Geto Daci sau Daci ╚Öi Ge╚Ťi? png

Geto-Daci sau Daci ╚Öi Ge╚Ťi?

­čôü Dacia antic─â
Autor: C─ât─âlin Nicolae Popa

Viziunea r─âsp├óndit─â despre geto-daci este c─â a fost un popor unitar care a ocupat, acum aproximativ dou─â mii de ani, cea mai mare parte a teritoriului actual al Rom├óniei. Aceast─â idee apare ca fiind intrinsec acceptat─â ├«nc─â din secolul XIX. ├Än ce m─âsur─â este ea ├«ntr-adev─âr sus╚Ťinut─â de dovezile arheologice? Ce putem spune despre identitatea locuitorilor din bazinul carpatic prin prisma interpret─ârilor recente?

De ce spunem geto-daci? Nu pare un pic ciudat? Utilizarea unui nume compus pentru a denomina o popula╚Ťie, antic─â sau modern─â, este, ├«n general, un fenomen relativ rar, dar nu nemai├«nt├ólnit. Spre exemplu, ├«n secolul V e.n., ├«n Marea Britanie, ├«nt├ólnim noii veni╚Ťi anglo-saxoni. Dar cum am ajuns ├«n Rom├ónia s─â folosim termenul de geto-daci?

Problemele identific─ârii popula╚Ťiilor antice, folosind sursele scrise

Numele folosite ast─âzi pentru a face referire la diferite popula╚Ťii care au ocupat Europa ├«n epoca fierului provin din texte latine sau grece╚Öti. Popula╚Ťiile din Europa temperat─â ╚Öi de nord nu foloseau scrisul, sau folosirea lui era extrem de restr├óns─â. De aceea, informa╚Ťiile pe care le avem cu privire la numele acestor popula╚Ťii sunt externe ╚Öi provin, ├«n marea lor majoritate, din zona mediteraneean─â. 

O asemenea situa╚Ťie creeaz─â probleme cercet─âtorilor fiindc─â, ├«n fapt, nu cunoa╚Ötem ce termeni foloseau pentru a se identifica ei ├«n╚Öi╚Öi oamenii din diferitele zone ale Europei temperate ╚Öi de nord. La aceasta se adaug─â ╚Öi dificultatea localiz─ârii unor popula╚Ťii, av├ónd ├«n vedere natura limitat─â a cuno╚Ötin╚Ťelor geografice din perioada respectiv─â, precum ╚Öi reperele vagi care sunt folosite ├«n aceast─â privin╚Ť─â. Astfel, atunci c├ónd folosim surse antice pentru a numi popula╚Ťiile dintr-o mare parte a Europei este ca ╚Öi cum ne-am baza pe cuno╚Ötin╚Ťele unui ├«nv─â╚Ť─âtor primar din America de Nord pentru a numi ╚Öi localiza numeroasele grupuri etnice din Africa, f─âr─â atlas sau Wikipedia! Acest lucru nu ├«nseamn─â c─â trebuie s─â ignor─âm scrierile autorilor antici, ├«ns─â trebuie s─â folosim informa╚Ťiile pe care ni le transmit cu mare circumspec╚Ťie.

De la ge╚Ťi la geto-daci

Pentru perioada antic─â nu avem nicio surs─â care s─â foloseasc─â termenul geto-daci. Avem, ├«n schimb, destui autori care utilizeaz─â ge╚Ťi sau daci pentru a face referire la popula╚Ťii din zona bazinului carpatic. ├Än general, numele ge╚Ťi apare cu predilec╚Ťie ├«n sursele grece╚Öti, ├«n timp ce termenul daci se g─âse╚Öte mai adesea ├«n cele latine. Cea mai veche men╚Ťiune a termenului get o g─âsim ├«n secolul V ├«.e.n. la Sofocle, ├«n tragedia Triptolem;unul dintre personajele sale, Charnabon, este men╚Ťionat ca domnind peste ge╚Ťi. De cealalt─â parte, termenul daci este folosit prima oar─â abia ├«n secolul I ├«.e.n., ├«n lucrarea lui Caesar, De Bello Gallico.

