├Än 31 octombrie 1918, la Timi┼čoara este proclamat─â Republica B─ân─â┼úean─â jpeg

├Än 31 octombrie 1918, la Timi┼čoara este proclamat─â Republica B─ân─â┼úean─â

Un aspect foarte pu┼úin cunoscut ┼či cercetat al trecutului nostru l-a constituit scurta existen┼ú─â a Republicii B─ân─â┼úene, ap─ârut─â la sf├ór┼čitul primului r─âzboi mondial, ├«n momentul dezmembr─ârii Imperiului Austro-Ungar. Despre Republica B─ân─â┼úean─â s-au scris pu┼úine lucruri. Istoriografia ulterioar─â fie a ignorant complet subiectul, fie, c├ónd l-a amintit, l-a prezentat ├«n culori defavorabile.

Din punct de vedere administrativ, acest moment seam─ân─â oarecum cu ceea ce s-a ├«nt├ómplat pe 20 decembrie 1989, c├ónd armata din Timi┼čoara, dup─â zilele ├«ns├óngerate de 17-18 decembrie, trecea de partea mul┼úimii, ├«n timp ce Televiziunea din Bucure┼čti ├«nc─â mai transmitea ├«n acea noapte amenin┼ú─ârile lui Nicolae Ceau┼čescu, abia revenit din vizita ├«n Iran. ├Äntr-un haos general, Timi┼čoara nu recuno┼čtea autoritatea puterii centrale.

Istoricul b─ân─â┼úean Mircea Rusnac a ├«ncercat s─â l─âmureasc─â apari┼úia ┼či existen┼úa Republicii B─ân─â┼úene ├«n perioada foarte tulbure a anilor 1918-1919. ÔÇťCu c├ót este cunoscut mai bine adev─ârul, cu at├ót va fi ulterior mai greu de comb─âtutÔÇŁ, sus┼úine Mircea Rusnac.

Red─âm textul pe care Mircea Rusnac l-a scris despre istoria Republici B─ân─â┼úeane, care a d─âinuit ├«ntre 31 octombrie 1918 ÔÇô 21 februarie 1919.Prima problem─â:de ce a fost proclamat─â o republic─â ├«ntr-o regiune f─âr─â tradi┼úie ├«n acest sens p├ón─â atunci? R─âspunsul trebuie c─âutat ├«n amploarea pe care o luase la sf├ór┼čitul r─âzboiului mi┼čcarea social-democrat─â b─ân─â┼úean─â, bazat─â pe existen┼úa unui proletariat destul de numeros ├«n ora┼čele regiunii, pe atunci puternic dezvoltat─â industrial. Din 1905, Partidul Social Democrat din Ungaria avea ┼či o sec┼úie rom├óneasc─â, ├«ns─â aceasta era destul de slab─â. Cea mai puternic─â organiza┼úie social-democrat─â b─ân─â┼úean─â era cea maghiaro-german─â, condus─â de avocatul dr. Otto Roth. Acesta era considerat fie evreu, fie german, ├«ns─â ac┼úiunile sale aveau s─â fie de multe ori mai apropiate de interesele ungurilor dec├ót de cele ale germanilor b─ân─â┼úeni, cu care a fost uneori chiar ├«n dezacord.

Social-democra┼úii au organizat o serie de manifesta┼úii de strad─â ├«n Timi┼čoara, cu orientare antiguvernamental─â, la 20, 26, 27 ┼či 28 octombrie 1918. La ultima dintre acestea, Otto Roth a cerut b─ân─â┼úenilor s─â-┼či ia soarta ├«n propriile m├óini, iar P.S.D. din Timi┼čoara s─â duc─â tratative directe cu Antanta.

El f─âcea parte din conducerea P.S.D. din Ungaria, fiind ├«n contact permanent cu Consiliul Na┼úional Maghiar ┼či cu guvernul instituit de acesta la Budapesta. ├Än contextul apropierii trupelor Antantei, el a ac┼úionat, cu acordul social-democra┼úilor de la Budapesta, ├«n vederea declar─ârii Banatului drept provincie autonom─â ├«n cadrul Ungariei.

De ce a fost proclamată Republica Bănăţeană la 31 octombrie 1918?

Cu o zi ├«nainte, Roth a participat la o ├«nt├ólnire cu conducerea P.S.D. din Ungaria la Budapesta. La aceea┼či ├«nt├ólnire a fost prezent ┼či locotenent-colonelul Albert Bartha, ┼čeful statului major al comandamentului militar din Timi┼čoara. Reveni┼úi seara la Timi┼čoara, ei s-au ├«nt├ólnit cu conduc─âtorii maghiari din ora┼č, cu prefectul ora┼čului ┼či cu conducerea organiza┼úiei locale a P.S.D. Acolo s-a decis proclamarea a doua zi a republicii autonome b─ân─â┼úene, condus─â de un organ democratic intitulat ÔÇťSfatul poporuluiÔÇŁ. Din acesta urmau s─â fac─â parte reprezentan┼úi ai tuturor na┼úionalit─â┼úilor ┼či ai tuturor p─âturilor sociale b─ân─â┼úene. Acest organism urma s─â reprezinte Banatul pe l├óng─â Antant─â, ├«n momentul ├«n care trupele ei ar fi p─âtruns pe teritoriul regiunii.

