Hanuri legendare ale României: Trei Sarmale din Iaşi – popas perfect, Hanul Domnesc din Suceava – moştenirea care a învins comunismul
În România, clădirile monument-istoric sunt din ce în ce mai puţine, după ce ignoranţa autorităţilor a ucis o parte din superbele imobile de altădată.
Povestea hanului lui Bentoiu de la Făcăeni, loc de petrecere pe malul Dunării
Hanul şi conacul lui Aurelian Bentoiu, construite la Făcăeni au reprezentat un punct de reper pentru protipendada interbelică care s-a aventurat prin aceste meleaguri. Astăzi, clădirea zace în ruină uitată de toată lumea. Aurelian Bentoiu, proprietarul hanului şi conacului ridicate în Făcăeni a fost un ilustru avocat ialomiţean, care s-a afirmat în perioada interbelică.
În 1937, în localitatea natală, el dă ordin să se construiască o clădire impunătoare care să fie atât casă de locuit, cât şi loc de petrecere şi relaxare pe malul Dunării. Imobilul, care era atât han cât şi conac, a fost realizat în stil neo-românesc şi era prevăzut cu cu parter, etaj, pridvoare deschise susţinute de coloane şi foişor cu stâlpi de lemn cioplit. Lucrarea a fost realizată de un celebru meşter zidar din bărăganul interbelic, Tănase Teodorovici. Moşia lui Bentoiu a fost amplasată în vechea vatră a satului, iar acum se află la periferia localităţii.
Istoria celei mai vechi clădiri din Suceava, ce a supraveţuit atât regimului habsburgic cât şi celui comunist
Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire din oraş. Aceasta a fost ridicată la mijlocul secolului XVII şi a rămas în picioare până în ziua de astăzi, chiar dacă Bucovina a trecut prin mai multe regimuri, printre care cel habsburgic şi cel comunist.
Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire din oraş, fiind construită la mijlocul secolului XVII. În secolul XVI, în zona centrală a municipiului Suceava, loc în care este amplasat şi Hanul Domnesc, erau mai multe ateliere de olari. Pe locul unor astfel de ateliere, la începutul secolului al XVII-lea a fost ridicat Hanul Domnesc care avea rolul de a adăposti negustori sau călători veniţi din străinătate.
Clădirea în care funcţionează astăzi Primăria Oraşului Pâncota din judeţul Arad a fost, de-a lungul celor peste 200 de ani, închisoare, staţie de poştalion, han şi poştă. Clădirea fostei închisori domeniale a fost ridicată din ordinul Mariei Tereza la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cu ocazia lucrărilor de restaurare realizate în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, s-a descoperit gravat pe unul din pereţi anul 1780. Nu se ştie cu precizie dacă acesta este anul construirii edificiului. Clădirea îndeplinea iniţial două funcţii:o parte din ea, inclusiv subsolul, era destinată închisorii domeniale, de unde şi denumirea locală de, , Închisoarea Zarandului”, restul încăperilor au fost destinate în timp administraţiei fiscale, aici adunându-se dijmele.
Unul dintre cele mai cunoscute hanuri din Cluj-Napoca este cel în care s-a născut la 23 februarie 1443 Matia Corvin, unul dintre cei mai importanţi regi ai Ungariei. Suveranul a decis scutirea de impozite a clădirii care a găzduit-o pe mama sa când i-a dat naştere, situaţie care s-a păstrat până astăzi.
Clădirea gotică din Piaţa Muzeului numărul 6, situată în buricul oraşului, este unul dintre cele mai vizitate situri turistice din Cluj-Napoca. Imobilul construit în secolul al XV-lea a intrat în istorie în 1443 când soţia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei în acea perioadă şi viitor regent al Ungariei, l-a adus pe lume pe Matia Corvin. Erzsébet Szilágyi, descendentă dintr-o familie de nobili maghiari cu mare influenţă, se afla în trecere prin Cluj, când a oprit la hanul denumit în acea vreme „Casa Mehffy”, după numele proprietarului. Clădirea este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj, unicul palat clujean din epoca de tranziţie de la stilul gotic la cel renascentist.
