Hernan Cortes și cucerirea Imperiului Aztec. Mirajul ,,Lumii Noi” și întâlnirea civilizațiilor

Cucerirea Imperiului Aztec de către regatele spaniole (ale Castiliei, Aragonului,Siciliei și Sardiniei, ce se uniseră în 1516 și formaseră o singură națiune, Spania,condusă ,din 1519, odată de către Carol Quintul, moment în care, odată cu moartea bunicului său, Maximilian de Habsburg, devine și împărat al Sfântului Imperiu Romano-German) a reprezentat ,,momentul zero”al întâlnirii dintre o civilizație europeană și una extra-europeană.

Totodată, această îndrăzneață acțiune militară a reprezentat piatra de temelie a ascensiunii Imperiului Spaniol, ce va dura mai bine de 3 secole și jumătate în întreaga lume. Desăvârșirea acestei cuceriri a fost influențată de factori precum dorința de a căpăta cât mai multe resurse valoroase din această zonă (aur,argint și pietre prețioase), de a stăpâni teritorii noi, creându-se un imperiu colonial din care se puteau extrage taxele și impozitele necesare purtării războaielor pe care Habsburgii le aveau în Europa , Spania fiind la rândul ei atrasă (întrucât Carol Quintul era nepotul lui Maximilian de Habsburg, iar Ferdinand I, Arhiduce al Austriei și împărat al Sfântului Imperiu Roman, între 1556 și 1564, fratele său, ambele state erau conduse de Dinastia de Habsburg, așadar existau atât o legătură genealogică, cât și una politică, motiv pentru care Spania nu putea să stea deoparte și să nu intervină în acele războaie) și nu în ultimul rând, a-i transforma pe indigenii din zonă în supuși atât ai proprietarilor lor ( hidalgos), cât și ai Bisericii Catolice. Totodată, cucerirea Imperiului Aztec a fost influențată de mai multe evenimente, primul dintre acestea fiind descoperirea Americii și a bogățiilor acesteia de către Cristofor Columb, la 13 octombrie 1492.

Inițial, acesta le transmisese Majestăților Sale, Regelui Ferdinand și Reginei Isabela că teritoriul descoperit era de o fertilitate nemaiîntânită, ce nu putea fi comparat cu altele, găsindu-se acolo mine de aur și alte metale, bunuri de preț precum bumbacul,masticul,lemnul de aloe, rubarba, etc., aflate din belșug1. Mai presus de toate întâlneau amerindieni, atât de încântați când li se ofereau pălărioare roșii, mărgele, bucăți de sticlă sau cioburi de oale, de prietenoși și docili, încât nu numai că putea rosti orice rugăciune li se cereau, dar puteau îndeplini orice ordin li se dădea fără să crâcnească2. Astfel, ei puteau deveni extrem de ușor, supuși ai Bisericii Romano-Catolice și ai stăpânilor lor spanioli.Chiar și așa, după un timp, s-a dovedit faptul că acele ținuturi nu erau chiar atât de fertile precum spunea ilustrul explorator spaniol, iar Pedro Margarit și Bernardo Buyl, 2 oficiali apropiați ai Curții Regale Spaniole i-au avertizat pe monarhii spanioli că explorarea insulelor de peste Atlantic era o afacere cât se poate de deficitară, întrucât în acele insule din Caraibe nu se găseau aurul și mirodeniile închipuite, ci cel mult se puteau aduce înapoi băștinași, papagali multicolori și alte lucruri nesemnificative.

Cu toate acestea, situația avea să ia o turnură neașteptată în august 1498, când Columb ajunge în Peninsula Paria(din nordul Venezuelei, fiind primul european ce a ajuns acolo), descoperind băștinași care purtau la gât șiraguri de perle,ca mai apoi să dea și de alte insule unde se găsea această comoară a naturii și să obțină o sursă de bogăție inepuizabilă, un ,,El Dorado al perlelor”, ce a fost găsit și alți exploratori ai vremii, umplându-și sacii până la refuz cu ele, încântați și fascinați de de dimensiunile lor, de aspectul lucios,dar mai ales de poveștile legate de prețul ridicol de mic la care acestea erau vândute de băștinași,adică pe mai nimic,așa cum ne istorisește și o relatare a lui Amerigo Vespucci,un explorator florentin aflat în serviciul Regatului Spaniol, conform căreia, acesta se laudă că izbutise să obțină ,,o sută nouăsprezece măsuri de perle”( cam 30 kg de perle) , în schimbul a nimic altceva decât clopoței,oglinzi,mărgele de sticlă și foițe de alamă.Unul(dintre băștinași) și-a dat toate perlele pe un singur clopoțel”3. Din acest moment,din Argentina până în Columbia și de acolo până în Florida, spaniolii au explorat fiecare petic de pământ posibil din aceste zone, vrăjiți fiind de poveștile legate de bogăția fabuloasă a acestor ținuturi,în căutare de aur,argint sau pietre prețioase.