Cum am ajuns la geto-daci atunci? Termenul geto-daci este o construc╚Ťie modern─â a istoricilor. Ea se bazeaz─â ├«n principal pe un citat din Geografia lui Strabon (VII.3.13), unde autorul men╚Ťioneaz─â c─â ge╚Ťii ╚Öi dacii vorbesc aceea╚Öi limb─â. Av├ónd ├«n vedere c─â adesea apartenen╚Ťa la un popor este legat─â de folosirea aceleia╚Öi limbi, s-ar putea trage concluzia c─â ge╚Ťii ╚Öi dacii sunt unii ╚Öi aceea╚Öi, de unde etnonimul geto-daci. 

1 413 jpg jpeg

Aceeași limbă nu însemnă neapărat același grup etnic

├Äns─â lucrurile nu sunt at├ót de clare. ├Äntr-o analiz─â a surselor literare, Zoe Petre (Practica Nemuririi, 2002) argumenteaz─â ├«n mod conving─âtor c─â exist─â o ambiguitate ├«n textele antice cu privire la ge╚Ťi ╚Öi daci. ├Än timp ce unele scrieri sugereaz─â o identificare a ge╚Ťilor cu dacii, altele par s─â indice popula╚Ťii distincte. ├Än plus, limba ╚Öi identitatea etnic─â nu sunt ├«ntotdeauna ├«n corela╚Ťie direct─â. Avem cazuri, inclusiv ├«n zilele noastre, unde aceea╚Öi limb─â este folosit─â de grupuri etnice distincte, spre exemplu valonii ╚Öi francezii, ambele grupuri vorbind franceza. De asemenea, sunt situa╚Ťii c├ónd ├«n cadrul aceluia╚Öi grup etnic sunt utilizate limbi diferite, precum rusa sau ucraineana ├«n cazul cazacilor. ├Än plus, dou─â sau mai multe grupuri etnice pot s─â dezvolte, ├«n timp, o identitate comun─â sau un popor se poate diviza la un moment dat ├«n mai multe etnii. Nu putem ╚Öti ├«n ce m─âsur─â astfel de situa╚Ťii se ├«nt├ólneau ╚Öi ├«n perioada antic─â. Totu╚Öi, studii etnografice asupra diferitelor popula╚Ťii care par s─â-╚Öi fi p─âstrat, ├«n mare, organizarea tradi╚Ťional─â, situate, cu prec─âdere, ├«n Africa, Asia de Sud-Est sau Polinezia, sus╚Ťin adesea un scenariu similar.

Folosirea acelorași vase într-un areal nu garantează că vorbim de același popor

├Än aceste condi╚Ťii, ce alte indicii avem c─â, la sf├ór╚Öitul epocii fierului, aproximativ dou─â mii de ani ├«n trecut, spa╚Ťiul carpatic a fost locuit de un singur popor? Argumentul arheologic cel mai des ├«nt├ólnit este c─â avem o unitate ├«n ceea ce prive╚Öte cultura material─â, ├«nsemn├ónd c─â oamenii foloseau acelea╚Öi tipuri de obiecte:acelea╚Öi tipuri de oale, str─âchini sau alte vase ceramice, acelea┼či tipuri de bijuterii, de armament etc. ├Än fapt, avem ceva varietate ├«n ceea ce prive╚Öte obiectele ├«nt├ólnite. Chiar dac─â ignor─âm varietatea formelor ╚Öi accept─âm ideea unei unit─â╚Ťi ├«n ceea ce prive╚Öte cultura material─â, acest lucru nu poate fi folosit pentru a argumenta existen╚Ťa unui popor unitar. Ceea ce conteaz─â ├«n aceast─â privin╚Ťa sunt elementele de natur─â cultural─â, obiceiurile, tradi╚Ťiile. Pentru a face o analogie cu ziua de ast─âzi, catalanii, bretonii ╚Öi ardelenii folosesc, ├«n marea lor majoritate, obiecte identice sau foarte similare. Se ├«mbrac─â ├«n mare la fel, folosesc farfurii, c─âni ╚Öi tig─âi similare, majoritatea f─âcute ├«n China. ├Än schimb au obiceiuri diferite ╚Öi cu siguran╚Ť─â se consider─â ca fiind etnic diferi╚Ťi.

