Insulele Falkland (1982), un conflict f─âr─â o declara╚Ťie de r─âzboi jpeg

Insulele Falkland (1982), un conflict f─âr─â o declara╚Ťie de r─âzboi

­čôü Istorie contemporan─â
Autor: Constantin Bucur

"Colegul meu argentinian ┼či cu mine am putea dezbate la nesf├ór┼čit bunele ┼či relele istoriei, ┼či m─â ├«ndoiesc c─â vom c─âdea vreodat─â la ├«n┼úelegere". Sir Anthony Parson, reprezentantul britanic pe l├óng─â O.N.U., rostea aceste cuvinte, la 1 aprilie 1982, ├«n cadrul celei mai ├«nalte instan┼úe a Na┼úiunilor Unite-Consiliul de Securitate.

├Än ziua urm─âtoare izbucnea, violent, diferendul dintre Marea Britanie ┼či Argentina pe care trecerea timpului l-a transformat, ├«n opinia noastr─â, ├«ntr-un nou r─âzboi uitat al─âturi de conflictul din Coreea, cel care a consacrat conceptul ├«n istoriografia american─â. Falkland a reprezentat un punct de cotitur─â ├«n istoria rela┼úiilor interna┼úionale postbelice, at├ót prin evolu┼úia ├«ncle┼čt─ârii militare, c├ót ┼či prin semnifica┼úiile politice ale disputei.

De aceea o reevaluare a evenimentelor din petrecute ├«n Atlanticul de Sud este imperios necesar─â din perspectiva consecin┼úelor conflictului ┼či reprezint─â un mic omagiu adus participan┼úilor la acest r─âzboi uitat.

Repere istorice

Insulele Falkland situate ├«n Oceanul Atlantic de Sud, la aproximativ 500 de km de coasta statului Argentina ┼či la 13.000 de kilometri de Regatul Unit al Marii Britanii ┼či Irlandei de Nord au fost denumite astfel ├«n onoarea Trezorierului Marinei britanice, vicecontele Falkland, de c─âtre primul european a c─ârui debarcare ├«n arhipelag este consemnat─â oficial-c─âpitanul englez John Strong (1690). Acestea cuprind dou─â insule principale, Falklandul de Vest ┼či Falklandul de Est, ultima g─âzduind capitala coloniei-Port Stanley, ┼či un num─âr de circa 200 de insule mai mici printre care se num─âr─â Georgia de Sud ┼či Sandwich de Sud care nu apar┼úin arhipelagului, dar sunt dependente de acesta.


Nu este ├«n inten┼úia noastr─â s─â ne referim la trecutul colonial tumultuos al insulelor, dar c├óteva aspecte trebuie men┼úionate. Descoperite, se pare, la sf├ór┼čitul secolului al XVI-lea ┼či ├«nceputul secolului al XVII-lea de c─âtre olandezi, insulele care ulterior vor primi denumirea de Falkland au constituit subiect de disput─â pe tot parcursul secolului al XVIII-lea ├«ntre Spania, Fran┼úa ┼či Marea Britanie. Despre dovezile referitoare la descoperirea ┼či la evolu┼úia colonial─â a arhipelagului, din perspectiva disputei juridice privind suveranitatea asupra sa dintre Argentina ┼či Marea Britanie, se poate trage concluzia c─â aceste dovezi sunt incomplete ┼či incoerente, ad├óncind caracterul vag al revendic─ârilor ambelor tabere cu argumente verosimile. La ├«nceputul secolului al XIX-lea, odat─â cu c├ó┼čtigarea, ├«n defavoarea Spaniei, a independen┼úei de c─âtre Argentina, aceasta din urm─â a revendicat insulele ├«n baza dreptului de succesiune preluat de la spanioli. Cu toate acestea, insulele Falkland au intrat, ├«n anul 1833, ├«n posesia Marii Britanii, fiind populate de c─âtre coloni┼čtii anglo-saxoni, iar Londra a exercitat o suveranitate continu─â de aproape 150 de ani p├ón─â ├«n momentul invaziei argentiniene din 2 aprilie 1982.

