În pivnițele lui Carol al II-lea: șampanii franțuzești vs șampanii românești
Câteva dosare din arhivele Casei Regale rămase necercetate ne-au relevat o serie de aspecte interesante privind băuturile și consumul acestora în cadrul Casei Regale. De departe se remarcă austeritatea din vremea lui Carol I și opulența din timpul domniei lui Carol al II-lea. Ca orice componentă importantă a cotidianului regal, sectorul acesta al stocării băuturilor utilizate în consumul personal al familiei regale cu ocazii private ori publice era bine organizat și mai ales supravegheat. Există astfel o serie de inventare ale pivnițelor regale de la București și de la Sinaia care ne dezvăluie preferințele regale, dar și relația cu diverșii producători și distribuitori de băuturi alcoolice.
O anecdotă celebră relata cum Bismarck spunea că el bea cu plăcere șampanie, dar nu șampanie făcută în Germania. Într-un cerc de apropiați, Bismarck povestea următoarele:
„Am fost invitat la prânzul de Curte la împăratul Wilhelm II, mi s’a pus înainte șampanie nemțească. Nu am cetit vigneta, dar de pe gust imediat am cunoscut că nu este șampanie franceză. Se înțelege că n’am béut. În urma asta împăratul m’a întrebat, de ce nu beau șampanie. I-am mărturisit. El însuși a recunoscut, că numai din patriotism bea șampanie nemțească. Maiestate – răspunsei – la stomac încetează patriotismul”.
Să vedem din prisma acestei anecdote cum stăteau lucrurile în pivnițele de la București și de la Sinaia ale Palatelor Regale din anii 1935-1936. În pivnița din București se aflau 6.485 de sticle din care: vinuri românești – 3.694, străine – 1.460, apoi 651 de sticle de șampanie, 126 de sticle de coniac, 133 de sticle de lichior, 367 de sticle de țuică, 42 de sticle de rachiuri și 12 sticle de whisky. La Sinaia erau 202 sticle cu băuturi de felul celor enumerate mai sus. În cursul anului 1935 se consumaseră 647 de sticle, din care: 104 sticle de vin românesc, 83 de sticle de vin străin, 353 de sticle de șampanie, 29 de sticle de coniac, 13 de lichior, 62 de țuică și 3 de whisky.
La inventarul detaliat al sticlelor de șampanie constatăm că în pivnița regală erau nu mai puțin de 20 de mărci de șampanie, dintre care numai două erau românești: șampanie Azuga (Rhein) – 39 de sticle, și șampanie de Segarcea – 2 sticle. Şampaniile franțuzești, dintre care enumerăm câteva precum Mumm Rheims, Veuve Cliqout, Heidsieck, alcătuiau restul de 90% din stocul deținut și consumat în cadrul vieții private ori la recepțiile oficiale. Spusele lui Bismarck erau confirmate!
Inventar cu băuturile din pivnițele regale ale lui Carol al II-lea0
În mod sigur, Regele Carol al II-lea a gustat șampania Rhein, iar presa interbelică a consemnat vizita regală la pavilionul firmei deschis cu ocazia Expoziției industriei românești la București din 1934. Spre deosebire de Regele Carol I, Carol al II-lea a fost mult mai pragmatic în relația cu Pivnițele Rhein, vânzându-le terenul de la Azuga, pentru care plătiseră chirie de la 1892 și până în 1936. Tranzacția s-a făcut pentru suma de 60 de milioane de lei. Pentru că Regele Carol al II-lea moștenise în cadrul averii sale private acțiuni la Rhein, odată cu abdicarea sa din septembrie 1940, bunurile i-au fost sechestrate din ordinul generalului Antonescu, inclusiv pivnițele intrând într-un blocaj, pentru că fostul rege era acționar aici.
Acest text este un fragment din articolul „Şampania regilor. României. Istoria celei mai populare șampanii româneşti din prima jumătate a secolului XX”, publicat în numărul 37 al revistei „Historia Special”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 23 decembrie 2021 - 25 martie 2022, și în format digital pe paydemic.com.