├Än noaptea de 30-31 octombrie 1918, la Budapesta a avut loc ÔÇťrevolu┼úia crizantemelorÔÇŁ, ├«n urma c─âreia puterea a fost preluat─â de Consiliul Na┼úional Maghiar. ├Än diminea┼úa de 31 octombrie, conduc─âtorul comitatului Timi┼č, primcomitele K┼Ĺr├Âsy, a primit o telegram─â din partea acestuia, care cerea ca administra┼úia local─â s─â ├«i recunoasc─â autoritatea. ├Än vederea ├«nfiin┼ú─ârii Consiliului Na┼úional local, primcomitele a convocat o ├«ntrunire la prim─ârie la ora 10, la care au luat parte ┼či social-democratul Otto Roth, ┼či liderul local al Partidului Radical (guvernamental), dr. Jakobi K├ílm├ín. Ace┼čtia au hot─âr├ót convocarea la ora 16 a consiliului or─â┼čenesc, ├«n vederea constituirii Consiliului Na┼úional Maghiar local. Tot la ora 10 a ├«nceput demonstra┼úia muncitorimii social-democrate, preponderent maghiaro-german─â, din Timi┼čoara.

├Än pia┼úa prim─âriei, Otto Roth a anun┼úat participan┼úilor r─âsturnarea vechiului guvern de la Budapesta ┼či sf├ór┼čitul r─âzboiului mondial, declar├ónd c─â se ata┼čeaz─â politicii noului guvern maghiar, condus de contele K├írolyi. Tot atunci, el a proclamat ├«nfiin┼úarea Republicii B─ân─â┼úene. Dup─â terminarea manifesta┼úiei, Roth s-a deplasat la Cazinoul militar, situat ├«n aceea┼či pia┼ú─â a ora┼čului, pentru a anun┼úa proclamarea republicii ofi┼úerilor austro-ungari afla┼úi acolo.

Aurel Cosma nu a fost de acord

Generalul Hordt, comandantul garnizoanei ┼či al corpului de armat─â austro-ungar din Timi┼čoara, a anun┼úat ├«ntrunirea tuturor ofi┼úerilor la ora 11 ├«n sala mare a Cazinoului militar pentru a li se face comunic─âri importante. La acea adunare, el a citit telegrama ├«mp─âratului Carol, prin care era recunoscut─â pr─âbu┼čirea monarhiei dualiste ┼či li se d─âdea tuturor militarilor dezlegarea de jur─âm├óntul depus fa┼ú─â de aceasta. Fiecare popor era ├«ndemnat s─â-┼či constituie c├óte un comitet na┼úional, conform propriilor aspira┼úii. ├Än continuare, Otto Roth le-a anun┼úat proclamarea Republicii B─ân─â┼úene.

A replicat c─âpitanul Aurel Cosma, pre┼čedintele organiza┼úiei Timi┼č a Partidului Na┼úional Rom├ón. El a cerut ca rom├ónii s─â ├«┼či ia ├«n m├óini propria lor soart─â, som├óndu-i pe ofi┼úerii de na┼úionalitate rom├ón─â s─â ├«l urmeze ┼či ├«ncheind cu ÔÇťTr─âiasc─â Rom├ónia Mare!ÔÇŁ. ├Än consecin┼ú─â, ofi┼úerii rom├óni au p─âr─âsit Cazinoul militar, deplas├óndu-se ├«n sala mic─â a restaurantului ÔÇťKronprinzÔÇŁ din apropiere. Acolo au constituit Consiliul Na┼úional Militar Rom├ón, primul de pe teritoriul Banatului ┼či Transilvaniei. Ei au adoptat ┼či o proclama┼úie, declar├ónd c─â se subordoneaz─â Marelui Sfat Na┼úional Rom├ón, dar c─â vor contribui la p─âstrarea ordinii ┼či a lini┼čtii interne.Tot atunci s-au constituit consiliile german ┼či s├órbesc.

├Än acest timp, ├«n sala de ┼čedin┼úe a prim─âriei era constituit Sfatul poporului, care i-a desemnat pe lt.-col. Bartha drept comisar militar, iar pe Otto Roth comisar civil al Banatului. La ora 13, din balconul prim─âriei, ace┼čtia au comunicat popula┼úiei Timi┼čoarei hot─âr├órile luate. S-a ┼úinut apoi o adunare a consiliului municipal, ├«n care s-a hot─âr├ót ca Sfatul poporului s─â fie subordonat Consiliului Na┼úional Maghiar din Budapesta.

Otto Roth, la conducerea civil─â a ora┼čului

La 9 noiembrie, Bartha va fi numit ├«n func┼úia de comisar al guvernului maghiar pentru Banat, ├«n urma noii deplas─âri acolo a lui Roth. Cei doi comisari ai Sfatului poporului au preluat conducerea militar─â ┼či civil─â ├«nt├ói a Timi┼čoarei, apoi a ├«ntregului Banat. Lt. col. Bartha a preluat comandamentul garnizoanei de la generalul Hordt, iar Roth administra provincia din sediul prim─âriei Timi┼čoarei.