Drept urmare, este cazul s─â nu mai presupunem o unitate a popula╚Ťiei la sf├ór╚Öitul epocii fierului ╚Öi, ├«n schimb, s─â ne punem cu seriozitate o ├«ntrebare ├«n acest sens. Era bazinul carpatic locuit acum aproximativ dou─â mii de ani de oameni ce se considerau ca f─âc├ónd parte din acela╚Öi grup etnic?

Via╚Ťa de zi cu zi ╚Öi identitatea etnic─â la sf├ór╚Öitul epocii fierului

Mai ├«nt├ói, este posibil ca majoritatea oamenilor din perioada respectiv─â s─â nu fi fost preocupa╚Ťi de natura identit─â╚Ťii lor etnice. Trebuie s─â ne imagin─âm c─â via╚Ťa multora era grea, oamenii erau concentra╚Ťi aproape exclusiv asupra nevoilor zilnice. Activitatea lor se desf─â╚Öura pe un areal restr├óns deoarece c─âl─âtoria era periculoas─â ╚Öi anevoioas─â cu mijloacele de transport ale timpului ╚Öi ├«n lipsa infrastructurii. Probabil, cei mai mul╚Ťi oameni tr─âiau ├«n comunit─â╚Ťi mici, rurale ╚Öi aveau foarte pu╚Ťin contact ├«n afara acestora. Apartenen╚Ťa la astfel de grupuri mici era probabil cel mai important element identitar. Acest fenomen ├«l ├«nt├ólnim ├«n Europa p├ón─â t├órziu ├«n Evul Mediu sau chiar ├«n epoca modern─â, p├ón─â c├ónd centralizarea statal─â ╚Öi dezvoltarea infrastructurii au condus la un contact mult mai str├óns ├«ntre locuitorii aceluia╚Öi stat. De aceea, oamenii din bazinul carpatic probabil se identificau arareori ├«n epoca fierului folosind etnonime precum daci, ge╚Ťi sau orice alt astfel de termen. Pare mai verosimil c─â o persoan─â din perioada respectiv─â ar fi spus, ├«n via╚Ťa de zi cu zi, c─â este X a(l) lui Z din satul de la poalele dealului.

╚śi totu╚Öi existau unele contacte ├«n afara acestor grupuri locale. Asemenea contacte se puteau petrece ├«n cadrul diferitelor evenimente de natur─â economic─â, s─â zicem un t├órg, sau cu ocazia unor festivit─â╚Ťi religioase sau de alt─â natur─â, cum pare s─â fi fost cazul la M─âgura Moigradului. ├Äns─â ╚Öi astfel de reuniuni erau probabil limitate numai la comunit─â╚Ťile dintr-un areal geografic destul de restr├óns, ╚Ťin├ónd cont c─â timpul necesar pentru a str─âbate distan╚Ťe mai mari de c├ó╚Ťiva kilometri trebuie m─âsurat ├«n zile. Astfel de ├«nt├ólniri, ├«n func╚Ťie de regularitatea lor, aduceau mici comunit─â╚Ťi cu obiceiuri similare ├«n contact ╚Öi contribuiau la dezvoltarea unei identit─â╚Ťi de grup mai extins─â.

La acestea se adaug─â rapoartele cu indivizi proveni╚Ťi din comunit─â╚Ťi mai ├«ndep─ârtate. ╚Üin├ónd cont de numeroasele texte antice ce men╚Ťioneaz─â lideri politici din bazinul carpatic, c├ót ╚Öi de existen╚Ťa unor centre de putere destul de mari, ├«n special ├«n Mun╚Ťii Or─â╚Ötiei, dar ╚Öi pe valea Siretului sau a Arge╚Öului, prezen╚Ťa unor forma╚Ťiuni politice destul de mari pentru perioada secolelor I ├«.e.n. ÔÇô I e.n. nu poate fi pus─â la ├«ndoial─â. Totu╚Öi, ├«n niciun caz nu putem s─â comparam organizarea acestora cu cea a unui stat centralizat. Contactul diferitelor comunit─â╚Ťi locale cu membri ai administra╚Ťiei acestor forma╚Ťiuni politice era probabil extrem de limitat. Se poate, ├«ns─â, ca existen╚Ťa unor astfel de state incipiente s─â fi contribuit, ├«n timp, la coagularea unui sim╚Ť de apartenen╚Ť─â la un grup de mai mare anvergur─â.