Dup─â cel de-al II-lea r─âzboi mondial ambele na┼úiuni au intrat ca membri cu drepturi ┼či obliga┼úii depline ├«n O.N.U., accept├ónd astfel, potrivit articolului 2, alineatul 3 din Cart─â s─â-┼či rezolve orice disput─â interna┼úional─â prin "mijloace pa┼čnice", f─âr─â a recurge la violen┼ú─â. C├ónd aceast─â chestiune a fost adus─â ├«n fa┼úa organelor O.N.U. de c─âtre Argentina, Marea Britanie a men┼úionat c─â insularii erau descenden┼úii direc┼úi ai coloni┼čtilor englezi care beneficiau de dreptul la autodeterminare pe care nu ├«l exercitau pentru c─â doreau s─â men┼úin─â leg─âtura politic─â cu metropola. ├Än schimb, Argentina a pretins c─â arhipelagul constituia una din ultimele r─âm─â┼či┼úe ale colonialismului european ├«n America Latin─â ┼či c─â principiul autodetermin─ârii nu avea ├«n acest caz nici o relevan┼ú─â datorit─â caracterului britanic al popula┼úiei din insule men┼úinut artificial.

Argumente britanice ┼či argentiniene

Negocierile care au debutat ├«n 1965 nu au ajuns la nici un rezultat deoarece ambele p─âr┼úi nu au ├«ncetat ├«n a-┼či ap─âra pozi┼úia cu argumente solide. Conform unora dintre aceste aser┼úiuni schimbarea produs─â ├«n statutul interna┼úional al insulelor dup─â 1833 a fost una semnificativ─â. Din punct de vedere britanic, titlul de suveranitate a fost transferat c─âtre Marea Britanie pentru c─â aceasta a cucerit insulele ┼či prin acest act ┼či-a exercitat suveranitatea asupra lor de-a lungul timpului. De asemenea controlul ambiguu al Argentinei asupra insulelor, transformate din 1832 ├«ntr-o colonie penitenciar, ┼či preten┼úiile Statelor Unite asupra drepturilor de pescuit din zon─â au oferit Londrei posibilitatea de a le revendica. Dreptul britanic asupra insulelor Falkland nu este bine argumentat de prima descoperire geografic─â sau de prima ocupare a lor, ├«ns─â Marea Britanie putea sus┼úine c─â ├«ncep├ónd cu anul 1833 a avut un drept tot mai fundamentat asupra insulelor derivat din administrarea lor continu─â.

Argentina, pe de alt─â parte, nu a acceptat niciodat─â un transfer al suveranit─â┼úii ├«n ceea ce prive┼čte insulele (a┼ča cum a f─âcut Spania ├«n cazul Gibraltarului), protest├ónd ├«n mod frecvent ├«mpotriva "uzurp─ârii britanice", astfel c─â titlul de posesie argentinian asupra insulelor, din punctul de vedere al Buenos Aires-ului, r─âm├ónea la fel de infailibil ├«n 1982 ca ┼či ├«n 1833, mai ales c─â britanicii nu au reclamat insulele pe baza principiului juridic "terra nulla". Dac─â din punct de vedere al rela┼úiilor interna┼úionale, diferendul de suveranitate dintre Buenos Aires ┼či Londra poate fi comparat cu disputa dintre Japonia ┼či Federa┼úia Rus─â privind suveranitatea asupra arhipelagului Kurile, ├«n Extremul Orient, atunci tentativa argentinian─â de a recupera insulele prin for┼ú─â, diferen┼úiaz─â ├«n mod evident cele dou─â situa┼úii prezentate.

Un alt argument argentinian este acela potrivit c─âruia, din punct de vedere al dreptului interna┼úional, insulele nu au fost cucerite propriu-zis, deoarece Marea Britanie nu a declarat r─âzboi statului argentinian, iar acesta nu a disp─ârut ca entitate politico-militar─â la momentul incidentelor din 1833 ┼či nici ulterior. Astfel, se poate emite, din punctul de vedere argentinian, ideea c─â insulele nu ar fi fost cucerite pentru c─â cele dou─â ┼ú─âri nu s-au aflat ├«n stare de r─âzboi ├«n 1833. ├Än acest context Argentina nu a recunoscut niciodat─â oficial pierderea arhipelagului. A┼čadar, se poate trage concluzia c─â ocuparea insulelor ┼či stabilirea de coloni┼čti ├«n secolul al XIX-lea i-a acordat Marii Britanii p├ón─â ├«n 1982 controlul de facto asupra acestui teritoriu, ├«n timp ce argentinienii s-au folosit de preten┼úiile lor de jure ┼či de drepturile istorice pe care le-ar fi preluat de la Spania, spre a justifica ac┼úiunea pe care au ├«ntreprins-o, ├«n aprilie 1982, drept un incident intern, f─âr─â implica┼úii interna┼úionale, de┼či standardele din domeniu ├«n privin┼úa folosirii violen┼úei o catalogau drept o evident─â agresiune.

