Gheorghe Bibescu, părăsit de Armată în timpul Revoluției de la 1848
Ca și pe Ceaușescu în decembrie 1989, în iunie 1848 pe Gheorghe Bibescu, nefericitul Domn al Țării Românești, l-a lăsat Armata.
În seara lui 8 iunie 1848, întorcîndu-se la Palat, domnitorul e victima unei tentative de atentat: un glonț îi găurește epoletul. Momentul a rămas pînă azi în obscuritate. Greu, dacă nu imposibil de crezut, că organizatorii Mișcării, care programaseră debutul Revoluției pentru a doua zi, și-ar fi îngăduit un gest curgînd, pînă la urmă, în favoarea lui Bibescu.
De altfel, speculînd momentul, domnitorul, informat despre conspirație atît de spionii Agiei, cît și de cei ai Rusiei, instituie un soi de stare de asediu. C.A. Rosetti, I. Voinescu II și alții sunt arestați. Nicolae Golescu se ascunde mai întîi la mahala, după care se refugiază la consulul englez. I.C. Brătianu se deghizează, Gh. Grădișteanu se vîră într-o groapă de nisip.
Cu epoletul găurit de glonț, Gheorghe Bibescu merge a doua zi la cazarmă pentru a obține sprijinul Armatei. Armata îl refuză net. Căpitanul Fărcășanu îi cere să primească Constituția. Un alt ofițer, Enache Dimitriu, merge la Cancelaria Regimentului ia un drapel și îi cere lui Bibescu să jure că nu cheamă trupe străine în ajutor.
Domnitorul face toate cele de trebuință: sărută drapelul și jură.
Se răspîndește însă zvonul c-a jurat pe Constituție.
Oricum, pe 11 iunie 1848 după-amiaza, cînd mulțimea înconjoară Palatul (CC-ul lui Bibescu?), domnitorul semnează Constituția, dîndu-și seama că Armata nu-l va sprijini.
Și Ceaușescu și-a dat seama că Armata l-a părăsit. Numai că el n-a jurat pe Constituție. A fugit cu elicopterul!
Foto sus: Gheorghe Bibescu, Domn al Țării Românești în perioada 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848 (© Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
