Istoria Triodionului tipărit la Mănăstirea Neamț
Unul dintre cele mai importante exponate ale Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad este o carte liturgică, numită Triodion, ce cuprinde rânduielile şi cântările zilnice ale sfintelor păresimi (perioada de asceză și pocăință premergătoare Paștilor), precum şi sfintelor şi înfricoșătoarelor patimi ale mântuitorului Iisus Hristos.
Cartea a fost tipărită în română cu caractere chirilice, în tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţ, în anul 1847, de către ieromonahul Cleopa Tipograful şi de Nichita Monahul, prin sârguința şi cheltuiala preacuviosului arhimandrit şi stareț al sfintelor Mănăstiri Neamţ şi Secu – Neonil Buzilă (n. 1789, sat Valea Seacă (Suceava) – d. 16 oct. 1853) şi a aparţinut familiei Constantin Sturza şi Safta Sturza, fondatori şi ctitori, aşa cum este menţionat olograf, cu creionul, pe ultima pagină a Triodionului.
Ulterior, probabil, proprietari ai acestui exemplar de carte au fost Biserica Sf. Spiridon din Bârlad, (prin existenţa ştampilei şi a numărului de inventar aplicate pe interiorul primei coperți, colţul din stânga, sus), dar şi preotul paroh Vasile Nacu al bisericii mai sus menţionate, numele său fiind ştanţat pe coperta Triodionului.
Tipărit bicolor
Exemplarul pe care-l deBârladţine muzeul este complet, prezintă coperți confecţionate ulterior, din carton dur, pânzat, negru, cotorul şi colţurile coperților din pânză, foaie de forzaţ din hârtie obişnuită, culoare oranj, şi 401 file numerotate în chirilică, la care se adaugă trei file nenumerotate la începutul cărţii şi două file nenumerotate la finalul cărții.
De asemenea, atât la începutul cărții (între foaia de forzaţ şi cea de titlu), cât şi la finalul cărții (după cele două file nenumerotate şi foaia de forzaţ) au fost adăugate file libere, pentru a servi diferitelor însemnări. Prima copertă are stanțate cu litere latine, aurii, titlul cărţii TRIODUL/VORNIC A. STURZA/Pr. Paroh Vasile Nacu, precum şi semnul crucii ortodoxe.
Tipăritura este realizată bicolor (negru şi roşu), pe două coloane, iar la începutul fiecărui capitol găsim viniete, ce reprezintă scene religioase. Viniete găsim şi în interiorul textului, dar şi la finalul unui capitol.
Xilogravuri împodobesc foaia de titlu
Litera de început a primului paragraf al fiecărui capitol este ornamentată cu elemente florale. Foaia de titlu este împodobită cu xilogravuri (12 medalioane ce reprezintă trinitatea şi sfinţii, înconjurate de ornamente florale) şi conţine următorul text:
„Întru slava sfintei şi cei de o fiinţă/de viaţă făcătoarei şi/nedespărţitei/Treimi./TRIODION/de suflet folositoriu/carele cuprinde toată cuviincioasa slujbă/din Sfântul şi Marele Post./Care întru acest chip acum a doua oară sau tipărit/în zilele binecredinciosului şi preaînălțatului nostru domn/MIHAIL GRIGORIU STURZA/cu blagoslovenia înalt preasfântului arhiepiscop şi/mitropolit al Moldaviei Kyriu Kyr Meletie/prin sârguinţa şi cheltuiala preacuviosului arhi-/mandrit şi stareţ al sfintelor Monastiri/Neamţul şi Secul/Kyr Neonil./În tipografia sfintei Mănăstiri Neamţul, anul 1847/de ieromonahul Cleopa Tipograful/şi de Nichita Monahul.”
Pe foaia de titlu, verso, încadrate de un chenar cu elemente vegetale, sunt tipărite o vinietă (ce reprezintă stema Moldovei) şi un text ce are ca titlu „Inscripţie asupra stemei domneşti/Mihail/Grigoriu/Sturza/Voevod/Domn/Ţărei/Mol-/daviei”.
După foaia de titlu, urmează cele trei file nenumerotate, pe care este tipărit textul intitulat „Înainte cuvântare/către cetitori”, ce aparţine arhimandritului şi stareţului Mănăstirilor Neamţ şi Secu, Neonil Buzilă.
Exemplarul prezintă mai multe însemnări olografe, făcute cu creionul sau cu cerneală albastră. Astfel, pe foile de la începutul cărţii, destinate însemnărilor, există patru însemnări olografe.
Ultimele două file ale cărţii, nenumerotate, conţin un catalog de nume ale creştinilor ce s-au implicat în tipărirea acestui Triod.
Muzeul „Vasile Pârvan”
Înființat de elita intelectualilor bârlădeni pe 10 aprilie 1914, din dorința de a strânge bunuri culturale într-o instituție specializată care să le tezaurizeze și să le valorifice pentru marele public. Primește denumirea de Muzeul „Vasile Pârvan” abia în 1957. A debutat cu secţia de arheologie-istorie-numismatică şi pinacotecă.
Sub aspectul provenienței, patrimoniul, împărțit pe cele cinci secții ale muzeului, s-a constituit şi îmbogăţit pe parcursul existenţei muzeului prin cercetare, transferuri, achiziţii şi nu în ultimul rând prin donaţii.
Muzeul deţine mai multe sedii, cel principal fiind Palatul central, monument de secol al XIX-lea, fost sediu al Prefecturii judeţului Tutova. Alte sedii sunt: Casa Sturdza, monument datând din 1818, fostă casă particulară; Casa Miclescu, din secolul al XIX-lea, fostă casă particulară.
În muzeu sunt conservate şi expuse piese de arheologie (depozit de bronzuri, artă statuară neolitică, bijuterii din secolele III-IV), numismatică (tezaure romane şi medievale), istorie (documente, carte, arme şi accesorii din secolele VII-VIII, piese privind personalităţi bârlădene), artă (pictură, sculptură, mobilier şi tapiserii, ceramică, porţelan, sticlă, bijuterii din secolele XVII-XVIII).
Acest articol a fost publicat în numărul 265 al revistei „Historia” (revista:265), disponibil în format digital pe platforma paydemic.