O problem─â complex─â

Chestiunea revendic─ârii insulelor Falkland este una extrem de complex─â din prisma dreptului interna┼úional, leg├óndu-se de dreptul m─ârii ┼či de aceea nu inten┼úion─âm a ne implica ├«n aceast─â lung─â dezbatere referitoare la disputa drepturilor de exclusivitate asupra platformei continentale din zon─â. Totu┼či, c├óteva elemente necesit─â a fi prezentate din acest punct de vedere. ├Än primul r├ónd, remarc─âm faptul c─â veleit─â┼úile Argentinei fa┼ú─â de Marea Britanie privesc mult mai extinsa problem─â a solicit─ârilor acesteia ┼či a statului Chile, referitoare la zona britanic─â din Antarctica, precum ┼či a disputei dintre cele dou─â na┼úiuni sud-americane privind suveranitatea asupra Canalului Beagle. De asemenea, trebuie remarcat faptul c─â, odat─â cu trecerea anilor, ├«n cadrul rundelor de negocieri, a ap─ârut ├«n tab─âra britanic─â fa┼ú─â de subiectul disputei o percepere a acestuia ca av├ónd o importan┼ú─â periferic─â pentru Regatul Unit.

├Än concluzie, ├«n Falkland s-a acutizat sentimentul insularilor potrivit c─âruia ar fi fost "abandona┼úi"de Londra. ├Än paralel, revendic─ârile Argentinei s-au acutizat ┼či datorit─â succed─ârii la conducerea ┼ú─ârii, ├«ncep├ónd cu 1976, a unor dictaturi militare ├«nclinate ├«n a deturna aten┼úia propriei popula┼úii traumatizate de ororile regimului, prin rec├ó┼čtigarea ├«ncrederii acesteia cu ajutorul tezelor ┼či sloganurilor na┼úionaliste. Astfel, ├«ncercarea regimului de la Buenos Aires de a c├ó┼čtiga suveranitatea asupra a trei mici insule, la sud de Tierra del Fuego, ├«n dauna statului Chile a sf├ór┼čit lamentabil ├«n 1977-1978, c├ónd arbitrajul Cur┼úii Interna┼úionale de Justi┼úie a acordat c├ó┼čtig de cauz─â statului chilian ├«n "disputa Canalului Beagle", determin├ónd o stare de tensiune ├«ntre cele dou─â state sud-americane. ├Änghe┼úarea disputei cu Chile a determinat reorientarea guvernului militar argentinian ├«n-spre est, c─âtre alt obiectiv de politic─â extern─â, ├«n vederea distragerii aten┼úiei propriei popula┼úii de la dificila situa┼úie economic─â intern─â:recuperarea insulelor Falkland/Malvinas.

Din perspectiva dreptului interna┼úional, conceptul de conflict asimetric ├«┼či g─âse┼čte o puternic─â sus┼úinere ├«n teoria lui Nigel Purvis care men┼úiona c─â:" ... la un nivel elementar, suveranii par s─â ia ├«n serios proprietatea de a se angaja ├«n discursul interna┼úional juridic c├ónd ei caut─â s─â-┼či rezolve problemele interna┼úionale."Aceast─â interesant─â teorie afirm─â c─â, de obicei, actorii interna┼úionali se folosesc de dreptul interna┼úional prin intermediul c─âruia revendic─â pozi┼úia lor ├«n termeni de posesie a unor drepturi legale. Astfel, c├ónd o na┼úiune decide s─â apeleze la for┼úa armat─â pentru a recupera /c├ó┼čtiga un teritoriu, acesta va prezenta revendicarea sa, invariabil, ├«n termeni de drept interna┼úional. ├Än acest context teoria lui Purvis se potrive┼čte conflictului din Falkland.

