Istoria rela╚Ťiilor diplomatice ├«ntre Rom├ónia ╚Öi Rusia jpeg

Istoria rela╚Ťiilor diplomatice ├«ntre Rom├ónia ╚Öi Rusia

­čôü Istorie Modern─â Rom├óneasc─â
Autor: Andrei Alexandru Capusan

├Än toamna anului 1878, Rusia ╚Ťarilor recuno╚Ötea, pentru a treia oar─â ├«n cursul acelui an ÔÇô dup─â tratatul de pace de la San Stefano din 3 martie ╚Öi Congresul de la Berlin din 13 iunie-13 iulie ÔÇô statul rom├ón independent ╚Öi suveran, aliatul fidel ├«n r─âzboiul ruso-rom├óno-turc de la 1877-1878, stabilind cu el rela╚Ťii diplomatice moderne, la nivel de lega╚Ťii conduse de trimi╚Öi extraordinari ╚Öi mini╚Ötri plenipoten╚Ťiari. Rela╚Ťiile diplomatice bilaterale erau ├«ns─â prezente de mult─â vreme.

Solii domnilor ╚Ť─ârilor rom├óne ╚Öi ai ╚Ťarilor Rusiei circulau destul de frecvent ├«ntre Moscova, Ia╚Öi, T├órgovi╚Öte ╚Öi Bucure╚Öti ├«n veacurile XVI-XVII. ├Än aparatul diplomatic ultraperfec╚Ťionat ╚Öi pus la punct al domnului ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti Constantin Br├óncoveanu (1688-1714), rela╚Ťia cu Rusia era foarte bine avut─â ├«n vedere, de ea ocup├óndu-se doi diploma╚Ťi cu experien╚Ť─â ╚Öi vaste cuno╚Ötin╚Ťe ├«n spa╚Ťiul, limba, cultura ╚Öi mentalitatea ruseasc─â: fra╚Ťii David ╚Öi Teodor Corbea din ┼×cheii Bra╚Öovului. Iar prezen╚Ťa ╚Öi neobosita activitate a diplomatului-c─ârturar rom├ón de renume, Nicolae Milescu sp─âtarul (1636-1708), ├«n fruntea ÔÇ×Departamentul SoliilorÔÇŁ (Posolskii Prikaz, Cancelaria diplomatic─â) de la Moscova nu este altceva dec├ót o excep╚Ťie care confirm─â regula. Dasc─âl de renume, Milescu a instruit genera╚Ťii ├«ntregi de tineri diploma╚Ťi ru╚Öi ╚Öi s-a bucurat de ├«ncrederea deplin─â a nu mai pu╚Ťin de trei ╚Ťari: Alexei Mihailovici (1645-1676), Feodor I (1676-1682) ╚Öi Petru I ÔÇ×cel MareÔÇŁ (1682-1725).

Consulatul General al Rusiei la București

Un moment marcant ├«n evolu╚Ťia raporturilor diplomatice bilaterale a fost ├«nfiin╚Ťarea, din ordinul Ecaterinei a II-a, la 2 decembrie 1779, ├«n urma ╚Öi drept aplicare a articolului XI al tratatului de pace de la Kuciuk Kainargi din 21 iulie 1774, a primei reprezentan╚Ťe diplomatice cu caracter permanent pe teritoriul Principatelor Dun─ârene: Consulatul General al Rusiei la Bucure╚Öti. Era prima mare putere care ├«nfiin╚Ťa o astfel de reprezentan╚Ť─â diplomatic─â ├«n spa╚Ťiul rom├ónesc, ea fiind urmat─â de Austria (├«n 1783), Prusia (├«n 1785), Fran╚Ťa (├«n 1796 ╚Öi 1797, la Bucure╚Öti ╚Öi Ia╚Öi) ╚Öi Anglia (├«n 1800). ├Änfiin╚Ťarea consulatelor Marilor Puteri ├«n capitalele celor dou─â principate, Bucure╚Öti ╚Öi Ia╚Öi, la sf├ór╚Öitul Veacului Luminilor, a ├«nsemnat recunoa╚Öterea incontestabil─â a autonomiei lor, iar reprezentan╚Ťii acredita╚Ťi au f─âcut s─â creasc─â progresiv interesul oamenilor politici ╚Öi de stat, dar ╚Öi al opiniei publice europene pentru destinul ╚Öi evolu╚Ťia lor.