Nu trebuie s─â uit─âm de activitatea negustorilor. Mul╚Ťi dintre ace╚Ötia c─âl─âtoreau distan╚Ťe considerabile ╚Öi astfel puteau proveni din comunit─â╚Ťi foarte ├«ndep─ârtate. Astfel de indivizi s-ar fi oprit, ├«n principal, ├«n a╚Öez─ârile de dimensiuni mai mari, ├«ns─â se poate ca, ├«n cadrul diferitelor t├órguri, oamenii aduna╚Ťi din diferite mici comunit─â╚Ťi s─â fi venit sporadic ├«n contact cu astfel de comercian╚Ťi. ├Än aceste cazuri, cu siguran╚Ť─â ar fi observat diferen╚Ťe culturale importante, ceea ce se poate s─â-i fi f─âcut con╚Ötien╚Ťi de apartenen╚Ťa la un grup cultural din care negustorul nu f─âcea parte. 

2 269 jpg jpeg
Presupusa imagine a regelui Decebal, reprezentat─â pe Columna lui Traian

Presupusa imagine a regelui Decebal, reprezentat─â pe Columna lui Traian

Pentru sf├ór╚Öitul epocii fierului, avem identificate ╚Öi o serie de a╚Öez─âri unde erau concentra╚Ťi un num─âr destul de mare de oameni. La nivelul actual de cuno╚Ötin╚Ťe, putem spune cu certitudine c─â, la o serie de situri din Mun╚Ťii Or─â╚Ötiei, de pe valea Mure╚Öului, a Siretului ╚Öi nu numai, num─ârul locuitorilor se putea ridica la c├óteva sute, iar, ├«n unele cazuri (├«n principal, Sarmizegetusa Regia), chiar la c├óteva mii. ├Än aceste locuri putem vorbi de existen╚Ťa unor identit─â╚Ťi comunitare la o scar─â mai mare. ├Än plus, astfel de a╚Öez─âri jucau un important rol comercial, administrativ ╚Öi militar, astfel ├«nc├ót contactele locuitorilor acestor situri se puteau ├«ntinde pe distan┼úe mult mai mari.

├Än astfel de mari a╚Öez─âri este probabil ca deosebirile de natur─â social─â s─â fi jucat un rol semnificativ. Avem destule dovezi arheologice, precum ╚Öi texte antice, care sugereaz─â existen╚Ťa unor diferen╚Ťieri sociale importante ├«n secolele I ├«.e.n. ÔÇô I e.n. ├«n bazinul carpatic. Este foarte posibil s─â avem un sistem cel pu╚Ťin bipartit, cu o elit─â aristocratic─â ╚Öi oameni obi╚Önui╚Ťi. ├Än astfel de sisteme, membri ai elitelor se pot sim╚Ťi, din punct de vedere identitar, mai apropia╚Ťi de elitele dintr-un loc ├«ndep─ârtat dec├ót de oamenii obi╚Önui╚Ťi situa╚Ťi ├«n imediata apropiere. Spre exemplu, ├«n timpul R─âzboiului de o sut─â de ani, nobilii din Fran╚Ťa ╚Öi Anglia erau mai asem─ân─âtori ├«ntre ei dec├ót erau un nobil de ╚Ť─âranii care munceau pe domeniul s─âu. Bine├«n╚Ťeles, asta nu ├«nseamn─â c─â avem neap─ârat aceea╚Öi situa╚Ťie ├«n epoca fierului.

Revin acum la ├«ntrebarea cu privire la identitatea etnic─â a locuitorilor la sf├ór╚Öitul epocii fierului. Putem vorbi de un grup etnic unitar ├«n bazinul carpatic pe baza dovezilor arheologice? Am ├«ncercat s─â r─âspund la aceast─â ├«ntrebare ├«n ultimii ani pornind de la dovezile funerare, av├ónd ├«n vedere c─â modul ├«n care o popula╚Ťie ├«╚Öi trateaz─â mor╚Ťii este o caracteristic─â profund ├«nr─âd─âcinat─â ├«n valorile culturale ale unui grup. 