Chiar ├«n 31 octombrie l-a convocat acolo ┼či pe Aurel Cosma, c─âruia Roth ┼či Bartha i-au cerut sprijinul ca ┼či rom├ónii s─â se al─âture Sfatului poporului. Cosma le-a f─âcut cunoscut─â amintita rezolu┼úie a ofi┼úerilor rom├óni. Bartha i-a solicitat cooperarea ├«n interesul asigur─ârii aprovizion─ârii cu alimente ┼či cu cele necesare pentru men┼úinerea ordinii publice ┼či ap─âr─ârii avutului public ┼či particular. Cosma a r─âspuns c─â, de┼či rom├ónii aveau alte aspira┼úii na┼úionale, vor colabora la men┼úinerea ordinii ┼či lini┼čtii publice.

Aprovizionarea cu alimente a Timi┼čoarei era f─âcut─â cu sprijinul satelor din preajm─â, dintre care multe aveau ┼či popula┼úie rom├óneasc─â. Atitudinea acesteia era destul de nesigur─â, ea fiind, ca ┼či restul popula┼úiei Banatului, extrem de derutat─â de evenimentele produse la finalul r─âzboiului ┼či ├«ndemnat─â de conduc─âtorii s─âi militari ┼či politici s─â se orienteze c─âtre Rom├ónia vecin─â.

Tot la 31 octombrie a avut loc la Lugoj o adunare a muncitorilor ┼či solda┼úilor, care a respins Republica B─ân─â┼úean─â. Organizatorul acesteia a fost ardeleanul Valeriu Brani┼čte, proasp─ât eliberat din ├«nchisoare, unde ajunsese sub acuza┼úia de spionaj ├«n favoarea Rom├óniei.

646x528 4 jpg jpeg

├Än consecin┼ú─â, conducerea noii Republici a declarat starea de asediu prin ordinul din 4 noiembrie adresat celor trei comitate b─ân─â┼úene. Cu asigurarea ordinii ┼či lini┼čtii republicane a fost ├«ns─ârcinat liderul sindical Koloman M├╝ller, m─âsura fiind ├«ndreptat─â ├«mpotriva consiliilor ┼či diferitelor g─ârzi na┼úionale.

G─ârzile rom├ónilor, al─âturi de cele ale germanilor, s├órbilor ┼či maghiarilor

O demonstra┼úie a rom├ónilor a avut loc la Timi┼čoara chiar ├«n seara de 31 octombrie, cu participarea ┼ú─âranilor din vecin─âtate ┼či a unor locuitori din cartierele Fabric, Maiere ┼či Mehala. Aceasta a fost replica fa┼ú─â de crearea g─ârzii republicane dup─â modelul celei de la Budapesta, format─â din locuitori unguri ┼či din solda┼úi ├«ntor┼či de pe front. La ora 17, Aurel Cosma a convocat o nou─â ├«ntrunire a membrilor Consiliului Militar Rom├ón ├«n sala restaurantului ÔÇťKronprinzÔÇŁ.

El a propus transformarea Consiliului Militar ├«n Consiliu Na┼úional Rom├ón, care s─â ├«┼či extind─â autoritatea ┼či asupra civililor. Au fost prin urmare coopta┼úi ├«n conducere civili precum avoca┼úii Pompiliu Ciobanu, Ion Dobo┼čan ┼či Gheorghe Adam, protopopul Ion Oprea sau comerciantul Dimitrie Blaj. S-a hot─âr├ót ┼či crearea g─ârzilor na┼úionale rom├óne┼čti ├«n toate localit─â┼úile. At├ót Consiliul Na┼úional Rom├ón, c├ót ┼či g─ârzile nou create, vor colabora cu cele similare ale germanilor, s├órbilor ┼či maghiarilor pentru men┼úinerea ordinii ┼či a pazei avutului public ┼či personal.

window._ttf=window._ttf || [];_ttf.push({pid:20864, slot:'#art_content p', format:inread, lang:ro, filter:function (obj){return obj[wrappedSizes][width]>600}});(function(d){var js, s=d.getElementsByTagName('script')[0];js=d.createElement('script');js.async=true;js.src="http://cdn.teads.tv/js/all-v1.js";s.parentNode.insertBefore(js, s)})(window.document);

Germanii ┼či maghiarii au ├«nt├ómpinat cu bucurie vestea

├Än alte localit─â┼úi industriale b─ân─â┼úene, unde ponderea popula┼úiei o de┼úineau germanii ┼či maghiarii, proclamarea Republicii B─ân─â┼úene a fost ├«nt├ómpinat─â cu bucurie. ├Än cazul Re┼či┼úei, aceasta s-a ├«nt├ómplat la 1 noiembrie 1918:de pe balconul Casei Markovsky, conduc─âtorii muncitorilor social-democra┼úi au anun┼úat popula┼úiei adunate ├«n pia┼ú─â c─â r─âzboiul a luat sf├ór┼čit, Imperiul austro-ungar s-a pr─âbu┼čit ┼či a fost instaurat─â republica.