Argentina atac─â, Anglia r─âspunde

Percep┼úia guvernului conservator de la Londra potrivit c─âreia arhipelagul avea o importan┼ú─â periferic─â, a determinat acceptarea unor reduceri bugetare la capitolul ap─ârare, ceea ce s-a concretizat ├«n Atlanticul de Sud prin retragerea singurei nave militare britanice care activa ├«n zon─â (HMS Endurance). Acest lucru a determinat impulsul comercian┼úilor argentinieni care, ├«n martie 1982, au ridicat steagul Argentinei pe insula Georgia de Sud, aflat─â la sud-est de Falkland, ┼či izgonirea lor de c─âtre marina britanic─â. Ini┼úial guvernul argentinian lua ├«n considerare o posibil─â ac┼úiune militar─â pentru perioada cea mai favorabil─â, adic─â c─âtre sf├ór┼čitul anului, dar evenimentele din Georgia de Sud, dintre 19-26 martie, au determinat devansarea proiectului.

Ca urmare a acestui incident, la 2 aprilie for┼úele militare argentiniene au debarcat ├«n Falkland ┼či au ├«nt├ómpinat rezisten┼úa ├«nd├órjit─â a micii garnizoane britanice, ├«n jurul re┼čedin┼úei guvernatorului britanic, Rex Hunt. Opera┼úiunea "Rosario"a continuat ├«n ziua urm─âtoare cu invadarea ┼či ocuparea insulelor Georgia de Sud ┼či Sandwich de Sud. Reac┼úia Londrei nu a ├«nt├órziat s─â apar─â ┼či ├«n aceea┼či zi primul-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, declara ├«n Camera Comunelor urm─âtoarele:"Trebuie s─â spun Camerei c─â insulele Falkland ┼či dependen┼úele lor r─âm├ón un teritoriu britanic. Nicio agresiune ┼či nicio invazie nu pot afecta acest simplu fapt. Obiectivul Guvernului este acela ca insularii s─â fie elibera┼úi de sub ocupa┼úie ┼či s─â se ├«ntoarc─â sub administra┼úia britanic─â c├ót mai repede cu putin┼ú─â."

În cadrul guvernului britanic a luat fiinţă un Cabinet de Război condus de "Doamna de Fier"care avea să gestioneze acţiunile legate de operaţiunea Corporatecare viza recuperarea insulelor. O serie de factori au concurat tranzitul eficient al Forţei Expediţionare Britanice din porturile engleze până în Atlanticul de Sud. Unul dintre aceste elemente este menţionat de amiralul Sandy Woodward, comandantul operaţiunii Corporate, care în însemnările sale a specificat importanţa din punct de vedere logistic a susţinerii Statelor Unite, în special prin intermediul Secretarului Apărării-Caspar Weinberger, de care au beneficiat britanicii în a utiliza facilităţile instalaţiilor militare americane din insula Ascension, aflată în mijlocul Atlanticului. Această insulă face parte din dependenţele insulei Sf. Elena, colonie a Regatului Unit.

Implicarea SUA

├Än prim─âvara anului 1982 Statele Unite se aflau ├«ntr-o pozi┼úie delicat─â din punct de vedere al rela┼úiilor interna┼úionale deoarece factorii de decizie americani con┼čtientizau faptul c─â erau pu┼či ├«n situa┼úia de a alege ├«ntre aliatul lor tradi┼úional ┼či un regim politic care, oric├ót ar fi fost de nociv, era sus┼úin─âtorul fervent al politicii de ├«ngr─âdire a comunismului ├«n America Latin─â practicat─â de Washington. Ferm ata┼čat─â de valorile care ghidau dreptul interna┼úional, America nu putea fi de acord cu o ├«nc─âlcare a principiilor men┼úionate ├«n Carta O.N.U. potrivit c─ârora, un teritoriu nu putea fi preluat prin for┼ú─â de c─âtre un stat. Statele Unite au abordat, astfel, o pozi┼úie de neutralitate binevoitoare fa┼ú─â de Marea Britanie, iar colaborarea ├«ntre cele dou─â na┼úiuni s-a realizat ├«n mod discret, aproape clandestin. La nivel oficial, ├«ns─â, Statele Unite ┼či alte ┼ú─âri latino-americane au ├«ncercat s─â medieze conflictul dintr-o pozi┼úie de distan┼úare fa┼ú─â de ambele p─âr┼úi.

Război fără declaraţie de război

Este interesant de precizat, din perspectiva rela┼úiilor interna┼úionale, faptul c─â niciuna dintre p─âr┼úi nu a declarat r─âzboi celeilalte, datorit─â ├«n mare parte restric┼úiilor impuse lor de c─âtre Carta O.N.U., iar ostilit─â┼úile militare au avut un caracter limitat. Se poate afirma c─â articolul 2, alineatul 3, dar mai ales alineatul 4, din Carta O.N.U., scot practic ├«n afara dreptului interna┼úional posibilitatea unei ┼ú─âri membre a organiza┼úiei de a recurge la r─âzboi ├«n a-┼či rezolva disputele interna┼úionale.

De observat faptul c─â nici ├«n 1833, c├ónd Marea Britanie a preluat arhipelagul, ├«ntre ea ┼či Provinciile Unite (Argentina) nu a intervenit starea de r─âzboi, lucru care sus┼úine teza Buenos-Aires-ului conform c─âreia Regatul Unit era ilegal, ├«n 1982, ├«n posesia unui teritoriu na┼úional argentinian fa┼ú─â de care Argentina nu renun┼úase niciodat─â s─â-┼či reclame suveranitatea. Inten┼úiile belicoase ale Marii Britanii au fost puse ├«n eviden┼ú─â prin declararea unei Zone de Excludere Maritim─â, iar ulterior datei de 30 aprilie 1982 a unei Zone de Excludere Total─â ├«n jurul insulelor.

La 25 aprilie Marea Britanie a obţinut un prim succes militar prin recuperarea insulei Georgia de Sud. Au urmat luptele din 1 mai care, împreună cu primele angajamente navale, au avut drept scop crearea unei diversiuni capabile a permite infiltrarea echipelor de comando în arhipelag. Posturi de observaţie au fost amplasate de către britanici în jurul celor mai importante localităţi din insule, dar o semnificaţie crucială a deţinut-o un post de observaţie amplasat de către membrii S.A.S. în Chile.

Necesitatea ca avioanele de tip Sea Harrier s─â primeasc─â o avertizare din timp a determinat aceast─â ac┼úiune. Zvonurile sus┼úineau c─â sateli┼úii americani furnizau informa┼úii britanicilor, dar adev─ârul este c─â acest post monitoriza decol─ârile avioanelor argentiniene ┼či transmitea ├«n timp real informa┼úii utile flotei britanice prin intermediul unui echipament de ultim─â genera┼úie ├«n domeniu. Chiar ┼či ├«n aceste condi┼úii britanicii au pierdut multe nave, dar ac┼úiunile echipei S.A.S., care a evitat capturarea, au redus mult num─ârul pierderilor. Ulterior, cu ocazia re┼úinerii la Londra a generalului Augusto Pinochet, liderul de la acea dat─â al statului Chile sub acuza┼úia de genocid, acesta a fost vizitat de Margaret Thatcher. Speciali┼čtii britanici consider─â c─â Doamna de Fier a r─âmas profund ├«ndatorat─â dictatorului chilian pentru sprijinul acordat de acesta Marii Britanii ├«n conflictul din Falkland.

Pe ap─â, ├«n aer ┼či pe uscat

Pe 2 mai 1982 cruci┼č─âtorul argentinian "General Belgano"a fost torpilat ┼či scufundat de submarinul nuclear britanic "Conqueror".Peste 370 de militari argentinieni ┼či-au pierdut via┼úa, iar consecin┼úa imediat─â a acestui tragic eveniment a fost retragerea marinei militare argentiniene ├«n porturi. Acest lucru a ├«nsemnat ┼či diminuarea pericolului reprezentat de portavionul argentinian "25 Mayo"pentru flota britanic─â. Dou─â zile mai t├órziu, ├«n replic─â, dou─â avioane argentiniene Super Etendard au lovit ┼či scufundat cu rachete anti-nav─â din clasa Exocet distrug─âtorul HMS Sheffield provoc├ónd moartea a 20 de militari ┼či r─ânirea altor 24 de marinari, acesta fiind primul conflict militar ├«n care s-a folosit acest tip de rachet─â.