Analiza mormintelor relev─â tradi╚Ťii funerare diferite

C├ónd str├óngem la un loc dovezile funerare din secolele II ├«.e.n. ÔÇô I e.n. din bazinul carpatic, ob╚Ťinem aproximativ 360 de indivizi. Este un num─âr surprinz─âtor de mic pentru o perioad─â de trei sute de ani, ╚Ťin├ónd cont c─â discut─âm despre un areal deloc restr├óns ╚Öi c─â ╚Ötim, cu siguran╚Ť─â, c─â mul╚Ťi oameni au tr─âit (╚Öi murit!) ├«n acest teritoriu. Num─ârul mic de morminte se datoreaz─â practic─ârii unor obiceiuri funerare care nu las─â nicio dovad─â arheologic─â, ├«n paralel cu inhuma╚Ťia ╚Öi incinera╚Ťia. Aceast─â situa╚Ťie o ├«nt├ólnim nu doar ├«n bazinul carpatic, ci, cu unele excep╚Ťii, ├«n marea majoritate a Europei temperate dup─â anul 200 ├«.e.n., precum ╚Öi ├«n alte perioade din preistorie. Acest lucru nu ├«nseamn─â c─â to╚Ťi ace╚Öti oameni ├«╚Öi ├«nmorm├óntau mor╚Ťii ├«ntr-un mod similar, ci pur ╚Öi simplu c─â nu avem informa╚Ťii. 

Dar ce ne spun cele 360 de morminte? Compar├ónd modul ├«n care corpul a fost tratat, locul acestor descoperiri funerare ╚Öi obiectele depuse al─âturi de corp observ─âm c─â mormintele pot fi ├«mp─âr╚Ťite, ├«n mare, ├«n dou─â grup─âri clar diferen╚Ťiate. Una dintre ele este situat─â, cu predilec╚Ťie, ├«n vestul, sau sud-vestul bazinului carpatic, urm├ónd, ├«n mare, linia Oltului, iar cealalt─â se afl─â la est de acela╚Öi r├óu. ├Än unele areale, ├«n special pe valea Mure╚Öului, ├«n sud-vestul Transilvaniei, morminte din cele dou─â grup─âri pot fi ├«nt├ólnite ├«n relativ─â apropiere unul de altul, dar acest lucru pare mai degrab─â a fi o excep╚Ťie. 

Diferen╚Ťele dintre cele dou─â grup─âri sunt majore, at├ót din punct de vedere al ritului funerar, c├ót ╚Öi ├«n ceea ce prive╚Öte obiectele depuse al─âturi de corp. Spre exemplu, ├«n gruparea vestic─â, incinera╚Ťia este ritul dominant, ├«n timp ce, ├«n cea estic─â, inhuma╚Ťia este folosit─â, cu pu╚Ťine excep╚Ťii, ├«n mod exclusiv. De asemenea, ├«n gruparea vestic─â, armele ocup─â un rol central ├«n inventarul funerar, dar ├«n cea estic─â ele sunt practic absente. Nu ├«n ultimul r├ónd, elementele de port ╚Öi bijuteriile depuse ├«n mormintele apar╚Ťin├ónd celor dou─â grup─âri sunt aproape ├«n totalitate diferite.

├Än lumina acestei analize, se pare c─â ne afl─âm ├«n fa╚Ťa a dou─â tradi╚Ťii culturale distincte ├«n ceea ce prive╚Öte modul ├«n care anumi╚Ťi indivizi erau ├«nmorm├ónta╚Ťi. Comunit─â╚Ťile care practicau aceste tradi╚Ťii par a se fi amestecat rar, prefer├ónd s─â ocupe areale diferite, ceea ce sugereaz─â o dorin╚Ť─â real─â de diferen╚Ťiere. Este interesant c─â ├«n sud-vestul Transilvaniei interac╚Ťiunea pare s─â fi fost mai puternic─â, mai ales c─â ├«n apropiere de aceast─â zon─â ├«nt├ólnim marele a╚Öez─âri din Mun╚Ťii Or─â╚Ötiei, care stau la baza regatelor din secolele I ├«.e.n. ÔÇô I e.n., ce includ regiuni ocupate de ambele grup─âri.