Cel dint├ói consul general al Rusiei la Bucure╚Öti, Serghei Lazarovici La╚Öcariov (La╚Ökariov, La╚Ökarev, dup─â alte surse), ╚Öi-a ├«nceput activitatea diplomatic─â la mijlocul lunii februarie 1782. Evident, la acea dat─â, despre o reciprocitate nici nu putea fi vorba. Principatele Dun─ârene nu erau entit─â╚Ťi statale independente ╚Öi suverane, ci state autonome, vasale puterii suzerane, Imperiul Otoman, a c─ârui politic─â extern─â erau obligate s─â o serveasc─â ╚Öi s─â o promoveze, neav├ónd dreptul la o politic─â extern─â proprie, specific─â. Sub acest statut politic umilitor, nefiindu-le permis dreptul de a avea rela╚Ťii diplomatice cu alte state, ele nu aveau voie s─â ├«nfiin╚Ťeze reprezentan╚Ťe diplomatice permanente ├«n alte capitale, cu excep╚Ťia celor existente la Constantinopol, conduse de agen╚Ťii diplomatici aferen╚Ťi, Kapukehaiele.

Primul document interna╚Ťional ratificat de Principatele Rom├óne Unite f─âr─â consultarea puterii suzerane

Dac─â prima reprezentan╚Ť─â diplomatic─â cu caracter permanent pe teritoriul rom├ónesc a apar╚Ťinut Rusiei, tot imperiului ╚Ťarist i se datoreaz─â ├«nfiin╚Ťarea ╚Öi organizarea primei institu╚Ťii de concepere ╚Öi promovare a politicii externe rom├óne╚Öti: Secretariatul Statului, predecesorul Departamentului Trebilor Str─âine, Ministerului Trebilor Dinafar─â ╚Öi Ministerului Afacerilor Str─âine. Bazele sale politico-juridice au fost puse ├«n cadrul celor dou─â acte legiuitoare pentru mai bine de dou─â decenii, Regulamentele Organice ale ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti ╚Öi Moldovei, din 1831 ╚Öi 1832, rod al concep╚Ťiei ╚Öi g├óndirii administra╚Ťiei militare ruse din Principate.

Iar cel dint├ói tratat bilateral ├«ncheiat, la 1860, de Principatele Unite ale Moldovei ╚Öi Valahiei, entitate politic─â creat─â de Unirea de la 24 ianuarie 1859, va fi unul cu... Rusia ╚Ťarist─â. Este vorba despre ÔÇ×Conven╚Ťia telegrafic─âÔÇŁ sau ÔÇ×Aranjamentul telegraficÔÇŁ rom├óno-rus, semnat la 3/15 decembrie 1860, la Bucure╚Öti. Documentul a fost ├«ncheiat pentru ÔÇ×a facilita coresponden╚Ťa telegrafic─â ├«ntre cele dou─â ╚Ť─âri ╚Öi a reglementa contabilitatea relativ─â la acest serviciuÔÇŁ. Aranjamentul, semnat ├«n urma unor negocieri bilaterale desf─â╚Öurate ├«n toamna anului 1860, completat cu noi prevederi ├«n cursul anului 1861, va intra ├«n vigoare ├«n ianuarie 1862, schimbul instrumentelor de ratificare av├ónd loc la 1/13 februarie 1862. Era primul document interna╚Ťional negociat, semnat ╚Öi ratificat de Principatele Rom├óne Unite, stat autonom, deci nu independent, f─âr─â consultarea ╚Öi avizul puterii suzerane, Poarta Otoman─â. Conven╚Ťia va r─âm├óne ├«n vigoare p├ón─â la 14/26 decembrie 1865, c├ónd tot la Bucure╚Öti va fi semnat─â de cele dou─â p─âr╚Ťi una nou─â.

Misiune specială la Livadia, în Crimeea

├Än primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), rela╚Ťiile rom├óno-ruse au fost bune, ele av├ónd un flux normal, pozitiv. Ele se vor r─âci apoi treptat, ├«n urma sprijinului acordat de domnitor insurgen╚Ťilor polonezi, ├«n timpul ╚Öi dup─â revolu╚Ťia e╚Öuat─â din 1863. ├Än vederea punerii ├«n aplicare a ╚Ťelurilor avansate ale politicii sale, av├ónd nevoie de suportul Marilor Puteri, Cuza a ini╚Ťiat sistemul misiunilor speciale ├«n principalele capitale europene.