Unii istorici au sus┼úinut c─â atacul a provocat retragerea grup─ârii de portavioane britanice mult la est de arhipelag, sl─âbind astfel defensiva aerian─â a navelor din avangard─â precum ┼či a infanteriei debarcate. De altfel, dup─â 2 mai, se poate trage concluzia c─â for┼úele aeriene argentiniene au fost singurele care au opus o rezisten┼ú─â veritabil─â For┼úei Expedi┼úionare Britanice, trupele terestre fiind cople┼čite de superioritatea tehnic─â, profesionalismul ┼či eficien┼úa adversarilor britanici, ├«n timp ce marina a preferat s─â se retrag─â ├«n porturi dup─â dezastrul cruci┼č─âtorului "General Belgrano".


Pe 21 mai a avut loc o debarcare amfibie a trupelor britanice ├«n Port San Carlos, pe insula principal─â a arhipelagului. Dup─â stabilirea unui cap de pod la San Carlos militarii britanici s-au ├«ndreptat c─âtre capital─â, dar pentru c─â ├«naintarea lor era amenin┼úat─â din flanc de prezen┼úa trupelor argentiniene ├«n jurul loca┼úiei de la Goose Green, ├«n sudul insulei, ┼či-au concentrat aten┼úia ├«n acea direc┼úie. Aici, ├«n noaptea zilei de 28 spre 29 mai 1982 a avut loc o lung─â lupt─â nocturn─â ├«n care membrii batalionului 2 al regimentului de para┼čuti┼čti au ├«nfr├ónt o for┼ú─â net superioar─â argentinian─â, iar ulterior britanicii ┼či-au reluat mar┼čul spre Port Stanley.

Argentinienii s-au retras ├«n regiunile muntoase ale insulei unde au opus rezisten┼ú─â, ├«n special ├«n zona muntelui Kent, dar cea mai puternic─â regiune fortificat─â argentinian─â a fost cea din jurul muntelui Longdon ┼či Two Sisters unde trupele britanice au purtat cele mai violente confrunt─âri, ├«n noaptea de 11 spre 12 iunie. ├Än 14 iunie avia┼úia argentinian─â a ├«nregistrat cele mai mari pierderi, iar situa┼úia pentru trupele terestre argentiniene era con┼čtientizat─â ca fiind f─âr─â ie┼čire, c─âci de pe ├«n─âl┼úimile din jurul capitalei trupele britanice aveau sub supraveghere Port Stanley. ├Än acest context comandantul trupelor argentiniene sta┼úionate ├«n Islas Malvinas, gen. Mario Menendez, s-a predat cu toate trupele din subordine ├«n seara zilei de 14 iunie 1982. Primul ministru, Margaret Thatcher avea s─â primeasc─â urm─âtorul mesaj:

"Comandantul For┼úelor Terestre din Insulele Falkland, Port Stanley. ├Än Port Stanley la ora local─â 21.00, 14 iunie, generalul maior Menendez s-a predat ├«mpreun─â cu toate for┼úele armate argentiniene din East ┼či West Falkland, laolalt─â cu armamentul din dotare. Se fac preg─âtiri pentru ca oamenii s─â se ├«ntoarc─â ├«n Argentina, ┼či s─â-┼či str├óng─â armele ┼či echipamentul. Insulele Falkland se afl─â din nou sub guvernarea dorit─â de locuitorii lor.
Dumnezeu s─â ocroteasc─â Regina,
(semnat) J.J. Moore"