3 204 jpg jpeg

De la unitate la inegalitate. O interpretare surprinz─âtoare

C├ónd interpret─âm aceste rezultate ├«n lumina cuno╚Ötin╚Ťelor precedente despre bazinul carpatic la sf├ór╚Öitul epocii fierului ob╚Ťinem o imagine cel pu╚Ťin interesant─â. Este posibil c─â, acum dou─â mii de ani, pe teritoriul Rom├óniei nu aveam un grup etnic unitar, ci mai degrab─â dou─â popula╚Ťii aflate ├«ntr-un raport de complementaritate. Dar aceasta nu era o rela╚Ťie pe picior de egalitate, ci una profund dominat─â de una dintre par╚Ťi, de r─âzboinicii din vest.

Cum ajungem la o astfel de concluzie? Analiza mormintelor datate la sf├ór╚Öitul epocii fierului indic─â existen╚Ťa a dou─â grupuri culturale, ├«ns─â pare probabil ca, ├«ncep├ónd cu prima jum─âtate a secolului I ├«.e.n., si poate chiar ├«ncep├ónd cu sf├ór╚Öitul secolului II ├«.e.n., contactele dintre membrii celor dou─â grupuri s─â fi c─âp─âtat o nou─â dimensiune. Mormintele ├«nt├ólnite ├«n grupa vestic─â includ ├«n general multe arme. Cercet─âri anterioare au indicat existen╚Ťa unor grupuri de r─âzboinici foarte activi ├«n zona Por╚Ťilor de Fier, nord-vestul Bulgariei ╚Öi sud-vestul Olteniei, care adesea f─âceau incursiuni de jaf ├«n zona sudic─â a Balcanilor, pe parcursul secolului II ├«.e.n. ├Än aceea╚Öi perioad─â, conform unor cercet─âtori, o parte dintre ace╚Öti r─âzboinici par s─â fi trecut mun╚Ťii ├«n sud-vestul Transilvaniei, prelu├ónd controlul asupra regiunii ╚Öi pun├ónd bazele unui important centru de putere. Se poate ca din acest grup de r─âzboinici, originar din grupul cultural vestic, s─â fi f─âcut parte liderii politici ulteriori ai regiunii, precum Burebista, cunoscu╚Ťi prin sursele scrise. Pe parcursul secolului I ├«.e.n., teritoriul controlat de acest centru se extinde, acapar├ónd o mare parte a arealului ├«n care vie╚Ťuiau comunit─â╚Ťi apar╚Ťin├ónd grupului cultural estic. Astfel, folosind probabil cu prec─âdere for╚Ťa armat─â, liderii militari proveni╚Ťi din grupul cultural de la vest de Olt se instaleaz─â drept conduc─âtori, drept elite, ├«n mare parte a teritoriului actual al Rom├óniei.

Sunt ╚Öi alte c├óteva elemente care sus╚Ťin un astfel de scenariu. Poate cel mai elocvent este reforma religioas─â, f─âcut─â de Deceneu ╚Öi Burebista, c├óndva ├«n prima jum─âtate a secolului I ├«.e.n. Aceast─â reform─â este paralel─â cu extinderea masiv─â a teritoriului controlat de r─âzboinicii din grupul cultural vestic. Reforma vine cu noi tipuri de temple, care adesea par s─â fie ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu elemente de tip militar. Conform lui Strabon (Geografia, VII.3.11), un alt factor important al noii credin╚Ťe pare s─â fi fost supunerea fa╚Ť─â de conduc─âtori. De asemenea, dac─â ne putem baza pe informa╚Ťiile primite de la Iordanes (Getica, XI.71-72), Deceneu ar fi ├«mp─âr╚Ťit societatea ├«n dou─â. Pe de o parte, grosul popula╚Ťiei, iar pe de cealalt─â parte, nobili, conduc─âtorii ╚Öi preo╚Ťii. Religia a fost una dintre uneltele folosite de noile c─âpetenii pentru a men╚Ťine controlul asupra popula╚Ťiei, care probabil ├«mp─ârt─â╚Öea credin╚Ťe diferite, de unde nevoia unei reforme. Noua religie legitima controlul unei elite r─âzboinice, ├«n mare parte str─âin─â, asupra vastului areal st─âp├ónit de ei. ├Än acest fel ├«n╚Ťelegem de ce, dup─â cucerirea roman─â, templele similare celor de la Sarmizegetusa Regia dispar cu rapiditate nu numai din regiunile controlate de administra╚Ťia ╚Öi armata roman─â, ci ╚Öi din zonele situate mult ├«n afara st─âp├ónirii romane. Odat─â ce centrul de putere din Mun╚Ťii Or─â╚Ötiei dispare, nu mai exista fundamentul militar ╚Öi ideologic necesar pentru a sus╚Ťine existen╚Ťa templelor ╚Öi a practicilor religioase afiliate lor.

