La un pahar de vin cu Dej. Când comuniștii români vorbeau, pe șleau, despre crimele lui Stalin

Continui să citesc (noaptea, pe scaunul ce nu poate ţine loc de fotoliu) Stenograma Şedinţei Plenare a C.C. al PMR din 30 noiembrie- 5 decembrie 1961, convocată după întoarcerea Delegaţiei române de la Congresul al XXII-lea al PCUS.

Congresul de la ruşi consfinţeşte oficial victoria lui Nichita Hurşciov asupra concurenţilor stalinişti. După reculul provocat de Rebeliunea din Ungaria, destalinizarea din 1956 capătă un nou avînt.

Se vorbeşte acum, pe şleau, despre crimele lui Stalin şi nu despre simple greşeli.

Ca şi la lecturile din serile anterioare, mă surprinde atmosfera degajată de Stenogramă. Nu deţin un film despre Plenară. Cu toate acestea, văd înaintea ochilor nu un moment oficial, ci unul familial. Pare că Dej şi-a invitat subordonaţii la un pahar de vin pentru a sărbători împreună aniversarea zilei sale de naştere.

Se ştie cum arată în linii mari o asemenea sindrofie.

E ziua de naştere a omului!

Şi dacă omul ar fi doar un amic, oaspeţii nu şi-ar îngădui să-l mustre.

Ar căuta să-i zică doar lucruri plăcute.

Aşa se întîmplă cînd invitaţii sînt amici sau neamuri.

Ce te faci însă cînd invitaţii sînt angajaţii firmei al cărei Patron îşi serbează ziua de naştere?!

Dacă firma e mică sau dacă invitaţii alcătuiesc nucleul de colaboratori direcţi ai Patronului, să te ţii atunci laude, vorbe mieroase, toate pretinse ca fiind sincere!

La fel se întîmpla şi cu Plenara C.C. al PMR din 30 noiembrie- 5 decembrie 1961.

În ultimii ani ai lui Ceauşescu am întîlnit multe momente oficiale dedicate Cultului şi Personalităţii. Că era vorba de Congrese, sau Plenare, sau întîlniri cu Nicolae Ceauşescu, laudele se defineau printr-o anume răceală tipică, de altfel, împrejurărilor oficiale. Plenara din noiembrie-decembrie 1961 nu stă sub acest semn. Ne aflăm la finele bătăliei duse de Gheorghiu-Dej pentru a-şi asigura situaţia de Patron, de Patriarh a cărui contestare nici nu poate fi gîndită, d-apoi înfăptuită.

Ajuns la 60 de ani, după ce a lăsat în urmă cadavrele politice ale Anei Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Miron Constantinescu, Iosif Chişinevski sau cadavrele pur şi simplu (al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, de exemplu), scăpat viu şi nevătămat din teroarea stalinistă, şi tot în fruntea Partidului şi Statului după schimbările de cadre produse în tot lagărul de succesiunea noilor stăpîni de la Moscova, Gheorghiu-Dej îşi îngăduie o Plenară în a cărei atmosferă să se scalde ca un Împărat în baia cu lapte.

_{Foto sus:
Plecarea la Moscova a delegației PCR pentru a participa la lucrările
Congresului al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
(PCUS), în octombrie 1961. Dej, al treilea din stânga. Ceaușescu,
al doilea din dreapta (© „Fototeca online a comunismului
românesc”, cota: 26/1961)}