Proclamarea Republicii B─ân─â┼úene, conform unui martor ocular, a fost primit─â la Re┼či┼úa ÔÇťcu cel mai mare entuziasmÔÇŁ. ├Än consecin┼ú─â, au fost ├«nfiin┼úate Consiliul Na┼úional ┼či o gard─â menit─â s─â men┼úin─â ordinea public─â ┼či protec┼úia localit─â┼úii ├«n fa┼úa pericolului de jaf, ├«ntruc├ót vechea poli┼úie ┼či jandarmerie disp─âruser─â.

├Än minele ┼či fabricile b─ân─â┼úene a fost introdus─â ziua de lucru de opt ore. Pe c├ónd ├«n diversele localit─â┼úi se creau Consilii Na┼úionale ┼či g─ârzi na┼úionale ├«narmate ale etniilor b─ân─â┼úene, ├«n ora┼če ┼či ├«n localit─â┼úile industriale au fost create Consilii muncitore┼čti ┼či g─ârzi muncitore┼čti. Aceast─â m─âsur─â luat─â de conducerea Republicii B─ân─â┼úene a fost pus─â ├«n aplicare de Koloman M├╝ller ┼či Traian Novac, membri liberali de st├ónga ai Sfatului poporului de la Timi┼čoara.

├Äns─â, f─âr─â a se sf─âtui cu conduc─âtorii germani ┼či rom├óni ai mi┼čc─ârii muncitore┼čti din zona montanistic─â b─ân─â┼úean─â, Otto Roth l-a numit pe muncitorul maghiar re┼či┼úean Szab├│ Lajos drept loc┼úiitor al comisarului guvernamental pentru regiunea St.E.G.-ului.

Pe c├ónd ├«n satele rom├óne┼čti ┼či s├órbe┼čti au fost destitui┼úi primarii ┼či notarii unguri, ├«n localit─â┼úile industriale Re┼či┼úa ┼či Steierdorf-Anina administra┼úia a r─âmas neschimbat─â, ea conlucr├ónd cu Consiliile na┼úionale ┼či cu Consiliile muncitore┼čti.

Starea de confuzie existent─â atunci ├«n Banat era amplificat─â de existen┼úa ├«n regiune a mai multor etnii, pe care conduc─âtorii lor le orientau ├«n direc┼úii diferite. Pe c├ónd conduc─âtorii rom├ónilor, s├órbilor ┼či ungurilor ├«┼či ├«ndemnau concet─â┼úenii s─â se orienteze c─âtre unirea Banatului cu statele respective, cu care acesta se ├«nvecineaz─â, iar conducerea Republicii B─ân─â┼úene se str─âduia s─â men┼úin─â o unitate dincolo de apartenen┼úa etnic─â a locuitorilor, cel mai bine poate fi urm─ârit─â starea de confuzie ├«n cazul popula┼úiei germane, care era singura na┼úionalitate important─â f─âr─â un stat de aceea┼či origine ├«n vecin─âtate. De aceea, tendin┼úele din s├ónul ei au ├«mbr─âcat formele cele mai diverse.

S-a ├«nfiin┼úat Consiliul Na┼úional ┼×v─âbesc

Consiliul Militar ┼×v─âbesc a fost ├«nfiin┼úat tot la 31 octombrie 1918, sub conducerea colonelului Adalbert Fuchs. La 3 noiembrie a avut loc la Timi┼čoara o adunare a ┼čvabilor, ├«n vederea alegerii Consiliului Na┼úional. Au participat intelectuali, meseria┼či, comercian┼úi ┼či ┼ú─ârani, muncitorii fiind orienta┼úi c─âtre social-democra┼úie.

Adunarea, condus─â de avocatul Gaspar Muth, a ales reprezentan┼úi ├«n Sfatul poporului. Prelatul Franz Blaskovitz s-a pronun┼úat ├«n favoarea men┼úinerii Banatului ├«n componen┼úa Ungariei, cu respectarea libert─â┼úii culturale pentru na┼úionalit─â┼úile sale. ├Än primele zile ale lunii noiembrie au fost create Consilii Na┼úionale ┼×v─âbe┼čti ├«n localit─â┼úile b─ân─â┼úene.

├Än r├óndurile germanilor ├«ncepeau s─â se profileze mai multe tendin┼úe. Unii frunta┼či, precum Josef Striegl, Rudolf Brandsch ┼či Johann R├Âsser, acceptau ideea unei apropieri de rom├óni, pe c├ónd al┼úii, ca Gaspar Muth sau Franz Blaskovitz, erau favorabili Republicii B─ân─â┼úene. Ei sperau, ├«n acord cu ministrul na┼úionalit─â┼úilor din guvernul de la Budapesta, J├íszi Oszk├ír, c─â Ungaria se va transforma ├«ntr-un stat cantonal federativ, dup─â modelul unei ÔÇťElve┼úii DanubieneÔÇŁ.

