În trecut bărbaţii purtau cercei mai des decât femeile
În vremurile străvechi accesoriile nelipsite astăzi nu prea aveau conotaţii feminine. Populari chiar şi acum 7000 de ani, cerceii se purtau în Egipt, Assyria sau Asia pentru a indica apartenenţa la o clasă socială superioară. La Persepolis de pildă întâlnim reliefuri înfăţisând soldaţi cu podoabe. Chiar Howard Carter, descoperitorul lui Tutankhamon, menţionase de perforarea lobului, dar nu găsise şi cerceii.
Alte indicii timpurii le găsim în Biblie:Exodul scrie că atunci când Moise se afla pe muntele Sinai, israeliţii i-au cerut lui Aron să le facă un idol şi acesta le-ar fi cerut cerceii şi alte bijuterii pentru a-l crea. De cealaltă parte a lumii, în India, copiilor hinduşi li se perforau urechile în cadrul unei ceremonii religioase numite Kharnavedha, practici similare regăsindu-se în Nepal, Sri Lanka, Laos.
În Roma antică însă sclavii purtau cercei, iar în Grecia prostituatele. Pe de altă parte doamnele înstărite purtau şi ele podoabele, dar mult mai sofisticate, cu topaz, safire, granate, în ideea unui însemn de prestigiu. În Orient se preferau argintul şi aurul cu rubine, safire sau smaralde. În evul mediu european cu precădere bărbaţii purtau cercei, care au alternat între perioadele în care erau la modă şi perioadele în care dispăreau.
Asta până în secolul al XIII-lea, când Biserica catolică a interzis găurirea urechilor. Decizia se dorea în concordanţă cu dogma potrivit căreia nu era permisă alterarea corpului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Doar hoţii, piraţii şi în general membrii clasei de jos au continuat moda. În timpul renaşterii din Anglia însă, la finele secolului al XV-lea, curtenii obisnuiau să îşi decoreze urechile cu cercuri de aur, argint sau perle. Cerceii erau apreciaţi în multe alte culturi, de la triburile turcice la cazaci.
Tocmai pentru că acum ieşeau din normalitate, tâlharii îi întrebuinţau ca un simbol al dispreţului faţă de societate. Ţăranii găureau urechea singurului băiat al familiei sau al copilului născut imediat după unul decedat. Pentru piraţi, un cercel însemna o corabie jefuită sau o călătorie îndelungată. De asemenea, marinarii aveau câteodată un cercel de aur, plata pentru înmormântare în cazul morţii subite. Cerceii erau purtaţi la urechea stângă de către copiii unei mame singure sau văduve şi la urechea dreaptă dacă era vorba de singurul băiat din familie. Un bărbat care purta cercei în ambele urechi dorea să arate că era ultimul descendent din familie, astfel ca vecinii să îl protejeze şi să nu participe la război pentru a nu i se stinge stirpea.
În Europa, de când femeile au început să îşi aranjeze părul indreptat spre spate în secolul al XVII-lea, cerceii au revenit în forţă. Un secol mai târziu totuşi, locul le-a fost luat de bonete şi funde, după care au revenit. În cele din urmă, după un alt declin în epoca victoriană, în anii ’20 au devenit modă universală.
