Istoria argintului sterling

Metalele prețioase au făcut parte din istoria omenirii timp de milenii. Primele urme de artizanat al obiectelor din aur sau argint provin din Bulgaria. În apropiere de orașul Pazardzhik, în iulie 2016, a fost găsită o mică mărgea de aur, de doar 4 mm în diametru.

Potrivit arheologilor, aceasta datează din jurul anului 4500 î.Hr., fiind cu două secole mai veche decât o bijuterie găsită tot în Bulgaria, în orașul Varna, în 1972, care, până la descoperirea din 2016, era considerată a fi cea mai veche mărturie a meșteșugurilor din aur și argint.

Odată cu trecerea secolelor, au evoluat noi tehnologii, care ne-au ajutat nu numai să creăm o abundență de obiecte din argint și aur (în principal monede), ci și de purități mai ridicate și cu modele mai complicate.

Acesta este modul în care argintul sterling a intrat în viața noastră. Începând cu secolul al XII-lea în Anglia, acesta s-a răspândit în întreaga lume ca unul dintre cele mai utilizate aliaje în fabricarea bijuteriilor, și nu numai.

Ce este argintul sterling?

Ori de câte ori ne referim la argintul sterling, trebuie să ținem cont de faptul că acesta nu este argint pur și nici nu este argint de investiții după standardele actuale. Argintul sterling este un aliaj format din 92,5% argint pur și 7,5% cupru. Cuprul poate fi înlocuit și cu alte metale, cum ar fi zincul sau nichelul, dar cel dintâi este metalul cel mai utilizat la fabricarea argintului sterling.

De cele mai multe ori, atât bijuteriile, cât și obiectele de uz casnic (cum ar fi tacâmurile) fabricate din argint vor fi marcate cu inscripția 925. Aceasta indică, desigur, conținutul de argint pur al obiectului respectiv.

Motivul pentru care cuprul este adăugat argintului este că ajută la întărirea acestuia. Argintul pur este mai maleabil, ceea ce îl face nepotrivit pentru ustensile sau chiar bijuterii.

Singurul dezavantaj al adăugării cuprului la argintul pur este că acesta poate oxida suprafața obiectului realizat din aliaj. Procesul de oxidare este un fenomen natural, în care suprafața unui obiect se înnegrește în timp datorită reacției cuprului cu sulfiții din aer.

Îndepărtarea oxidului se poate face cu ușurință cu o cârpă sau un burete, sub apă caldă și cu săpun.

Începuturile argintului sterling

Începutul oficial al utilizării pe scară largă a argintului sterling datează din secolul al XII-lea în Anglia. Regele de atunci, Henric al II-lea (1154 - 1189), a standardizat utilizarea argintului sterlină în toate monedele folosite în regat.

Succesorul său, Henric al III-lea (1216 - 1272) a mers mai departe cu instituționalizarea argintului sterlină. El a declarat argintul sterling drept etalon pentru emiterea monedelor în întreaga Anglie. Pentru a asigura acest lucru, el a implementat, de asemenea, un design diferit al monedelor penny începând cu 1247.

Monedele trebuiau să prezinte acum o cruce lungă pe revers, pentru a reduce procesul de ciobire a monedelor. În plus, el a instituit o refacere a vechilor monede penny cu „cruce scurtă”, prin topirea acestora și reemiterea lor în conformitate cu noul standard impus.

Cu trecerea timpului, argintul sterling a rămas un semn distinctiv pentru monedele britanice, care, în timpul colonizării Africii, Americii de Nord și Oceaniei, a contribuit la răspândirea aceluiași standard.

Există două teorii privind originea denumirii „argint sterling”. Prima este că, în timpul lui Henric al II-lea, monedele de argint erau numite „Easterlings”, nume care se presupune că a evoluat în (argint) „sterling”. A doua teorie, agreată de Dicționarul Oxford, sugerează că numele provine din engleza veche, „steorling”, care înseamnă „stea mică”. Monedele de argint semănau cu stele mici datorită suprafeței lor lucioase, de unde și teoria.

Argintul sterling și lira sterlină

Astăzi, denumirea oficială a monedei Regatului Unit este „lira sterlină”. Acest lucru are un raționament în spate.

Încă din perioada anglo-saxonă (cuprinsă între secolele al V-lea și al XI-lea), monedele de pe teritoriul actual al Regatului Unit erau fabricate în felul următor: o liră de argint sterling (453,6 grame) era folosită pentru a face 240 de monede de un penny.

După cum s-a menționat mai sus, chiar dacă argintul sterling a fost utilizat înainte de Henric al II-lea, el a fost cel care l-a instituit ca standard în întregul regat.

Astfel, fiecare penny cântărea 1,55517 grame de argint sterling. Sau, 1/20 de uncii troy în sistemul modern de cântărire a metalelor prețioase.

_{Sursa foto: Shutterstock}