La 27 de ani de la prima debarcare a lui Columb în insulele din Caraibe, în 1519, un personaj pe cât de ingenios, pe atât de crud și sălbatic, avea să reușească un fapt extraordinar: să cucerească un imperiu de milioane de supuși (Imperiul Aztec) cu o forță de doar 500 de soldați. Numele său era…Hernan Cortes,născut în 1485,la Medellin,în sudul Spaniei,într-o familie de nobili castilieni. Acesta era un fost absolvent al prestigioasei Universități din Salamamca, ce decide, nefiind atras de viața monotonă din micul oraș în care trăia, să plece în Lumea Nouă. Astfel,în 1503, ajunge în Hispanola (colonie aflată pe teritoriile Haitiului și Republicii Dominicane de azi)4. Apoi, în 1510, obține permisiunea de a participa la expediția de cucerire a Cubei, condusă de Diego Velazquez de Cuellar, Cortes fiind secretarul acestuia,ca în 1518,să aibă parte de cea mai mare reușită a carierei sale: îl convinge pe Velazquez să-i acorde comanda unei expediții spaniole care să exploreze partea de vest a Mexicului (Peninsula Yucatan5). Prin deciziile riscante, dar benefice și victoriile răsunătoare ce vor urma, el se va dovedi arhitectul întregului plan de cucerire al Imperiului Aztec.

Portret al lui Hernan Cortes din secolul al-XVI-lea (https://www.mexicodesconocido.com.mx/hernan-cortes-biografia.html#galeria )

Pentru a ajunge încet, încet, dar sigur, în inima Imperiului Aztec, spaniolii, conduși de Hernan Cortes în toată această întreprindere, au un plan pe cât de simplu, pe atât de eficient, bazat pe ideea de a avea contacte prietenoase cu indigenii, astfel încât să ajungă să le cunoască teritoriul, ca în cele din urmă să-l cucerească. Astfel, mai întâi, aceștia își stabilesc cartierul general în Cuba (pentru a cuceri și partea de vest a insulei, întrucât la acel moment, doar estul Cubei era în stăpânire spaniolilor), astfel încât să treacă mai ușor peste Golful Mexic (Marea Răsăriteană cum era cunoscută de azteci) și să ajungă în Peninsula Yucatan. Apoi, odată ajunși acolo, ei realizează două expediții de recunoaștere a teritoriului ce înregistrează rezultate încurajatoare, conchistadorii spanioli având parte de mai multe contacte prietenești decât de conflicte (doar războinicii maya ripostând în fața acestora), dar și acestea vor fi soluționate în mod extraordinar de spanioli, aceștia demonstrând superioritatea incontestabilă și letală a prafului de pușcă6.

Tot în cadrul acestor prime 2 expediții, descoperă urme ale sacrificiilor umane, ale canibalismului și faptul că zona dispune de imense rezerve de aur ca urmare a ofrandelor primite de la băștinași mexica, aflați sub stăpânirea aztecilor pe care îi urau și ar fi făcut orice să scape de ei.Toate acestea reprezentau motive extraordinare, demne de luat în seamă pentru spanioli de a stăpâni civilizația aztecă, a-i captura bogățiile și elimina complet elementele culturale tradiționale (întrucât spaniolii vedeau sacrificiile umane pentru zei, dar mai ales canibalismul drept elementele ale unei civilizații primitive, inferioare, fapte barbare și atroce ce aminteau de vechile religii politeiste ale Antichității, considerând că acești bieți indigeni trebuie să fie convertiți la ,,dreapta credință a lui Dumnezeu”, cea romano-catolică cât mai curând.Cât despre scrierea aztecă,ea trebuia înlocuită cu alfabetul latin pentru a arăta superioritatea civilizației cuceritoare, cea spaniolă), dorind să le înlocuiască complet cu cele ale culturii europene. Hernan Cortes,ajuns acum magistrat în Santiago de Cuba,capitala de atunci a Cubei,este cel care duce planul la bun sfârșit, asumându-și riscul suprem,pornind a treia expediție din Cuba, pentru a ajunge de acolo spre Mexic,în 15197. Spre deosebire de primele 2 expediții, care nu avuseseră un caracter expansiv,militar,el venise acum cu toate elementele surpriză posibile, ce îi vor asigura o victorie categorică mai târziu și anume cai, câini de rasă(mastiff), săbii și pumnale de oțel, tunuri și archebuze,toate acestea fiind complet necunoscute și înfiorătoare aztecilor.8