O atare misiune a fost aceea din august 1861: Cuza va trimite la re╚Öedin╚Ťa de var─â a ╚Ťarilor ru╚Öi de la palatul Livadia din Crimeea o delega╚Ťie format─â din generalul Ioan Emanuel Florescu, Alexandru Bal╚Ö ╚Öi Nicolae Docan, cu scopul bine determinat de a ob╚Ťine sprijinul ╚Ťarului ╚Öi autorit─â╚Ťilor ruse pentru recunoa╚Öterea unirii politico-administrative, care urma a fi ├«ndeplinit─â la 24 ianuarie 1862.

Palatul Livadia, în Crimeea, în 1863 (acuarelă)

Palatul Livadia jpg jpeg

Carol trimite negociatori experimenta╚Ťi la Sankt Petersburg

Abdicarea lui Cuza (11 februarie 1866) ╚Öi ├«nsc─âunarea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul de la Bucure╚Öti (10 mai 1866) nu au fost tocmai bine v─âzute la Sankt Petersburg. De aceea, noul domn, principele Carol I, va ├«ntreprinde ac╚Ťiuni viz├ónd c├ó╚Ötigarea bun─âvoin╚Ťei autorit─â╚Ťilor ruse. ┼×i va continua, la r├óndul lui, ini╚Ťiativa misiunilor speciale a predecesorului s─âu. Iar prima misiune va fi trimis─â la foarte scurt─â vreme dup─â alegerea sa, ├«n iunie 1866, cu scopul clar ╚Öi evident de a ob╚Ťine recunoa╚Öterea noului domn de c─âtre Curtea de la Sankt Petersburg.

Misiunea era alc─âtuit─â din doi oameni politici de marc─â, negociatori experimenta╚Ťi: Gheorghe Costa-Foru ╚Öi Vasile Boerescu. La Sankt Petersburg, ei au avut drept interlocutori doi diploma╚Ťi ╚Öi consilieri de stat pe m─âsura lor: Giers, viitor ministru de Externe al Rusiei, ╚Öi Stremouhov, demnitar ├«n Ministerul rus de Externe, directorul ÔÇ×Departamentului AsiaÔÇŁ, ├«ns─ârcinat cu ÔÇ×Afacerile OrientuluiÔÇŁ. Iar misiunea lor a fost ├«ncununat─â de succes, Rusia recunosc├ónd ├«n cele din urm─â firmanul de investitur─â emis de Poart─â lui Carol I ├«n calitatea oficial─â a acestuia de domn al Principatelor Unite ale Moldovei ╚Öi Valahiei. Aceast─â recunoa╚Ötere reiese cu claritate din scrisoarea trimis─â la 9 noiembrie 1866 de cancelarul Gorceakov ambasadorului Rusiei la Constantinopol, generalul conte N.P. Ignatiev.

Sankt Petersburg, acuarel─â, 1868

Sankt Petersburg jpg jpeg

├Än urm─âtorii ani misiunile speciale la Sankt Petersburg au continuat, cea mai important─â dintre ele fiind aceea trimis─â de Carol I la ├«nceputul anului 1868 (lunile februarie-martie), alc─âtuit─â din I. Cantacuzino, fost ministru, ╚Öi episcopul Ismailului, Melchisedec. Misiunile speciale rom├óne╚Öti la Sankt Petersburg, av├ónd f─âr─â ├«ndoial─â o contribu╚Ťie de seam─â, un rol clar ╚Öi bine determinat ├«n evolu╚Ťia rela╚Ťiilor diplomatice rom├óno-ruse, au precedat, ├«n mod logic, o alt─â etap─â la fel de important─â: ├«nfiin╚Ťarea de agen╚Ťii diplomatice ├«n cele dou─â capitale, Bucure╚Öti ╚Öi Sankt Petersburg.