Diviziunea spa╚Ťiului carpatic, ├«ntr-o arie estic─â ╚Öi una vestic─â, este consemnat─â ╚Öi ├«n sursele scrise, din nou la Strabon (Geografia, VII.3.12). Acesta men╚Ťioneaz─â c─â din timpuri vechi teritoriul a fost ├«mp─âr╚Ťit ├«ntr-o regiune vestic─â, locuit─â de daci, ╚Öi una estic─â, locuit─â de ge╚Ťi. Nu putem trage de aici imediat concluzia c─â cele dou─â grupuri culturale identificate prin analiza practicilor funerare corespund ├«ntr-adev─âr dacilor, ├«n vest, ╚Öi ge╚Ťilor, ├«n est. ├Äns─â cele doua elemente par s─â coroboreze destul de bine.

Cucerirea roman─â ascunde ╚Öi ultimele urme ale diferen╚Ťelor dintre daci ╚Öi ge╚Ťi

├Än cele din urm─â, aceast─â coabitare neegalitar─â dintre presupu╚Öii daci ╚Öi ge╚Ťi ia sf├ór╚Öit, sau este profund dereglat─â, de cucerirea roman─â ├«n anul 106 e.n. Regatul ├«nvins de Traian era un regat dacic prin faptul c─â era condus de o elit─â ce ori se identifica ori era identificat─â de cuceritori prin acest nume. Av├ónd ├«n vedere c─â nobilimea este p─âtura social─â cu care administra╚Ťia roman─â ar fi venit ├«n contact prin excelen╚Ť─â, nu este surprinz─âtor c─â acest termen a fost extins asupra locuitorilor ├«ntregului teritoriu ╚Öi c─â a fost folosit pentru a denomina noua provincie.

├Än concluzie, pare pu╚Ťin posibil ca spa╚Ťiul carpatic s─â fi fost locuit de un grup etnic unitar la sf├ór╚Öitul epocii fierului. Marea majoritatea a oamenilor se identificau aproape exclusiv la un nivel local, prin familie ╚Öi comunitatea rural─â din care f─âceau parte. Numele de natur─â etnic─â nu le-ar fi spus prea mult. La nivel macro, dou─â grupuri culturale mari par s─â se fi conturat, separ├ónd bazinul carpatic ├«ntr-o zon─â vestic─â ╚Öi una estic─â, care, dup─â spusele lui Strabon, ar corespunde dacilor, la vest, ╚Öi ge╚Ťilor, la est. 

Pe parcursul secolelor I ├«.e.n. ÔÇô I e.n., o mare parte a acestui spa╚Ťiu este adus─â sub st─âp├ónirea unui centru de putere controlat probabil de o elit─â r─âzboinic─â dacic─â, ce reu╚Öe╚Öte s─â se impun─â asupra comunit─â╚Ťilor getice din est. ├Än aceste condi╚Ťii, singurul mod ├«n care putem folosi cuv├óntul geto-daci este pentru a descrie o coabitare profund neegalitar─â ├«ntre dou─â popula╚Ťii cu tradi╚Ťii culturale, ce pu╚Ťin ├«n parte, diferite la sf├ór╚Öitul epocii fierului.

Num─ârul 222 al revistei Historia dezv─âluie secretele militare ale dacilor: Cine erau r─âzboinicii ╚Öi comandan╚Ťii daci? Care erau ╚Öi cum ar─âtau armele ╚Öi echipamentul armatei dacice? Care le era tactica de lupt─â ╚Öi ce f─âceau cu prada de r─âzboi? De ce credea ├«mp─âratul Iulian c─â dacii erau cei ÔÇ×mai r─âzboinici dec├ót oricare dintre oamenii care au tr─âit c├óndvaÔÇŁ? Afla╚Ťi din num─ârul 222 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei ├«n perioada 15 iulie ÔÇô 14 august 2020, dar ╚Öi ├«n format digital pe  platforma paydemic.com.



H 222 jpg jpeg
sumar jpg jpeg

Referin╚Ťe bibliografice: