Istoria pantofilor cu toc. Cum au evoluat din instrument de război pentru bărbaţi la armă de seducţie pentru femei
Pantofii cu toc sunt consideraţi, astăzi, simbol al feminităţii şi al seducţiei. În trecut însă, tocurile au avut alte conotaţii şi utilităţi. În Egiptul Antic, spre exemplu, pantofii cu toc erau purtaţi de măcelari, pentru a nu se murdări pe picioare cu sângele provenit de la animalele sacrificate.
Pantofii cu toc sunt consideraţi astăzi o veritabilă armă de seducţie, un articol de îmcălţăminte destinat exclusiv reprezentantelor sexului frumos. Istoria pantofilor cu toc este una fascinantă şi pleacă din cele mai îndepărtate timpuri, în vremuri în care tocurile nu erau nicidecum purtate de femei, ci de bărbaţi. Primele dovezi ale existenţei panofilor cu toc în urmă cu mii se ani datează din vremea antică. În Egiptul antic, pantofii erau purtaţi de bărbaţii din înalta societate în timpul ceremoniilor. În aceeaşi perioadă, tocurile făceau parte din garderoba de zi cu zi a măcelarilor. Aceştia purtau pantofi cu toc pentru a putea păşi deasupra sângelui provenit de la animale, fără să se murdărească pe picioare.
Instrument de război
În Persia, tot în vremuri îndepărtate, tocurile erau purtate de soldaţi. Aveau înălţimea de câţiva centimetri şi erau folosite pentru ca soldaţii să îşi poată menţine mai bine poziţia în timp ce călărea şi ţinteau cu arcul şi săgeata. Dovezi ale existenţei pantofilor cu toc în garderoba bărbaţilor există şi din Grecia şi Roma Antică. În Grecia Antică, actorii purtau platforme înalte din lemn, numite kothorni. Înălţimea tocului pantofilor indica statutul social sau importanţa personajelor interpretate.
În Roma Antică, pantofii cu toc erau purtaţi şi de femei, însă doar de cele care făceau parte dintr-o anumită categorie socială, şi anume prostituatele.
Tocuri purtau şi reprezentanţii aristocraţiei din Evul Mediu. Atât doamnele, cât şi bărbaţii foloseau încălţămintea cu toc pentru a se proteja de noroi şi mizerie.
Tocuri pentru curtezane şi regi
Femeile au începu să poarte tocuri ca simbol al feminităţii în seculul al XV-lea. Prima femeie care a încălţat o pereche de pantofi cu toc, strict din raţiuni de eleganţă şi vanitate, a fost faimoasa Ecaterina de Medicis . La căsătoria sa din 1533 cu Henric de Valois, viitorul rege al Franţei aceasta a purtat o pereche de pantofi cu toc pentru că se considera prea scundă.În anii care au urmat, tocurile au fost folosite atât de femeile, cât şi de bărbaţii care făceau parte din înalta societate. Ludovic al XIV-lea, scund de înălţime, îşi ascundea acest defect purtând tocuri montate la o pereche de pantofi stacojii. Nobilul avea o înălţime de 1,63 şi purta tocuri de 10 cm. În aceeaşi epocă, tocurile erau un articol nelipsit di garderoba curtezanelor cochete de la curţiile regilor.
tocurPână la sfârşitul secolului al XVII-lea, pantofii au continuat să fie un articol de încălţăminte unisex. De-alungul anilor, pantofii cu toc purtaţi de bărbaţi au început să se diferenţieze de cei purtaţi de femei. Încălţăminte domnilor a devenit, în timp, din ce în ce mai comodă, în timp ce tocurile purtate de femei au devenit, treptat, din ce în ce mai incomode.
image
Stiletto, armă de seducţie
Pantofii cu toc cui sau stiletto sunt consideraţi astăzi un simbol al seducţiei. Denumirea de stiletto se referă la tocul pantofilor şi provine din limba italiană, de la cuvântul stiletto care înseamnă stilet (pumnal). Denumirea a fost utilizată pentru prima dată în preajma anilor 1930 şi primele dovezi despre apariţia pantofilor cu toc cui datează din 1940.
stileSe spune că primii pantofi stiletto ar fi fost creaţi Andre Perugia pentru o celebră cântăreaţă. Deşi, în timp, au apărut cercetări ale medicilor care au scos la iveală faptul că purtarea tocurilor cui deformează piciorul, dăunând musculaturii şi oaselor, femeile continuă să poarte tocurile cui pentru a obţine o ţinută cât mai senzuală şi elegantă, deoarece înălţimea tocului modifică întreaga postură a corpului.