1868: consulatul devine agen╚Ťie diplomatic─â

Prima care a f─âcut acest pas a fost Rusia, la fel ca ├«n urm─â cu nou─â decenii. ┼×i a fost un pas simplu, formal, ├«n logica evolu╚Ťiei politice a rela╚Ťiilor dintre cele dou─â state. Consulatul General al Rusiei la Bucure╚Öti, prima reprezentan╚Ť─â diplomatic─â cu caracter permanent ├«nfiin╚Ťat─â de un stat str─âin pe teritoriul rom├ónesc, teoretic la 2 decembrie 1779, practic ├«n februarie 1782, a fost ridicat ├«n vara anului 1868 la rangul de agen╚Ťie diplomatic─â.

Cel din urm─â consul general al Rusiei, baronul Offenberg, a devenit astfel primul agent diplomatic al acestei ╚Ť─âri la Bucure╚Öti. ├Än scrisoarea din 6/18 iunie 1868 c─âtre ministrul Afacerilor Str─âine al Rom├óniei, Nicolae Golescu, baronul Offenberg ├«ncuno╚Ötin╚Ťa guvernul Rom├óniei de decizia ╚Ťarului Alexandru al II-lea de a ridica consulatul general de la Bucure╚Öti la rangul de agen╚Ťie, care s─â aib─â titulatura oficial─â de ÔÇ×agen╚Ťie diplomatic─â ╚Öi consulat general al RusieiÔÇŁ.

Ludovic Steege, agent diplomatic la Viena, Berlin și Sankt Petersburg

Dup─â un an, ├«n baza reciprocit─â╚Ťii, guvernul de la Sankt Petersburg a acceptat ├«nfiin╚Ťarea unei agen╚Ťii diplomatice a Rom├óniei ├«n capitala Rusiei. Practic, ├«ns─â, nu a fost vorba despre un agent diplomatic al Rom├óniei cu re╚Öedin╚Ťa la Sankt Petersburg, ci de agentul diplomatic al Rom├óniei la Viena, Ludovic Steege, cu re╚Öedin╚Ťa ├«n capitala imperiului austro-ungar, care avea ├«ns─â o acreditare multipl─â, la Berlin ╚Öi Sankt Petersburg. Numit la 24 decembrie 1868 agent diplomatic al Rom├óniei la Viena, Ludovic Steege va fi ulterior acreditat ╚Öi ├«n celelalte dou─â mari capitale.

La 1 iunie 1869, Steege a fost primit oficial de c─âtre ╚Ťarul Alexandru al II-lea. Iar primirea a fost cu adev─ârat una plin─â de c─âldur─â ╚Öi simpatie, fapt remarcat ╚Öi de diplomatul rom├ón, care, ├«n scrisoarea sa c─âtre centrala M.A.S., sublinia: ÔÇ×Maiestatea Sa mi-a manifestat foarte gra╚Ťios vechile sale simpatii pentru Rom├ónia, afec╚Ťiunea sa particular─â pentru Alte╚Ťa Sa Prin╚Ťul nostruÔÇŁ. Ludovic Steege a ├«ndeplinit aceast─â func╚Ťie p├ón─â ├«n mai 1870, c├ónd a fost ├«nlocuit de P.P. Carp. O agen╚Ťie diplomatic─â a Rom├óniei la Sankt Petersburg va fi ├«ns─â creat─â numai dup─â patru ani, ├«n 1874.

├Äntr-adev─âr, ├«n prim─âvara anului 1874, a fost ├«nfiin╚Ťat─â agen╚Ťia diplomatic─â a Rom├óniei la Sankt Petersburg, titular fiind George C. Filipescu. ├Än calitatea sa oficial─â, agentul rom├ón a fost primit la 26 aprilie 1874 de c─âtre ╚Ťarul Alexandru al II-lea. Primirea ├«ns─â va fi ceva mai rece ├«n raport cu aceea a lui Ludovic Steege, cu patru ani ├«n urm─â, ╚Ťarul av├ónd cuvinte nu tocmai favorabile la adresa principelui Carol ╚Öi a oamenilor politici ╚Öi de stat rom├óni. Diplomatul rom├ón, cu tact ╚Öi abilitate, a evitat s─â se angajeze ├«n disput─â, ned├óndu-i autocratului rus replica la insinu─ârile ╚Öi jignirile acestuia.

