Jurnalul Doamnei Hyegyeong, soția celui mai nebun prinț coreean
Așa numita istorie oficială este de multe ori influențată de persoanele aflate la putere. Așa că de multe ori pentru a fi siguri de adevărul istoric ne îndreptăm privirile spre varianta neoficială, sperând că în astfel de notițe vom putea descoperi detalii pe care cei aflați la putere au vrut să le ascundă. Întâmplările pe care regele Jeongjo le-a vrut relatate ca simple zvonuri răuvoitoare, au fost notate de Doamna Hyegyeong în jurnalul personal ca întâmplări reale. Aceasta este trista poveste de viață a Doamnei Hyegyeong.
Yeongjo, ce de-al 21-lea rege din dinastia Joseon este considerat unul dintre cei mai de seamă conducători ai Coreei. Lui i se atribuie unele dintre cele mai importante și inovatoare reforme precum tangpyeongchaek(politica de imparțialitate) și gyunyeokbeop(legea taxelor). Aceste politici au permis accesul tinerilor talentați în diferite funcții indiferent de afilierea politică și de asemenea au redus povara taxelor de pe umerii oamenilor.
Nepotul său, Jeongjo i-a urmat acestuia la tron, fiind la fel de înțelept și iubit de supuși ca Yeongjo. Jeongjo a îmbunătățit politica de imparțialitate și a permis fiilor concubinelor regale să ocupe funcții la curtea regelui. A abolit monopolul marilor comercianți pentru a permite comercianților mai mici să se dezvolte. Doamna Hyegyeong era mama regelui Jeongjo și fiica adoptivă a regelui Yeongjo.
Doamna Hyegyeong s-a născut în anul 1735 și a intrat în palat ca prințesă moștenitoare la vârsta de 10 ani. A petrecut 7 decenii în centrul puterii regale drept Regina Dowager până la moartea ei din 1816. Soțul ei, Prințul Moștenitor Sado era fiul regelui Yeongjo și tatăl regelui Jeongjo. Însă acesta nu ajunge pe tron niciodată, fiind condamnat la moarte de către tatăl său, regele Yeongjo. Prințul Sado este închis într-o ladă cu orez. Lada era atât de mică, încât și unui copil mic i-ar fi fost greu să intre în ea. Prințul Sado moare sufocat, după 8 zile petrecute în chin în aceea mică ladă.
Întreaga poveste tragică a familiei regale este povestită în detaliu de Doamna Hyegyeong în jurnalul personal al acesteia. Acestea relatează în jurnalul său că încă din primele clipe petrecute la palat a simțit că regele Yeongjo nu avea încredere în fiul său. Prințul Sado era o persoană extrem de inteligentă, însă nu avea parte de afecțiunea tatălui său deoarece acesta încerca să fie cât mai distant față de el pentru a-i întări caracterul. Însă prințul se simțea neacceptat, iar comportamentul dur al tatălui său l-a transformat într-un adult extrem de depresiv. A fost prins între jocurile politice ale diferitelor facțiuni de putere de la curtea regală și astfel a dezvoltat o tulburare psihică. Depresia și boala psihică de care suferea au dus la dezvoltarea unui comportament extrem de bizar.
Se pare că prințul Sado a ucis mai mult de 100 de persoane din motive care mai de care mai ciudate. Pe lângă acest aspect tulburător, prințul Sado avea și o viață sexuală deviantă, întreținând relații cu doamnele de la curtea regală, inclusiv cu sora sa Prințesa Hwahwan. Din cauza acestui comportament, regele Yeongjo decide să-l condamne la moarte.
La aceea vreme regele Jeongjo, era doar un copil, iar scena în care tatăl său intră în aceea ladă în care urma să moară i-a rămas întipărită în minte pentru totdeauna. Pentru Jeongjo moartea tatălui său a fost un act de cruzime absolută, iar aparenta nepăsare a mamei lui era de neînțeles pentru acesta. Imediat după ce este încoronat începe o luptă pentru refacerea reputației tatălui său. Acesta decide să se răzbune pe toți cei care au avut de-a face cu execuția acestuia, chiar dacă acest lucru însemna decimarea familiei mamei sale. Această răzbunare duce la un adevarat masacru la curtea regală.
Doamna Hyegyeong își petrece restul vieții la palat, așternând pe hârtie întregul destin tragic al familiei regale și al ei. Anii plin de chin pe care a trebuit să îi petreacă alături de un soț nebun, suferința familiei sale adusă de funcția pe care aceasta o avea și nu în ultimul rând neînțelegerea și ura fiului ei. Povestea Doamnei Hyegyeong este una dintre cele mai triste povești ale Curții Regale Coreene relatată într-un jurnal de memorii.
Bibliografie:
The Memoirs of Lady Hyegyong, The Autobiographical Writings of a Crown Princess of Eighteenth-Century Korea, Translated with an Introduction and Annotations by JaHyun Kim Haboush, University of California Press, 1996
