și despre literatura care se edita în URSS, mai ales că propaganda sovietică descria în cele mai favorabile culori noua literatură sovietică. Presa sovietică era ușor accesibilă la Chișinău și el o putea consulta. Felul lui specific de a se documenta temeinic i-a permis să publice în Viața Basarabiei studii serioase pe tema Rusiei Sovietice: Literatura contemporană din Moldova Socialistă; Recenzie (la o serie de cărți cu titlul comun Literatura sovietică octombristă); Curentele literaturii ruse moderne; Rusia și Europa¹.

Însă, la 20 aprilie 1942, într-o notă a Serviciului Special de Informații din România (în baza unui raport intern de la Chișinău), privind activitatea prof. Emil Gh. Gane de la Arhivele Statului din Chișinău, se arată că în luna iulie 1940, adică imediat după ocuparea Basarabiei de către sovietici ca urmare a ultimatumului din iunie 1940, acesta a povestit colegilor săi de la Arhive și unor ziariști sovietici cum a reușit el să „salveze” arhiva (românească) din mâinile profesorului Boga, care îi dăduse ordin să o transporte la gară cu căruțele, dar pe care el „l-a înșelat întorcând căruțele pe o altă stradă”.

Apoi, către aceeași audiență, „Gane a arătat un document secret privitor la Unirea Basarabiei, pe care mărturisea că l-a sustras din arhiva secretă ținută de profesorul Boga. Era vorba de un proces verbal dare de seamă a Congresului Țărănesc din anul 1918, care, potrivit lui Gane, ar demonstra că Unirea s-a făcut prin silnicie.

Ulterior, pentru serviciile aduse bolșevicilor, Gane a fost ridicat la unul din cele mai de cinste posturi, fiind numit profesor universitar la Institutul Pedagogic din Chișinău, la catedra de așa zisă limbă moldovenească. La această catedră, Gane a fost mâna dreaptă a slavizatorului limbii române Ștefan Zelenciuc, secretarul Partidului Comunist din Moldova și cel mai aprig susținător al tezei bolșevice că ar exista două popoare distincte – român și moldovean, și două limbi distincte – română și moldovenească.

Pentru această teză, Gane a pledat în ianuarie 1941 în fața lui Nichita Hrușciov, delegatul Moscovei trimis în Basarabia ca să se intereseze de problemele specifice basarabenilor, când poetul [Nicolae] Costenco [închis și apoi deportat în Siberia] s-a ridicat și a vorbit pentru limba română și contra limbii de la Tiraspol [impusă de sovietici în anul 1924, odată cu înființarea republicii moldovenești din stânga Nistrului].

Ca filolog, la Congres², Gane a căutat să demonstreze cu lux de amănunte că 60% din vocabularul limbii române este de origine slavonă și i-a combătut pe toți antevorbitorii care ceruseră introducerea limbii române în școli. Gane a susținut cu tărie că limba moldovenească este cu totul o altă limbă decât limba română, încurcându-i în furnizarea argumentelor în acest sens chiar și pe tiraspoleni. (…) După reintrarea Basarabiei în cadrul României [în iunie 1941], Gane s-a grăbit să jure ”pe conștiința mea de român și de creștin că nu sunt adevărate acuzațiile care mi se aduc”.

Însă profesorul Ion Gugiuman, asistent la catedra de geografie, Facultatea din Iași, își amintea că, după ocupația sovietică a Basarabiei, brusc profesorul Gane uitase limba română și în discuții făcea sforțări să se autocorecteze și să se adapteze la noul dialect. Astfel, în loc de tot, el pronunța tăt, în loc de vițel, el spunea jițăl, în loc de popor, el zicea norod” etc³.

La 7 mai 1942, un alt referat al Serviciului Special de Informații din România face pe acest subiect următoarele precizări:

„Profesorul Gane a voit să coboare limba română din Basarabia la nivelul unui dialect, drăcește împestrițat cu rusisme și cuvinte populare locale sau fabricate. Erau mulți cei care-i atrăgeau atenția, chiar și unii evrei, asupra absurdităților pe care le susținea. Cursul despre ortografia linghii moldovenești era un fel de invitație la învățarea unei noi limbi, tocmai ceea ce dorea secretarul Partidului bolșevic din Basarabia, Zelenciuc, om al guvernului de la Moscova, care urmărea o tranziție spre limba rusă. (…) Ocupând Basarabia, sovieticii au căutat o justificare pentru acest fapt care să nu se sprijine doar pe forța armată. Pentru început, au avansat pretextul că Basarabia a fost răpită în anul 1918 de către români, pretext care s-a dovedit insuficient. Astfel, bolșevicii căutau justificări de ordin istoric. Prin urmare, a început să se dezvolte o teorie stranie că există un popor moldovenesc diferit de cel român ca origine și caracter. Prin lansarea noii teorii, bolșevicii urmăreau să insufle poporului român din Basarabia că este un popor moldovenesc, cu totul deosebit, și să-i înăbușe conștiința că face parte integrantă din comunitatea românească, iar pe de altă parte să preîntâmpine o ulterioară pretenție asupra Basarabiei din partea României. Transplantată în corpul limbii, această teorie trebuia să ridice un zid de nepătruns între limba română și o limbă artificial creată în laborator. Se urmărea astfel ruperea legăturilor poporului român din Basarabia cu tradițiile culturale ale întregului neam, printr-o infiltrare continuă și metodică a elementelor rusești în limba română, se avea în vedere mai ales deznaționalizarea radicală a maselor și înecarea lor în marea masă a slavismului. Construită de oameni inculți, teoria de mai sus putea avea circulație în Transnistria unde masa populației a trăit în întuneric, dar nu putea avea circulație în Basarabia unde intelectualii români cunoscuseră adevărul istoric și respectul pentru metodele științifice europene. De acest lucru și-au dat seama bolșevicii din primele momente ale intrării lor în Basarabia, motiv pentru care au trecut la recrutarea de aliați din rândul intelectualității române. Scopul lor era să spargă frontul de luptă și să dea teoriilor lor un prestigiu științific, care să fie impus maselor din Basarabia. Cum lupta împotriva slavizării și deznaționalizării era acută, bolșevicii au organizat un congres în care să se discute problemele limbii și la care să-și spună cuvântul elementele din Basarabia. Congresul a avut loc la Chișinău și au luat parte și profesori de limbi străine de la Moscova. (…) În final, Congresul a adoptat o nouă ortografie pentru limba moldovenească, care nu se deosebea aproape cu nimic față de ortografia Academiei Române. Apoi, s-a dat ordin să nu se mai vorbească de unitatea românilor, fiindcă prin recunoașterea unității limbii moldovenești s-au creat două popoare distincte: moldovean și român. În această afacere, Emil Gane a jucat unul din rolurile principale, bolșevicii moscoviți utilizându-l fiindcă era român de origine, pregătit științific, fiind doctor în slavistică la Universitatea din Praga, încât lumea vorbea de gramatica lui Gane. La Congres, Gane și-a exprimat bucuria de a-i vedea și pe reprezentanții științei sovietice în mijlocul poporului. A fost un salut și o atitudine de slugărnicie care i-a uimit și până pe oaspeții de la Moscova. Astfel, s-a revenit la situația dinainte de 1918 când românii erau obligați să-și slavizeze numele de familie, iar cei care refuzau erau trimiși în judecată pentru ofensă națiunii”⁴.

Epilog:

După ce a fost folosit de sovietici, profesorul Emil Gane (ca și poetul Nicolae Costenco⁵) a fost arestat de NKVD (securitatea sovietică de stat) și obligat să explice originea unor scrieri ale sale mai vechi și îndeosebi a celor legate de URSS. Judecata a fost foarte dură, l-au dus în Gulag, tocmai pe insula Sahalin, unde a stat între anii 1947 și 1955⁶. După eliberare nu i s-a mai permis, din cauza biografiei sale de fost deținut politic și a cenzurii politice, să-și reconfirme calitatea de publicist și cercetător literar.

Note:

1. Vezi pe larg: Iurie Colesnic, Emil Gane… o viață în alb și negru, „Biblio Polis”, 2012. Vol. 42, Nr. 1. (serie nouă), disponibil pe:

.
2. Probabil este vorba de Consfătuirea convocată de Comisariatul Învățământului din RSS Moldovenească pe data de
10 martie 1941, anterior, la 10 februarie 1941, apăruse decretul despre trecerea limbii române la grafia slavonă. Conform acestuia, începând cu 1 martie 1941, pe teritoriile românești ocupate de sovietici urma să se folosească doar grafia chirilică.
3. Arhivele Naționale ale României, inventarul nr. 2379, Serviciul Special de Informații – Președinția Consiliului de Miniștri, 1920-1946 (diverse dosare).
4. Arhivele Naționale ale României, inventarul nr. 2379, Serviciul Special de Informații – Președinția Consiliului de Miniștri, 1920-1946 (diverse dosare).
5. Despre Nicolae Costenco a se vedea și: Nicolae Bilețchi, „Poezia Limba moldovenească de Nicolai Costenco analizată din perspectivă hermeneutică”, disponibil pe:

.
6. Mariana S. Țăranu, în articolul intitulat „Soarta intelectualității de creație din RSSM în timpul primei ocupații sovietice (1940-1941)”, scrie că Emil Gane s-a aflat în exil 15 ani pe insula Sahalin”, fiind de părere că acesta a fost arestat de sovietici încă din anul 1941, conf:

.