La 8 decembrie 1918, la Timi┼čoara a avut loc o mare ├«ntrunire a germanilor, particip├ónd reprezentan┼úi ai 138 de Consilii Na┼úionale ┼×v─âbe┼čti din ├«ntregul Banat. Cu acea ocazie a fost adoptat ÔÇťManifestul ┼čv─âbescÔÇŁ, care cerea ca Banatul s─â nu fie divizat de c─âtre Conferin┼úa de pace, s─â i se acorde o ÔÇťautonomie suveran─âÔÇŁ, iar apartenen┼úa sa viitoare s─â fie hot─âr├ót─â printr-un plebiscit. De asemenea, erau cerute drepturi de ordin na┼úional ┼či cultural.

Dup─â adunarea rom├ónilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, o parte a ┼čvabilor au adoptat o atitudine favorabil─â acestora. Este vorba, pe l├óng─â Brandsch ┼či R├Âsser, de poetul Viktor Orendi-Homenau, poreclit ├«n epoc─â ÔÇťRomenauÔÇŁ tocmai din acest motiv. O alt─â grupare, cuprinz├óndu-i ├«n special pe ┼čvabii din comitatul Torontal, se orienta c─âtre unirea Banatului cu Serbia. Principalul lor lider era Reinhold Heegn din V├ór┼če┼ú.

Armisti┼úiul de la Belgrad ├«ntre Antanta ┼či Ungaria

├Äntre timp fusese ├«ncheiat la Belgrad, la 13 noiembrie 1918, armisti┼úiul ├«ntre Antanta ┼či Ungaria, conform c─âruia armata maghiar─â urma s─â evacueze teritoriul de la sud de Mure┼č, care va fi ocupat de trupele aliate. Totu┼či, Ungaria urma s─â de┼úin─â autoritatea civil─â asupra teritoriului respectiv. Cum prevederile armisti┼úiului vizau direct ┼či Banatul, aflat la sud de Mure┼č, trupele s├órbe┼čti, ac┼úion├ónd ├«n numele Antantei ┼či dorind s─â pun─â celelalte state ├«n fa┼úa unui fapt ├«mplinit, au ocupat ├«n scurt timp ├«ntreaga regiune.

Deja la 9 noiembrie ele ocupaser─â Biserica Alb─â, unde au instalat o administra┼úie s├órbeasc─â. ├Än zilele urm─âtoare au fost ocupate ┼či ora┼čele Lugoj ┼či Timi┼čoara, p├ón─â ├«n 20 noiembrie fiind atins─â ├«ntreaga linie a Mure┼čului, ├«ntre Lipova ┼či Seghedin.

Otto Roth ┼či celelalte autorit─â┼úi de la Timi┼čoara au organizat o primire prieteneasc─â armatei s├órbe, privit─â ca o aliat─â. Ei se g├óndeau acum la ob┼úinerea ├«n timp a independen┼úei pentru Republica B─ân─â┼úean─â sub egida Antantei. Aproape ├«n acela┼či timp, la 16 noiembrie, Ungaria se declara Republic─â independent─â, mai t├órziu a┼čadar dec├ót Banatul. Comisarul militar al Banatului, Albert Bartha, a fost numit ministru ├«n guvernul de la Budapesta.

├Än 13-15 noiembrie, dup─â ├«ncheierea armisti┼úiului de la Belgrad, se desf─â┼čuraser─â la Arad negocierile ├«ntre ministrul maghiar J├íszi Oszk├ír ┼či o delega┼úie a Comitetului Na┼úional Rom├ón Central, c─âruia ├«i erau subordonate inclusiv Consiliile Na┼úionale Rom├óne┼čti b─ân─â┼úene. Negocierile au e┼čuat. Din Banat au luat parte dr. Aurel Cosma ┼či dr. Sebastian Br├óndu┼ča din partea Consiliului Na┼úional Rom├ón din Timi┼č, dar ┼či Otto Roth, din partea Sfatului poporului b─ân─â┼úean ┼či Josef Gabriel, Josef Striegl ┼či dr. Franz Neff din partea Consiliului Na┼úional al ┼×vabilor.

S├órbii ocup─â Timi┼čoara

├Änainte de intrarea trupelor s├órbe┼čti ├«n Timi┼čoara, lt. col. Bartha i-a convocat, la 10 noiembrie, pe to┼úi ofi┼úerii fostei armate imperiale la o adunare ├«n sala de festivit─â┼úi a cercului militar din ora┼č. El le-a adus la cuno┼čtin┼ú─â c─â to┼úi ofi┼úerii care f─âceau parte din Consiliul Militar de pe l├óng─â Sfatul poporului erau demobiliza┼úi, acesta dizolv├óndu-se.

Autoritatea militar─â urma s─â fie preluat─â de Garda poporului. La 15 noiembrie, s├órbii ocupau Timi┼čoara, primarul Josef Gemml pred├óndu-le ├«n mod oficial ora┼čul. Cu aceast─â ocazie, Aurel Cosma a luat cuv├óntul, cer├ónd ca rom├ónii din Banat s─â fie proteja┼úi de autorit─â┼úile de ocupa┼úie. S├órbii, conform armisti┼úiului ├«ncheiat, au preluat numai administra┼úia militar─â a Banatului, numindu-l ca ┼čef al garnizoanei pe colonelul Petar Savati─ç. Armata s├órb─â a dizolvat la 17 noiembrie Garda civil─â care men┼úinuse p├ón─â atunci ordinea, aceast─â atribu┼úie trec├ónd acum ├«n seama poli┼úiei ┼či a militarilor s├órbi. ├Än aceea┼či zi au fost desfiin┼úate toate g─ârzile na┼úionale existente ├«n teritoriu.

