Înființarea Școlii Politehnice din București (10 iunie 1920)

Prin decretul regal 2521, publicat în Monitorul Oficial nr 57 din 15 iunie 1920, prin completarea și transformarea Școlii Naționale de Poduri și Șosele se înființa Școala Politehnică din București, având pentru început specializările: Secțiunea de Construcții (căi de comunicație, clădiri, hidraulică, lucrări edilitare, îmbunătățiri funciare), Secțiunea de Mecanică și Electricitate, Secțiunea Mine și Metalurgie, Secțiunea Industrială (petrol, țesătorie, producție alimentară ș.a.).

Corpul profesoral al Școlii de Poduri și Șosele era reîncadrat în noua instituție de învățământ. Pe lângă profesorii școlii, activitatea este supervizată de un consiliu de perfecționare, din care face parte un membru al secțiunii științifice al Academiei Române, un membru al Consiliului Superior Tehnic, doi reprezentanți ai industriei, desemnați de Ministerul Industriei și Comerțului, un delegat al facultății de științe din București. Durata cursurilor era de 4 ani, iar diploma conferea titlul de inginer, cu mențiunea specialității urmate în școală, și le conferea dreptul la liberă practică a ingineriei. Art. 43 prevedea că elevele vor putea fi admise în școlile politehnice în aceleași condiții ca și elevii, notează Arhivele Naţionale ale României (ANR), pe pagina de Facebook a instituției.

În anul 1923, Școala Superioară de Silvicultură a fost alipită Școlii Politehnice, constituind Secțiunea Silvică. Cu timpul, au mai fost create Subsecțiunile de Telegrafie și Telefonie (1924). Subsecțiunea de Hotarnici și Cadastru (1926), Subsecțiunea de Aviație (mai întâi o catedră și o conferință, apoi funcționând regulat din 1931).

Capacitatea maximă a amfiteatrelor și laboratoarelor era de 1200 de studenți, în primii 10 ani de activitate, din Școala Politehnică ieșind 833 de ingineri cu diplomă dintre care 163 ingineri constructori, 288 de ingineri electricieni și mecanici, 190 ingineri de mine, 82 de ingineri de industrie chimică, 110 ingineri silvicultori.

Pe lângă cursurile tehnice de specialitate, existau și alte cursuri cu caracter economic și administrativ: economie politică, contabilitate, organizarea muncii și limbi străine, engleza și germana (franceza fiind adesea cunoscută de tinerii studenți din familie).

Admiterea avea loc pe baza unui examen-concurs în luna septembrie, constând în probe: scrise, secrete și din probe orale, distincte în funcție de specializarea aleasă: la algebră superioară și complemente de trigonometrie, geometrie analitică, geometrie descriptivă și complemente de geometrie plană și în spațiu, mecanică statică, fizică, chimie, geologie, mineralogie și paleontologie, limba germană sau engleză, desen.

Notele fiind între 1 și 20, studentul putea promova doar cu nota minimă 12 la cursuri, proiecte, lucrări.

Elevii Școlilor Politehnice primeau instruire militară pentru obținerea gradului de sublocotenent de rezervă de artilerie sau geniu, în timpul ultimului an de școală, în lunile, martie, aprilie, mai și iunie (pentru gradele de caporal și sergent), în unitățile de pregătire militară ce funcționau pe lângă școli, nemaifiind necesară prezentarea lor în fața Consiliului de recrutare. Pregătirea continua cu stagiul la trupă, în august, septembrie și octombrie ( se finaliza cu examenul de sublocotenent de rezervă). Pe lângă Școala Politehnică București funcționa o baterie de artilerie și o companie de geniu. Divizionul compus din acestea era condus de un director al cursului de pregătire militară, cu grad de colonel de artilerie sau geniu.

În 1938, denumirea instituției a fost schimbată în Politehnica București, în 1948 în Institutul Politehnic București, iar din 1992 Universitatea Politehnică din București.

Arhivele Naţionale ale României publică pe pagina de Facebook a instituției decretul de înființare, imagini ale corpului profesoral al Politehnicii în 1931, la aniversarea a 10 ani de la înființare, și elemente din dosarele profesionale ale unor profesori extrase din fondul arhivistic Colegiul Inginerilor.https://historia.ro/sectiune/general/modernizarea-invatamantului-romanesc-reformele-566542.html

_{Foto sus: Rectoratul Universităţii Politehnica din București}