belgrano sinking jpg jpeg

Urm─ârile conflictului

Consecin┼úele la nivel politic ale r─âzboiului din Falkland nu au ├«nt├órziat s─â apar─â. Dup─â trei zile de la capitulare, locotenent-generalul Leopoldo Galtieri, comandantul suprem al Juntei, a fost demis din func┼úia de pre┼čedinte al ┼ú─ârii, deschiz├ónd calea spre instaurarea unui regim democratic ├«n Argentina. ├Än Marea Britanie, conservatoarea Margaret Thatcher a beneficiat de pe urma puseului patriotic pe care l-a declan┼čat conflictul ├«n r├óndul britanicilor, asigur├óndu-┼či o victorie electoral─â cov├ór┼čitoare ┼či realegerea ├«n func┼úia de prim-ministru al Regatului Unit. Ulterior conflictului, Argentina a reiterat preten┼úiile sale, afirm├ónd c─â va urm─âri realizarea acestora exclusiv prin mijloace pa┼čnice. ├Än decursul anilor, care au urmat diferendului, rela┼úiile diplomatice ├«ntre Londra ┼či Buenos Aires au fost reluate abia ├«n 1990.

P├ón─â ├«n 1993 singurele contacte pe care le-au avut cele dou─â ┼ú─âri s-au limitat la ├«ntrecerile sportive interna┼úionale unde resentimente de ambele p─âr┼úi au continuat s─â existe. Spre exemplu, cu prilejul Campionatului Mondial de Fotbal din Mexic, ├«n 1986, cele dou─â na┼úiuni s-au confruntat ├«ntr-un meci eliminatoriu din faza superioar─â a competi┼úiei, pe care argentinienii l-au c├ó┼čtigat printr-un gol marcat de Armando Diego Maradona cu ajutorul m├óinii. Juc─âtorul argentinian a sus┼úinut c─â a fost "m├óna lui Dumnezeu", referire evident─â la o posibil─â pedeaps─â ┼či revan┼č─â divin─â.

Britanicii, ├«n schimb, nu au ezitat s─â-l numeasc─â pe Maradona tri┼čor. ├Än 1993 ministrul britanic de externe de la aceea dat─â, Douglas Hurd, a fost primul membru al unui cabinet britanic care a vizitat oficial Argentina de la terminarea r─âzboiului. Abia ├«n august 2001, la mai bine de nou─âsprezece ani de la conflict, Tony Blair avea s─â fie primul prim-ministru britanic care vizita Argentina, aflat─â ├«n plin─â criz─â economic─â, marc├ónd astfel sf├ór┼čitul unei perioade de evitare ┼či susceptibilit─â┼úi la nivel diplomatic.

Bibliografie:

1. Anthony Clark Arend, Legal Rules and international society, New York, Oxford University Press., 1999.
2. Peter Beck, The Falkland Islands as an international problem, London, New York, Routledge, 1988.
3. Andrew Boyd, An Atlas of World Affairs, Tenth Edition, London and New York, Routledge, 1998.
4. Rodney A. Burden, Michael I. Draper, Douglas A. Rought, Falkland-the air war, Londra, Arms and Armour Press., 1987.
5. Mary Cawkell, The Falkland─âs story:1552-1982, Shropshire, ed. Anthony Nelson, 1983.
6. Ken Connor, Ghost Force-the secret history of SAS, Cassel Military Paperbacks, Londra, 1998.
7. V. Gamba, The Falklands/ Malvinas War:a Model for North-South Crisis Prevention, London, Allen and Unwin, 1987.
8. Lowell S. Gustafson, The sovereignty dispute over the Falkland (Malvinas) Islands, New York, Oxford University Press., 1988.
9. His Majesty─âs Stationary Office, Britain and the Falkland Crisis:a Documentary Record, London, 1982.
10. David W. McInyre, British Decolonization, 1946-1997, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, Macmillan Press. LTD., 1998.
11. Robin Neillands, A fighting retreat:the British Empire, 1947-97, Londra, ed. Hodder &Stoughton, 1996.
12. Ritchie Ovendale, Anglo-American Relations in the Twentieth Century, Houndmills, Basingstoke, Hampshire, London, Macmillan Press. LTD, 1998.
13. Nigel Purvis, Critical Legal Studies în Public Internatinal Law, nr. 32., Harvard Journal of International Law 110 (1991).
14. Margaret Thatcher, The Downing Streed Years, Londra, Harper Coolins Publishers, 1993.
15. Carlos H. Waisman, Reversal of Development in Argentina, Princeton, Princeton University Press., 1987.