Localitatea Nana, devenită faimoasă peste noapte, după ce fiica fostului preşedinte Traian Băsescu, Ioana, a cumpărat 290, 7 hectare de teren agricol, are o istorie de peste 2 secole. Aici, pe vremuri se intersectau trei rute importante din Bărăgan pentru cei mai iscusiţi negustori:drumul sării, al peştelui şi al gurbăneştilor.
Comuna Nana se află la o distanţă de 75 km de municipiul Călăraşi, are o suprafaţă de 220 hectare, iar despre localitate se spune că este ascunsă între păduri:Baba Ana, Belciugu, Silvestru, Preasna şi Negoiasca.
Cel mai vechi document, aflat la baza unei monografii întocmite de Muzeul Gumelniţa, din Olteniţa, datează din anul 1847 şi este „Planul Vetrei Mănăstirei Negoieşti” din judeţul Ilfov, cu peste 30 de ani înainte de înfiinţarea oficială a comunei.
Prima atestare istorică documentară a Hanului Mare din Băleni este din anul 1680. Hanul este situat pe DJ 711 ce leagă Bucureştiul de Târgovişte, drumul târgoveţilor de altă dată.
Hanului Mare din Băleni nu i se cunoaşte anul construcţiei, dar pare a fi mai vechi decât Curtea Boierească. Aflat lângă fostul drum al Târgoviştei, se presupune că acest han ar fi fost prima Curte Boierească şi, numai după ce s-a construit Curtea, a devenit han propriu-zis, scrie Adriana Cuciureanu, cercetător ştiinţific dr. la Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, într-o lucrare.
În Curtea Hanului se putea pătrunde din uliţa Bisericii printr-o poartă groasă din lemn şi stejar ferecată, atât zidurile, cât şi poarta, asigurând securitatea carelor cu mărfuri ale negustorilor străini cu popasul la han fiind în trecere spre Bucureşti sau alte puncte comerciale din Ţara Românească.
Hanul mare al Devei a fost cel mai cunoscut han din istoria Hunedoarei. Aici a înoptat Alexandru Ioan Cuza, în drumul său spre exil. Hanul a ars de mai multe ori de-alungul istoriei sale, a fost transformat în hotel, a purtat numele Crucea Albă, iar înainte de a fi desfiinţat i-a aparţinut lui Petru Groza.
Clădirea celui mai mare han al Devei se află în centrul istoric al municipiului şi este folosită ca sediu al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Hunedoara. În trecut, locul numit „Hanul mare al Devei” şi mai apoi „Crucea Albă”, era celebru pentru atmosfera boemă şi forfota din jurul lui.
Primele locuri de popas, amenajate pentru acest scop se pare că au apărut în preajma târgurilor, unde îşi desfăceau negustorii mărfurile. În astfel de aşezăminte, aceştia se puteau odihni, mânca şi spăla, dar mai ales îşi puteau adăposti mărfurile pe timp de noapte, respectivele lăcaşuri fiind, de obicei, înconjurate de ziduri şi prevăzute cu porţi, cele mai multe dispunând atât de magazii pentru depozitarea mărfurilor, cât şi de grajduri pentru animale de povară.
La finele secolului al XIX-lea, deci în plină epocă a dispariţiei lor, în Focşani erau cunoscute, nici mai mult, nici mai puţin, decât 21 de astfel de aşezăminte, la care se adăugau şi câteva hoteluri precum Hotelul Pompic, Caramlău, sau Cimbru.
Majoritatea ieşenilor identifică imaginea Hanului Trei Sarmale din Iaşi cu clădirea existentă în momentul de faţă la intrarea în oraş. Cu toate acestea, hanul construit iniţial a fost dărâmat acum aproape 50 de ani.
Unul dintre cele mai celebre hanuri din România, "Trei Sarmale" din Iaşi, are o istorie bogată şi frumoasă care riscă să se piardă complet din cauza indiferenţei arătate de către actualii proprietari ai clădirii. Hanul stă închis de mai mult de zece ani şi se află într-o stare de degradare uriaşă, care va duce, cel mai probabil, la dărâmarea lui.