Momentul 1878

Se cunosc foarte bine evenimentele din anii 1877-1878, cercetate cu minu╚Ťiozitate de istoricii rom├óni ╚Öi ru╚Öi: alian╚Ťa rom├óno-rus─â din r─âzboiul ruso-rom├óno-turc, ├«ncheiat cu victoria trupelor rom├óno-ruse; lipsa de recuno╚Ötin╚Ť─â ar─âtat─â de partea rus─â aliatului rom├ón la lucr─ârile armisti╚Ťiului de la Kazanl├«k (ianuarie 1878) ╚Öi ale p─âcii de la San Stefano (ianuarie-martie 1878), reprezentan╚Ťii acestuia din urm─â nefiind nici m─âcar admi╚Öi la lucr─âri, de╚Öi erau perfect ├«ndritui╚Ťi s─â se afle acolo ca parte beligerant─â ├«nving─âtoare; ├«n sf├ór╚Öit, decizia unilateral─â a p─âr╚Ťii ruse de a ÔÇ×r─âspl─âtiÔÇŁ fidelitatea aliatului s─âu prin raptul teritorial al celor trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail ╚Öi Bolgrad, restituite Moldovei de Congresul de pace de la Paris din 1856.

Este ├«ns─â drept c─â, totodat─â, Rusia a recunoscut, prin tratatul de pace de la San Stefano, din 19 februarie/3 martie 1878, independen╚Ťa Rom├óniei, fiind prima mare putere care a f─âcut acest gest ├«ntr-un act interna╚Ťional. Dar cu ce pre╚Ť...

Iancu Ghika: lupt─â diplomatic─â la Sankt Petersburg

Un rol important ├«n culisele acestor evenimente l-a jucat generalul-diplomat Iancu Ghika, ultimul agent diplomatic al Rom├óniei la Constantinopol ╚Öi, ulterior, primul trimis extraordinar ╚Öi ministru plenipoten╚Ťiar ├«n capitala Rusiei.

Iancu Ghika a fost mandatat s─â desf─â╚Öoare, la ├«nceputul anului 1878, imediat dup─â ├«ncetarea ostilit─â╚Ťilor, lupta diplomatic─â la St. Petersburg pentru ap─ârarea intereselor, drepturilor ╚Öi demnit─â╚Ťii Rom├óniei. La ├«nceputul r─âzboiului, fiind ata╚Öat, ├«n calitate de general de divizie, ├«nc─â din aprilie 1877, pe l├óng─â ╚Ťarul Alexandru al II-lea, generalul-diplomat avea experien╚Ťa contactelor ╚Öi discu╚Ťiilor cu ru╚Öii, deci era exact omul potrivit pentru a se ÔÇ×bateÔÇŁ pentru ap─ârarea intereselor rom├óne╚Öti.

Chiar a doua zi dup─â sosirea sa ├«n capitala imperial─â, la 14/26 ianuarie 1878, Ghica ├«n╚Ötiin╚Ťa Ministerul Afacerilor Str─âine al Rom├óniei c─â ╚Ťarul ╚Öi cancelarul i-au declarat r─âspicat c─â Rusia nu va ├«ng─âdui prezen╚Ťa Rom├óniei la negocierile de pace, c─â va re├«ncorpora cele trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei, revenite la ╚Ťara mam─â prin Tratatul de la Paris din 1856. Potrivit instruc╚Ťiunilor primite, Iancu Ghika s-a opus cu toat─â fermitatea acestor samavolnicii.

┼óarul Alexandru al II-lea conduc├ónd defilarea g─ârzii sale de onoare, ├«n prezen┼úa Prin┼úului Carol (dreapta), la Ploie┼čti, ├«n iunie 1877

Alexandru Carol Ploiesti jpg jpeg

├Än cele cinci ├«ntrevederi avute cu cancelarul Gorceakov, diplomatul rom├ón a demonstrat monstruozitatea care era pe cale s─â fie s─âv├ór╚Öit─â de Rusia fa╚Ť─â de un fidel aliat. La amenin╚Ťarea proferat─â de Gorceakov, ├«n numele suveranului s─âu, ├«n cursul ├«nt├ólnirii din 20 martie/1 aprilie, cum c─â guvernul rus va proceda la ocuparea Rom├óniei ╚Öi dezarmarea armatei ei ├«n cazul c├ónd nu va fi acceptat─â tranzitarea ╚Ť─ârii de c─âtre armata rus─â din ╚Öi ├«nspre Bulgaria, generalul-diplomat Ghika avea s─â-i replice cu cuvintele domnitorului Carol I, ce-i fuseser─â transmise telegrafic de ministrul de Externe, Mihail Kog─âlniceanu: ÔÇ×O armat─â care a luptat la Plevna sub privirile ├«mp─âratului Alexandru al II-lea poate fi zdrobit─â, ├«ns─â nu se va l─âsa niciodat─â a fi dezarmat─âÔÇŁ.

