Karin, servitoarea care a ajuns regina Suediei

Puţine femei din istoria Suediei au fost capabile de o ascensiune pe scara socială atât de dramatică precum cea de care a avut parte umila chelneriţă Karin, fata unui la fel de umil soldat. În iulie 1568 a fost încoronata regină a Suediei, dar la numai câteva lui dupa acest eveniment a fost aruncată în închisoare împreună cu copiii şi soţul său, Erik al XIV-lea.

Actuala regină Silvia şi Karin Månsdotter sunt singurele regine suedeze fără origini nobile, cu atât mai puţin regale. Cel puţin din perioada post-medievală. Cele două dame au ajuns aşadar pe tron pentru simplul motiv că soţii lor, Erik al XIV-lea şi Gustav al XIV-lea Adolf s-au îndrăgostit de ele. Un lucru foarte neobişnuit, întrucât de obicei regii suedezi îşi alegeau consoartele din ratiuni politice, nu din dragoste. Aici se încheie însă asemănarea dintre cele două regine, pentru că viaţa lui Karin a fost presărată cu mult mai mult dramatism decât cea a Silviei, desfăşurată în deplină siguranţă la castelul Drottningholm.

Nu se ştie exact cum şi-a cunoscut Karin viitorul soţ. Faptul că a ajuns s-o facă este în sine un amănunt senzaţional. În secolul al XVI-lea diferenţele dintre clasele sociale erau foarte mari şi cu greu ne-am putea închipui un cuplu de îndrăgostiţi din medii mai diferite decât aceste personaje. Erik era fiul legendarului Gustav Vasa şi al unei prinţese veritabile, Katerina de Saxa-Lauenburg. A beneficiat de o educaţie excelentă şi vorbea mai multe limbi străine. Mai mult, era în fapt regele Suediei.

Singurul lucru pe care îl cunoaştem în legătură cu tatăl său este că îl chema Måns şi că era ‘knekt’, adică lucra ca simplu soldat. Mama sa provenea dintr-o familie de ţărani. Potrivit unor anumite surse aceasta şi-ar fi părăsit gospodăria din Uppland şi împreună cu fiica ei s-ar fi întreţinut vânzänd nuci în piaţa mare din Stockholm. O legendă cunoscută povesteşte că aici ar fi zărit-o Erik, impresionat de karin cea frumoasă, înaltă şi roşcată. Se spune că s-ar fi îndrăgostiti atât de tare de adolescenta care vindea nuci încât ar fi luat-o imediat cu el la castle.

Mai plauzibilă este însă varianta care ne povesteşte că fata a rămas orfană şi că a fost nevoită să se descurce singură prin oraş căutând de lucru. A reuşit să se angajeze ca ospătăriţă în cârciuma unui anume Gert von Wouven. Este posibil ca Erik să fi pus ochii pe încântătoarea fată de ţăran tocmai când a trecut în vizită pe la localul acestuia. Gert supranumit şi Cantor se mai ocupa însă şi cu diverse spectacole, cântând ocazional pe la castelul din Stockholm, aşa că şi mai posibil este ca regele şi Karin să se fi întâlnit în acest cadru.

Indiferent de situaţie, Karin a primit de lucru ca servitoare la palat în 1565. Avea 15 ani. În curând a devenit amanta lui Erik care era de două ori mai în vârstă ca ea şi incă nu se însurase. Ca mulţi alţi principi ai Renaşterii dispunea deja de un întreg grup de concubine, amantele oficiale care îl înconjurau într-un soi de harem. Karin concura cu acestea şi în cele din urmă le-a învins pe toate, rămânând singura iubită a regelui. La castel aceasta a învăţat să scrie şi să citească, se îmbrăca în cele mai sofisticate rochii şi învăţa să se poarte ca o regină. Şi la finele lui 1567 chiar ajunge una în adevaratul sens al cuvântului. În vremea aceea i-a născut lui Erik doi copii şi cei doi s-au căsătorit în secret, urmând ca noua sa poziţie oficială să fie recunoscută de către consiliul regal.

Şase luni mai târziu, în iulie 1568, s-au căsătorit public la catedrala din Stockholm. Când Erik şi Karin au mers spre altar, rgele mândru îşi purta în braţe fiul pe nume Gustav. În spatele său se zbenguia Sigrid, fiica în vârstă de 2 ani. La o zi după cununie, Karin a fost şi încoronată într-o ceremonie fastuoasă la care au luat parte multe personalităţi din regat, mai puţin fraţii lui Erik. Aceştia se săturaseră de comportamentul său capricios şi de setea sa de putere. Iar căsătoria cu fosta servitoare pe care ei o considerau o femeie uşoară a fost picătura care a umplut paharul. Nu puteau suporta gândul că cineva fără sânge nobil ajunsese la rangul suprem. Şi mai rău era că fiul său, prinţul Gustav, avea într-o zi să preia puterea în regat, ceea ce îi îngrozea pe fraţii în frunte cu viitorul Johan al III-lea.

Sursa:ALLT OM HISTORIA