La 8 noiembrie 1519, El Senior Hernan Cortes pornește pe digul sudic ce făcea legătura dintre uscat și insula (din jurul lacului Texcoco) unde se afla capitala Imperiului Aztec, ajungând în Tenochtitlan. Acum ne aflăm în cel de al treilea și cel mai important moment al poveștii noastre, mai presus de tot ceea ce se întâmplase până atunci,fiind vorba despre întâlnirea dintre Hernan Cortes și Montezuma al-II-lea și consecințele acestei asupra imperiului pe care cel din urmă personaj îl stăpânea.

Imediat ce ajunge acolo, el dă de Montezuma al-II-lea ( al-IX-lea rege al Imperiului Aztec), un conducător extrem de puternic, bogat și darnic, ce le oferă vizitatorilor săi câte un colier din jad. În cele din urmă loc cei 2 lideri încep să se cunoască ,astfel având loc dialogul dintre cele 2 civilizații. Cortes, neputând crede ceea ce vedea îl întreabă:,,Tu ești Montezuma.Tu ești regele? Este adevărat că tu ești regele Montezuma?”, iar acesta îi răspunde: ,,Da,eu sunt Montezuma!”. La rândul său, crezând că vechea profeție conform căreia zeul Quetzacoatl (,,Șarpele cu pene”) care plecase pe vreme când toltecii stăpâneau aceste ținuturi, se va întoarce într-o zi, sub chipul unui bărbat calm și cu barba lungă (iar Cortes arăta exact așa…) se împlinise, Montezuma spuse :,,Stăpâne al nostru, ești obosit. Călătoria te-a obosit, dar acum ai sosit pe pământ. Ai venit în orașul nostru, Mexic. Ai venit aici ca să șezi pe tronul tău,ca să șezi sub baldachinul lui9” .Tocmai se întâmplase un moment epocal, extraordinar. Avusese loc prima întâlnire din istoria lumii, între un oficial european și un conducător al ,,Lumii Noi”.Iar Cortes obținuse ce voia, teritorii noi și aur fără să ridice nici măcar un deget...Montezuma nu făcuse altceva decât să-și dea regatul pe mâna conchistadorilor spanioli. O vreme, cei doi s-au înțeles chiar extraordinar, fiind păstrat de atunci zvonul că discutaseră despre o posibilă alianță între cele 2 civilizații și chiar o posibilă cucerire a Chinei, plan care însă, nu a mai fost finalizat.

Întâlnirea dintre Montezuma al-II-lea și Hernan Cortes (https://www.pbs.org/conquistadors/cortes/cortes_e03.html )

Cu toate acestea, relația dintre Cortes și Montezuma s-a destrămat brusc în aprilie 1520, când demnitarii de la Curtea Regatului Spaniei au observat că expediția se bucurase de un succes incredibil de mare, dar în afara ordinelor date (întrucât, conform tuturor contractelor încheiate între exploratori și suverani unor națiuni, mai ales în cazurile Spaniei și Portugaliei la acea vreme,doar 10% din teritoriul și bogățiile descoperite erau ale exploratorului,restul de 90% revenind regatului pentru care întreprindea expediția.

Ori, în cazul de față,Cortes și conchistadorii lui și-au însușit mari cantități de aur fără să mai trimită ceva și înapoi, în Regatul Spaniei). Tocmai de aceea, sunt trimise trupe noi de către Regele Carol Quintul, astfel încât Căpitanul Hernan Cortes să-și reînnoiască jurământul de vasalitate față de Coroana Spaniolă. Acesta se luptă cu trupele trimise și le înfrânge într-o bătălie decisivă. Rămas în zonă, Pedro de Alvarado,adjunctul lui Cortes, îndoielnic în privința capitulării populației locale, îi masacrează pe aztecii ce dansau în timpul sărbătorii Toxcatl, stârnind o luptă continuă între aceștia și spanioli,apoi are loc asediul Tenochtitlanului (luptă ce este surprinsă în ,,Cantares Mexicanos”,o colecție de 3 elegii scrise de poeți azteci,păstrată la Biblioteca Națională din Mexico City.

