Independență și monarhie. Coroana de Oțel, povestea unui simbol

Coroana de Oțel, cea pe care o (re)vedem pe stema actuală a României, este înainte de toate simbolul Independeței națiunii noastre. Povestea ei începe odată cu prima domnie a Regelui Carol I, cel care a scos România de sub jugul străinilor. A fost pusă pe stema țării, dată jos de comuniști, și a revenit de curând în ochii românilor ca un simbol al patriotismului, dar și al monarhiei românești. Ca obiect, bijuterie, coroana se află în posesia Muzeului Național de Istorie a României, fiind clasată în Patrimoniul Cultural Național.

Omagiul adus soldatului român

Povestea Coroanei de Oțel începe în timpul Războiului de Independență, din anii 1877 – 1878. România s-a alăturat atunci războiului ruso-turc, având ca scop eliberarea de sub jugul Imperiului otoman. Restul este deja istorie: turcii au recunoscut independența românilor ( care erau deja suverani de facto de mult timp) prin semnarea Tratatului de la San Stefano. Oastea română condusă de Regele Carol I a fost definitorie în înfrângerea otomanilor, iar bătălie de la Plevna și cucerirea redutei Grivița sunt unele dintre episoadele care definesc curajul soldaților români. Au fost cântați, comemorați în poezii și transpuși pe pânze de către pictori.

 Însă, cel mai important omagiu adus Armatei Române rămâne gestul lui Carol I. Pentru ceremonia sa de încoronare ca rege al României, el nu a dorit una din aur sau alte metale prețioase, ci din oțel de tun. Și nu orice tun! Ci unul turc, care a fost capturat la Grivița, pe 30 august 1877. De atunci, Coroana de Oțel a fost purtată de Regele Ferdinand I, în momentul Marii Uniri, dar și de către Regele Mihai, la a doua sa încoronare, pe 6 septembrie 1940.

Făurirea unui simbol

Se pare că un singur tun a fost suficient pentru crearea a trei coroane. Tunul era unul de fabricație germană, marca Krupp. Modelul purtat de către regii României a fost realizat din zburătura tunului – partea din față a țevii – de calibru 90 mm.

Pentru realizarea ei, Ministerul Cutelor și Instrucțiunii Publice a realizat o comisie din care făceau parte Grigore Tocilescu, Alexandru Odobescu, B.P. Hasdeu și artistul Theodor Aman. După atente analize ale istoriei românești, dar și ale tendițelor vremii în materie de coroane regale, comisia a ajuns la modelul cunoscut, model care a fost desenat și schițat în tuș de către Aman. De realizarea lor s-au ocupat soldații meseriași ce aparțineau Arsenalului Armatei din București. Una dinte coroane, rămasă la Muzeul Arsenalului, nu a fost terminată. Cel de-al doilea exemplar, puțin modificat, se pare că a fost amplasat pe acvila aflată în vârful unei coloane de piatră de pe bulevardul Carol I, în Piața C.A. Rosetti. Și, în final, cel de-al treilea model, este cel cu care Carol I a fost încoronat Rege al României, pe 10 mai 1881.

Simbolistica sa este și mai puternică. Cu o zi înaintea evenimentului, Coroana de Oțel a fost sfințită la Mitropolie. În cadrul ceremoniei, Regele a declarat: ,,Cu mândrie primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”.

Conform descrierii publicate de către Institutul Național al Patrimoniului, materialele folosite sunt oțelul, pânza și catifeaua și este realizată prin turnare și coasere. ”Este sub forma unui cerc cu pietre alungite, rombice şi perlate executate dintr-un aliaj de fier şi carbon. Este turnată din oţel, are opt fleuroane mari, care alternează cu opt colţuri de dimensiuni mai mici. Din vârfurile fleuroanelor pornesc spre mijlocul coroanei opt lame de oţel înguste şi arcuite, care se unesc în partea centrală printr-un glob care are deasupra Crucea Trecerea Dunării". Despre simbolistica crucii despre coroană, ea reprezintă o medalie instituită de către Carol I prin Înaltul Decret 617 din 23 martie 1878, acordată tuturor celor care au participat în cadrul acțiunilor de la sud de Dunăre în timpul Războiului de Independență.

Coroana și stema

Coroana apare pe stema României, oficial, începând cu 1860, în timpul domniei lui Al.I.Cuza. Însă, după proclamarea Regatului în 1881, coroana superioară este înlocuită cu cea de Oțel. Ea a rămas pe stema românească până pe 8 ianuarie 1948, când comunismul a instituit un simbol nou, după model sovietic. După evenimentele din decembrie 1989, au fost depuse mai multe proiecte privind stema țării, însă Coroana de Oțel a fost readusă pe capul acvilei abia din 2016.

În prezent, Coroana de Oțel face parte din Tezaurul istoric de la Muzeul Național de Istorie a României. Conform directorului MNIR, Ernest Oberländer-Târnoveanu, în cadrul muzeului se mai află ” copie din răşină siliconică pe care o folosim din când în când în anumite prezentări.” Tot o copie fidelă a coroanei se mai află și la Muzeul Peleș, expusă în Sala Armelor.