La 14/26 aprilie 1878, consider├ónd misiunea ├«ncheiat─â, beizadea Iancu Ghika ÔÇô era fiul domnului post-regulamentar ╚Öi pre-unionist al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica ╚Öi nepotul primului domn post-fanariot, ÔÇ×p─âm├ónteanÔÇŁ, Ioni╚Ť─â Sandu Sturdza ÔÇô s-a re├«ntors la Bucure╚Öti. Nu va r─âm├óne mult─â vreme aici pentru c─â, la 30 septembrie/12 octombrie 1878, avea s─â fie numit, la recomandarea c─âlduroas─â a lui Mihail Kog─âlniceanu, ministrul Afacerilor Str─âine, ministru plenipoten╚Ťiar la St. Petersburg.

A r─âmas ├«n post p├ón─â la 22 martie/ 30 aprilie 1881, c├ónd a ├«ncetat din via╚Ť─â ├«n urma unei pneumonii contactate la ceremonia ├«nmorm├ónt─ârii ╚Ťarului Alexandru, c─âzut victim─â unui atentat.

Recunoa╚Öterea independen╚Ťei ÔÇô cu condi╚Ťii

Congresul de la Berlin al Marilor Puteri (1/13 iunie-1/13 iulie 1878) a dat c├ó╚Ötig de cauz─â Rusiei ├«n chestiunea retroced─ârii celor trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei. La lucr─ârile forumului, Marile Puteri au recunoscut independen╚Ťa Rom├óniei, condi╚Ťion├ónd-o totu╚Öi de aplicarea a dou─â clauze: modificarea articolului 7 din Constitu╚Ťia de la 1866, prin care le erau acordate drepturi politice ╚Öi civile tuturor supu╚Öilor ╚Ť─ârii, indiferent de confesiune (articolul 44 al Tratatului de la Berlin ÔÇô erau viza╚Ťi evreii din Rom├ónia) ╚Öi cedarea de c─âtre Rom├ónia Rusiei a por╚Ťiunii ÔÇ×teritoriului BasarabieiÔÇŽ care la apus se m─ârgine╚Öte cu talvegul Prutului, iar la miaz─âzi cu talvegul bra╚Ťului Chiliei ╚Öi cu gura Stari-StambululuiÔÇŁ. ├Än schimbul celor trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei pierdute, Marile Puteri ├«i ÔÇ×ofereauÔÇŁ Rom├óniei Dobrogea cu Delta Dun─ârii (articolele 45-46 ale tratatului).

Statele europene neinteresate sau foarte pu╚Ťin interesate ├«n rezolvarea ÔÇ×problemei evreie╚ÖtiÔÇŁ din Rom├ónia puteau trece la recunoa╚Öterea oficial─â a statului rom├ón independent ╚Öi suveran ╚Öi la stabilirea cu el de rela╚Ťii diplomatice bilaterale la nivel de lega╚Ťii, conduse de trimi╚Öi extraordinari ╚Öi mini╚Ötri plenipoten╚Ťiari. Iar prima care va face acest lucru, ├«n toamna anului 1878, va fi Rusia. ├Än cursul lunilor septembrie-octombrie 1878, Rusia ╚Ťarului Alexandru al II-lea a recunoscut Rom├ónia independent─â ╚Öi suveran─â a principelui Carol I, ├«ntre cele dou─â state fiind stabilite rela╚Ťii diplomatice moderne, avansate, la nivel de lega╚Ťii conduse de trimi╚Öi extraordinari ╚Öi mini╚Ötri plenipoten╚Ťiari.

Ghika, ministru plenipoten╚Ťiar al Rom├óniei la Sankt Petersburg

Astfel, la 30 septembrie/12 octombrie 1878, generalul Iancu Ghika, ultimul agent diplomatic rom├ón ├«n capitala Imperiului Otoman, era numit prin decretul domnesc nr. 2217 trimis extraordinar ╚Öi ministru plenipoten╚Ťiar al Rom├óniei la Sankt Petersburg.