Toate cele 3 poeme surprind deznădejdea,suferința și durerea întregului popor aztec, pricinuite de cucerirea spaniolă.). Din acest moment, asistăm la distrugerea absolută a civilizației aztece. În timpul acestui asediu, Montezuma, dându-și seama de superioritatea numerică și militară a conchistadorilor spanioli, îi îndeamnă pe oamenii lui să se predea.Furioși, localnicii azteci îl omoară pe acoperișul propriului palat (ceea ce ne arată dezamăgirea și furia aztecilor față de decizia conducătorului lor, ce ar fi trebuit să lupte alături de ei pentru a le demonstra ce înseamnă determinarea,curajul, patriotismul și mai mult decât atât, faptul de a fi un lider adevărat ),apoi continuă lupta, dar sunt înfrânți categoric,totul terminându-se într-o baie de sânge cadaverică.În cele din urmă Tenochtitlan-ul, capitala gloriosului Imperiu Aztec de altă dată, incendiată și decimată, se predă la 13 august 1521.

Întâlnirea dintre cele două civilizații se sfârșește, în cele din urmă, prin crimele comise față de mii de azteci, jafuri, violuri, distrugerea templelor, dar mai ales, prin cucerirea completă a Imperiului Aztec de către Regatul Spaniol. Acest moment cumplit va duce în primul rând la decimarea civilizației aztece,fiind urmată de eliminarea aproape totală a altor populații indigene precum aymara(Peru), tairona (Columbia) sau guarani (Paraguay), care de abia au reușit să reziste din zilele atacurilor spaniole și până astăzi și în al doilea rând, la apariția și ascensiunea unui Imperiu Spaniol asupra unor mari părți ale lumii, dar mai ales asupra Americii Latine. Această campanie de cucerire reprezintă doar începutul acestui imperiu, întrucât în 1532 (la 11 ani distanță), spaniolii reușesc să cucerească și Imperiul Incaș și să-l omoare pe conducătorul acesteia, Atahualpa, urmând ca apoi să stăpânească întreaga Americă de Sud și Centrală, din nordul Argentinei și până în Cuba. Cât despre Cortes, acesta moare în 1547, într-o călătorie spre America de Sud, reprezentând un personaj atât în Istoria Lumii, dar mai ales a Americii Latine, cu siguranță, mult mai bogat și educat decât omologul său, Francisco Pizzaro, cuceritorul Imperiului Incaș, însă analfabet ce moare înaintea sa, în 1541, în sărăcie lucie.Chiar și așa ,Hernan Cortes se dovedește mult mai nemilos,întrucât își folosește toată inteligența pentru a șantaja și distruge, prin planurile sale, o întreagă civilizație.

Bibliografie

A. Surse primare online( tratate,documente, memorii, jurnale)

1 https://books.google.ro/books?id=-DMSAAAAYAAJ&printsec=frontcover&dq=christopher+columbus+diary&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwj_gMC08LXyAhUCQvEDHf4PDQIQ6AEwAXoECAYQAg#v=onepage&q&f=false (The Journal of Christopher Columbus during his first voyage, 1492-1493,pag 15-38)

B.Surse secundare scrise(cărți,articole,studii etc.)

1. Peter Frankopan, ,,Drumurile Mătăsii.O nouă istorie a lumii”,Editura Trei,Colecția Istorie,București,2019,Capitolul ,,Drumul Aurului”,pag. 222-240

2. Stephen Weir, ,,Cele mai proaste decizii din istorie”, Editura Litera, București, 2010, Capitolul ,,Montezuma și întoarcerea zeului”,pag.57-60

3. Simon Sebag Montefiore, ,,Monștrii.Cele mai importante malefice personalități istorice de la Nero la Osama Bin Laden ”, Editura Litera, Colecția CPT,București,2019, Capitolul ,, Hernan Cortes”,pag. 251-256

4. Miguel Leon Portilla, ,,Conchistadorii prin ochii aztecilor.Antologie de texte indigene”,Editura Corint,Colecția Istorie, Capitolul 8 ,,Spaniolii sosesc la Tenochtitlan”

NOTE