Administra┼úia civil─â a r─âmas ├«n subordinea autorit─â┼úilor maghiare. S-a ├«ncheiat o ├«n┼úelegere cu armata s├órb─â ca Sfatul poporului s─â continue s─â existe ┼či din 20 noiembrie s─â exercite puterea civil─â ├«n regiune. ├Äntre┼úinerea trupelor s├órbe┼čti revenea ├«n sarcina Sfatului, iar controlul aprovizion─ârii acestora era f─âcut de Consiliul Na┼úional S├órbesc din Banat, care coopera str├óns cu armata de ocupa┼úie. ├Än acest fel, Republica B─ân─â┼úean─â a continuat s─â existe sub ocupa┼úia s├órbeasc─â, nefiind desfiin┼úat─â odat─â cu instaurarea acesteia, a┼ča cum sus┼úin majoritatea lucr─ârilor care o men┼úioneaz─â.

Delega┼úia Sfatului poporului condus─â de Jakobi K├ílm├ín s-a deplasat la Budapesta pentru a ob┼úine aprobarea ├«n┼úelegerii ┼či pentru a ob┼úine autonomia Banatului ├«n cadrul Ungariei.

Chiar la 20 noiembrie guvernul maghiar a numit noua conducere administrativ─â a Banatului, compus─â din:comisarul guvernului maghiar pentru ├«ntregul Banat, dr. Otto Roth;prefectul comitatului Timi┼č, T┼Ĺk├ęs Imre;prefectul ora┼čului Timi┼čoara, dr. Jakobi K├ílm├ín. Imediat, noua conducere a desfiin┼úat Garda civil─â, ├«nfiin┼ú├ónd Poli┼úia civil─â. Cu timpul, ├«n func┼úiile oficiale aveau s─â fie numi┼úi o serie de membri ai Consiliului Na┼úional S├órbesc din Banat.

Consiliile na┼úionale rom├óne┼čti au activat ├«n clandestinitate, trimi┼ú├óndu-┼či ├«n secret delega┼úii la adunarea de la Alba Iulia. Unul dintre cei mai importan┼úi, episcopul de Caransebe┼č, ardeleanul Miron Cristea, a fost re┼úinut de trupele s├órbe┼čti o zi ┼či o noapte ├«n gara Bou┼úari. El a fost unul dintre vicepre┼čedin┼úii adun─ârii de la 1 decembrie.

Au decis alţii în locul unei majorităţi bănăţenilor

Aproape ├«n acela┼či timp au avut loc adunarea s├órbilor de la Novi Sad (25 noiembrie 1918) ┼či adunarea rom├ónilor de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), care au proclamat alipirea Banatului la Serbia, respectiv la Rom├ónia.

Trebuie men┼úionat c─â ambele aceste adun─âri, care luau decizii ├«n privin┼úa Banatului, s-au ┼úinut ├«n afara regiunii despre care discutau ┼či, chiar dac─â la ele au participat delega┼úi s├órbi b─ân─â┼úeni, respectiv rom├óni b─ân─â┼úeni, o adev─ârat─â consultare a voin┼úei popula┼úiei Banatului ├«n ├«ntregul ei nu s-a f─âcut ├«n niciun fel ├«n acel moment.

Rom├ónii reprezentau numai 37, 42% din popula┼úia regiunii atunci, iar s├órbii 17, 97%, cele dou─â na┼úiuni av├ónd interese divergente (de┼či nici ├«n cadrul lor nu a avut loc un proces de consultare a tuturor locuitorilor). Ceilal┼úi 44, 61% dintre b─ân─â┼úeni, fiind de alte etnii, nici nu au fost ├«ntreba┼úi. De aceea, se poate spune acum foarte limpede c─â ├«n anii cruciali 1919-1920, c├ónd soarta viitoare a b─ân─â┼úenilor a fost decis─â la Conferin┼úa de pace, nimeni nu a cerut ├«n niciun fel p─ârerea lor ├«n┼či┼či asupra viitorului lor. Nu a avut loc nicio adunare a reprezentan┼úilor tuturor b─ân─â┼úenilor, indiferent de etnie, care s─â proclame opinia acestora, niciun plebiscit sau referendum. Participan┼úii la Conferin┼úa de pace au ├«mp─âr┼úit Banatul dup─â propriile lor interese, distrug├ónd unitatea sa economic─â ┼či echilibrul etnic.

De asemenea, ca o chestiune de drept interna┼úional, trebuie subliniat faptul c─â ├«n momentul desf─â┼čur─ârii adun─ârilor na┼úionale de la Novi Sad ┼či Alba Iulia, Republica B─ân─â┼úean─â fusese instaurat─â ┼či exista, chiar ├«n condi┼úiile ocupa┼úiei s├órbe┼čti. Ea nu a fost desfiin┼úat─â la 15 noiembrie, cum mint numeroase surse de informare, ci era ├«n fiin┼ú─â ┼či la 25 noiembrie, ┼či la 1 decembrie 1918.