La 29 noiembrie/11 decembrie, el ├«╚Öi prezenta scrisorile de acreditare ╚Ťarului Alexandru al II-lea. ├Än telegrama expediat─â la 1/13 decembrie Centralei Ministerului Afacerilor Str─âine, generalul Iancu Ghika men╚Ťiona c─â, ├«n cadrul respectivei ceremonii, ╚Ťarul a avut la adresa principelui Carol I ╚Öi a Rom├óniei ÔÇ×cuvintele cele mai flatanteÔÇŁ.

Alexandru al II-lea l-a rugat apoi pe ministrul plenipoten╚Ťiar al Rom├óniei s─â-i adreseze mul╚Ťumiri principelui pentru telegrama trimis─â ╚Öi s─â ├«i m─ârturiseasc─â c├ót de pl─âcut impresionat a fost de ÔÇ×aceast─â marc─â de adeziuneÔÇŁ (├«n original ÔÇ×cette marque dÔÇÖadhesionÔÇŁ). ÔÇ×Primirea pe care mi-a f─âcut-o Majestatea Sa ÔÇô se ├«ncheie telegrama ÔÇô a fost cea mai gra╚Ťioas─âÔÇŁ.

Drum deschis de Rusia, continuat de alte state

├Än baza reciprocit─â╚Ťii, ultimul agent diplomatic ╚Öi consul general al Rusiei la Bucure╚Öti, baronul Dmitri F. Stuart, era numit de ╚Ťarul Alexandru al II-lea ministru rezident al Rusiei. La 21 septembrie/3 octombrie, ╚Ťarul rus ├«i scria principelui Carol, solicit├óndu-i acreditarea ├«n calitate de ministru rezident a baronului Stuart.

La r─âspunsul afirmativ al acestuia, la 15/27 octombrie 1878, la Bucure╚Öti, proasp─âtul ministru rezident al Rusiei era primit, ├«n cadrul unei ceremonii oficiale, cu mare pomp─â ╚Öi cu mult fast, ├«ntr-o audien╚Ť─â de prezentare a scrisorilor de acreditare, de c─âtre domnitorul Carol I al Rom├óniei. ├Än r─âspunsul s─âu, suveranul Rom├óniei a ╚Ťinut s─â eviden╚Ťieze excelenta colaborare militar─â rom├óno-rus─â, d├ónd sincere asigur─âri asupra dorin╚Ťei Rom├óniei de a ├«ntre╚Ťine cu Rusia ÔÇ×rela╚Ťii de bun─â armonie ╚Öi prietenie cordial─âÔÇŁ.

Rela╚Ťiile politico-diplomatice dintre cele dou─â state intrau acum pe un nou f─âga╚Ö, specific epocii moderne.

├Än urm─âtoarele dou─â luni ale anului 1878, octombrie ╚Öi noiembrie, alte dou─â state recuno╚Öteau independen╚Ťa Rom├óniei, stabilind cu ╚Ťara noastr─â rela╚Ťii diplomatice la nivel de lega╚Ťii conduse de trimi╚Öi extraordinari ╚Öi mini╚Ötri plenipoten╚Ťiari: Austro-Ungaria ╚Öi Imperiul Otoman. Drumul, o dat─â deschis de Rusia, fusese continuat ╚Öi de alte state ÔÇô ╚Öi, dup─â 8/20 februarie 1880, num─ârul acestora va spori considerabil.

Iar la 2/14 februarie 1879 era promulgat─â legea suplimentar─â pentru ├«nfiin╚Ťarea primelor nou─â lega╚Ťii ale Rom├óniei ├«n str─âin─âtate. Acestea erau: Atena, Berlin, Belgrad, Constantinopol, Londra, Paris, Sankt Petersburg, Roma ╚Öi Viena. La acea dat─â, numai la trei dintre ele fiin╚Ťau ╚Öi func╚Ťionau lega╚Ťii ale Rom├óniei: Constantinopol, Sankt Petersburg ╚Öi Viena.

Foto sus: Imagine-document: cartierul general al armatelor aliate ├«n Bulgaria, ├«n 1877; ├«n uniform─â de culoare ├«nchis─â, Carol I, l├óng─â ┼úarul Rusiei, Alexandru al II-lea (a┼čezat)