Este drept c─â dup─â aceast─â din urm─â dat─â, frunta┼čii rom├ónilor au fost persecuta┼úi de autorit─â┼úile s├órbe┼čti pentru c─â participaser─â la adunarea de la Alba Iulia, unii fiind deporta┼úi ├«n lag─âre de pe teritoriul Serbiei. ├Äntre ace┼čtia s-a aflat ┼či tat─âl tenorului Traian Groz─âvescu care, din cauza maltrat─ârilor la care a fost supus, a murit la pu┼úin timp dup─â eliberare.

646x5283 jpg jpeg

Intrarea armatei coloniale franceze

Ini┼úial, comandan┼úii armatei franceze nu au intervenit ├«n Banatul ocupat de s├órbi, ace┼čtia fiindu-le alia┼úi. Dar de la sf├ór┼čitul lunii noiembrie 1918 francezii au ├«nceput s─â treac─â Dun─ârea, iar la 2 decembrie a ajuns la Timi┼čoara o divizie colonial─â, condus─â de generalul Gambetta. ┼×i ea a fost bine primit─â de conducerea Republicii.

Francezii exercitau un control asupra comportamentului trupelor s├órbe┼čti din Banat, ├«mpotriva c─ârora mai ales rom├ónii f─âceau tot mai multe reclama┼úii. Tot ├«n decembrie a sosit pentru informare generalul Berthelot. Ca efect al acestei vizite, la 16 ianuarie 1919 primul ministru Georges Clemenceau ├«i scria lui Berthelot c─â ÔÇťnu am ezitat, pentru a evita s─â sacrific─âm drepturile etnografice ale rom├ónilor, s─â determin─âm retragerea trupelor s├órbe┼čti, care ├«n decursul opera┼úiunilor au ocupat Banatul, ┼či s─â le ├«nlocuim ├«n partea central─â cu trupele generalului Henrys, cu aceea┼či rezerv─â a hot─âr├órilor finale ale Conferin┼úei de paceÔÇŁ.

├Än prima etap─â, trupele s├órbe┼čti au evacuat Banatul de r─âs─ârit, Cara┼č-Severinul, locul lor fiind luat de cele franceze. La 27 ianuarie 1919 Divizia 11 colonial─â a generalului L├ęon Farret a ocupat ora┼čele Lugoj ┼či Caransebe┼č, fiind ├«nt├ómpinate cu bucurie de rom├óni. De asemenea, au intrat ┼či ├«n ora┼čul V├ór┼če┼ú, care mai t├órziu, la Conferin┼úa de pace, avea s─â fie atribuit din nou s├órbilor. Armata s├órbeasc─â r─âm├ónea ├«ns─â provizoriu ├«n zona central─â a Banatului, inclusiv ├«n Timi┼čoara. Tot ├«n ianuarie se deschidea ┼či Conferin┼úa de pace de la Paris.

La 19 februarie a sosit de acolo o comisie de informare condus─â de americanul Goodwin. La Timi┼čoara, el a discutat cu generalul Farret, cu generalul s├órb Gruji─ç ┼či cu episcopul Leti─ç, iar ├«n sala mare a Palatului Lloyd i-a primit ├«n audien┼ú─â pe to┼úi frunta┼čii na┼úionalit─â┼úilor din Banat.

├Än urma acestei vizite, la 20 februarie armata de ocupa┼úie s├órbeasc─â a hot─âr├ót s─â preia ┼či administra┼úia civil─â a Banatului. ├Än numele guvernului de la Belgrad, dr. Martin Filipon a anun┼úat toate institu┼úiile publice din Timi┼čoara c─â va prelua administra┼úia teritoriului comitatului Timi┼č. A fost dizolvat Consiliul Na┼úional S├órbesc, iar a doua zi ┼či cele ale celorlalte na┼úionalit─â┼úi b─ân─â┼úene. A fost desfiin┼úat ┼či Comisariatul maghiar al Banatului, care ├«l avea ├«n frunte pe Otto Roth.

Instaurarea administra┼úiei civile s├órbe┼čti

La 21 februarie 1919 a fost instaurat─â administra┼úia civil─â s├órbeasc─â ├«n comitatul Timi┼č, comite suprem fiind numit Martin Filipon. Prefect al ora┼čului Timi┼čoara a fost inginerul Reinhold Heegn, iar c─âpitan suprem or─â┼čenesc dr. M. Jivanovici.

Radu P─âiu┼čan concluziona la aceasta:ÔÇťDeci, din acest moment, a ├«ncetat dualitatea administra┼úiei ├«n Banat, at├ót administra┼úia militar─â, c├ót ┼či cea civil─â intr├ónd ├«n competen┼úa guvernului de la Belgrad. ├Äncep├ónd Conferin┼úa p─âcii de la Paris, iar Ungaria nemaifiind un partener de discu┼úie pentru Belgrad, din cauza situa┼úiei sale clare de ┼úar─â ├«nvins─â, guvernul de la Belgrad nu a mai considerat necesar s─â men┼úin─â administra┼úia maghiar─â, chiar ┼či numai nominal─â, asupra BanatuluiÔÇŁ.

Referitor la ├«ncheierea existen┼úei Republicii B─ân─â┼úene, Georg Hromadka men┼úiona:ÔÇťF─âr─â a a┼čtepta vreo hot─âr├óre a puterilor ├«nving─âtoare, ocupan┼úii s├órbi ai Banatului instaureaz─â o administra┼úie civil─â. Ei ├«i aresteaz─â pe conduc─âtorii ┬źRepublicii Autonome B─ân─â┼úene┬╗. Dr. Otto Roth scap─â de arestare, cer├ónd protec┼úia francezilor. Nici m─âcar patru luni nu a durat existen┼úa ├«n umbr─â a ┬źRepublicii B─ân─â┼úene┬╗ÔÇŁ. ├Än replic─â fa┼ú─â de inten┼úia s├órbilor de a anexa Banatul, sindicatele din regiune au organizat o grev─â general─â de protest.

Evenimentele ulterioare, culmin├ónd cu decizia Conferin┼úei de pace de la Paris din 13 iunie 1919 de a ├«mp─âr┼úi Banatul ├«ntre Rom├ónia ┼či Serbia (comunicat─â oficial la 30 iunie) ┼či cu Tratatul de la S├Ęvres din 10 august 1920, care stabilea ├«n mod precis traseul noii frontiere, au avut consecin┼úe nefaste asupra locuitorilor regiunii, amintite ┼či de Constantin Kiri┼úescu:ÔÇťBanatul era o regiune unitar─â, un tot indivizibil, o provincie a┼ča fel constituit─â geografice┼čte ├«nc├ót a t─âia o parte dintr-├«nsul ├«nseamn─â a st─âvili ┼či a compromite via┼úa economic─â pentru fiecare parte. Regiunea muntoas─â de est, minier─â ┼či industrial─â, se completeaz─â ├«n mod armonic cu regiunea ┼česului Tisei, din partea de vest, agricol─â. Cele dou─â regiuni ├«┼či furnizeaz─â reciproc ceea ce-i lipse┼čte celeilalte. Orice linie tras─â spre a desp─âr┼úi cele dou─â regiuni ar fi o linie arbitrar─â care, t─âind liniile principale de comunica┼úie, at├ót cele ferate, c├ót ┼či cele navigabile, ar paraliza via┼úa economic─â a ┼ú─âriiÔÇŁ.

Otto Roth ┼či Gaspar Muth nu au fost tra┼či la r─âspundere

Trebuie s─â preciz─âm ├«n final c─â, spre cinstea regimului rom├ónesc de atunci, unii importan┼úi opozan┼úi ai unirii Banatului cu Rom├ónia, precum Otto Roth sau Gaspar Muth, au putut activa f─âr─â nicio opreli┼čte ├«n ├«ntreaga perioad─â interbelic─â la Timi┼čoara ┼či nu au fost niciodat─â tra┼či la r─âspundere pentru opiniile lor din anii 1918-1919.

├Än scurt timp, dup─â doi-trei ani, alte personalit─â┼úi b─ân─â┼úene importante, precum Sever Bocu sau Traian Vuia, au ├«nceput s─â exprime regrete profunde legat de cele ├«nt├ómplate ┼či de tragedia produs─â regiunii lor. ├Äns─â atunci era deja prea t├órziu, iar faptele fuseser─â consumate. Unitatea Banatului a fost distrus─â ├«n 1919 ┼či nu a mai fost niciodat─â ref─âcut─â dup─â acest moment.

Ultima ├«ncercare a ┼čvabilor ├«n 1920

Popula┼úia Republicii B─ân─â┼úene era de 1.582.133 de persoane, dintre care 592.049 rom├óni (37, 42%). S├órbii reprezentau 17, 97 %, cu 284.329 de persoane. Germanii ┼či ungurii, care erau pentru Republica Banat au fost ├«n num─âr de 629.797, reprezent├ónd 39, 81% (387.545 germani ┼či 242.152 unguri).

Prin pacea de la Trianon, din teritoriul de 28.293 de kilometri p─âtra┼úi ai Banatului istoric, Rom├ónia prime┼čte 18.715 kilometri p─âtra┼úi, regatul S├órbo-Croato-Sloven ├«i revin 9.307 kilometri p─âtra┼úi, iar Ungaria r─âm├óne cu 271 de kilometri p─âtra┼úi.

O ultim─â ├«ncercare de independen┼ú─â a venit din partea ┼čvabilor din Banat, care ├«n data de 16 aprilie 1920 au trimis o peti┼úie la Conferin┼úa de Pace de la Paris, cer├ónd reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul, dar ┼či regiunea vecin─â Backa. Noua republic─â urma, dup─â planurile germanilor, s─â fie ├«mp─âr┼úit─â ├«n cantoane care s─â fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferin┼úa de Pace de la Paris a refuzat ├«ns─â aceast─â propunere.

Sursa:www.adevarul.ro