George Enescu nu se pricepea la femei jpeg

George Enescu nu se pricepea la femei

├Än 1937, George Enescu are 56 de ani. Nu mai e de mult un tinerel. Ba, ce spun eu? nu mai e de mult nici m─âcar un b─ârbat matur. Se ├«ndreapt─â cu toate p├ónzele sus spre locul de acostare al pensiei. Maruca Cantacuzino are 57 de ani. Nu mai e de mult nici tineric─â ┼či, mai ales, nici fecioar─â. A fost m─âritat─â cu Mi┼ču Cantacuzino, b─âiatul lui Grigore Cantacuzino, zis Nababul.

├Än 1928, consortul, cu care Maruca, mai mic─â dec├ót el cu 12 ani, avea o c─âsnicie de conven┼úie, moare ├«ntr-un accident de automobil. De┼či se ┼úinea ÔÇô vorba ┼úa┼úei Aglaia din Ferentari ÔÇô cu George Enescu, Maruca nu se m─ârit─â cu el. Se combin─â cu Nae Ionescu. Rela┼úia dureaz─â ┼čapte ani, de┼či filosoful, veritabil arm─âsar ├«n lumea ├«nalt─â a Bucure┼čtilor, era mai t├ón─âr cu 11 ani dec├ót ea. 

George Enescu ┼čtie c-o ├«mparte pe distinsa cu un alt b─ârbat, culmea! intelectual-vedet─â, ca ┼či el. Ne-o spune Maruca Cantacuzino ├«n memoriile sale, publicate, dup─â 1989, sub titlul Umbre ┼či lumini. Amintirile unei Prin┼úese Moldave. F─âr─â nici o pudoare, dat fiind c─â are o p─ârere excep┼úional─â despre ea ca femeie fatal─â, Maruca se desfat─â cu dezv─âluirea public─â a scenelor ├«n trei de la Sinaia: cu ea, cu amantul vechi, Enescu, ┼či cu amantul nou, Nae Ionescu: ÔÇ×├Äntr-o noapte anume, la sf├ór┼čit de toamn─â, ├«n salonul ├«n auriu patinat, ciocolatiu, de la Lumini┼č, ├«n timp ce v├óntul scutura obloanele ├«nchise, b├óntuind prin jurul casei, iar focul trosnea ├«n vatr─â arunc├ónd jerbe de sc├óntei verzi ┼či ro┼čii, Enescu mi-a spus c─â a z─ârit clar, din col┼úul ├«n care-┼či fuma ┼úigara de foi, ignor├óndu-l pe profesor, care st─âtea ├«ntins cu non┼čalan┼ú─â pe o pern─â mare, galben─â, la picioarele divanului meu, cu o ┼úigar─â de lux ├«n gur─â, cu ochii ├«ntuneco┼či a┼úinti┼úi asupra focului, r─âspunz├óndu-mi ├«n surdin─â, cu glasul ┼čov─âielnic de ┬źmare r─ânit┬╗, la ├«ntreb─ârile pe care i le puneam despre Platon, de nu erau cumva despre Pitagora, Sakya-Muni sau Pascal, subiectele noastre obi┼čnuite de conversa┼úie, pe Ucig─â-l toaca suprapun├óndu-se imaginii acestuiaÔÇť.

ene jpg jpeg

Maruca are un deosebit talent de a supralicita realul, pentru a-┼či ├«nf─â┼úi┼ča banalit─â┼úile vie┼úii sale drept fapte ie┼čite din comun, cu v─âdite conota┼úii supranaturale. Nae Ionescu e un amant, pur ┼či simplu. Un b─ârbat mai t├ón─âr dec├ót ea, care a fascinat-o prin succesul delirant la damele din lumea bun─â. Ea ├«l invoc─â pe Enescu pentru a justifica un banal patrulater conjugal. Era m─âritat─â cu Mihai Cantacuzino, avea un amant, George Enescu, pe care-l ├«n┼čela cu un alt amant, Nae Ionescu. Nici vorb─â de Demon ├«n toat─â tochitura asta. Din ├«ntreaga scen─â r─âm├óne evident, stupefiant, faptul c─â, dup─â cum ea ├«ns─â┼či recunoa┼čte, Nae Ionescu ┼čedea la picioarele divanului ei, f─âr─â s─â se sfiasc─â de prezen┼úa lui Enescu, ├«n vila Lumini┼č de la Sinaia. Vil─â care-i apar┼úine, culmea!, lui Enescu!

C├ónd Maruca atinge venerabila v├órst─â de 56 de ani, Nae Ionescu rupe leg─âtura; lucru previzibil la un fustangiu. Disperat─â, Maruca ├«┼či d─â foc. O salveaz─â George Enescu. Compozitorul o cere ├«n c─âs─âtorie. La 57 de ani, desfigurat─â de incendiu, Maruca n-are ├«ncotro: accept─â. Ca ┼či c─âile Domnului, c─âile amorului sunt necunoscute. C─âs─âtoria civil─â s-a petrecut pe 4 decembrie 1937, la sediul Prim─âriei de Verde.

Av├ónd ├«n vedere v├órsta protagoni┼čtilor ┼či, mai ales, experien┼úa de via┼ú─â a Maruc─âi, momentul ar fi trebuit trecut cu vederea de presa vremii sau, cel pu┼úin, consemnat ├«n termeni sobri. Un ziar altfel serios, ÔÇ×TimpulÔÇŁ (director ┼či proprietar Grigore Gafencu), g─âse┼čte de cuviin┼ú─â s─â relateze astfel evenimentul:

ÔÇ×George Enescu, principe al sufletului s-a c─âs─âtorit ieri la oficiul prim─âriei de Verde cu principesa Maria Cantacuzino 

├Äntr-o impresionant─â ceremonie, la oficiul st─ârii civile al prim─âriei de Verde, un principe al sufletului, maestrul George Enescu, ┼či-a luat ieri o tovar─â┼č─â de via┼ú─â, pe principesa Maria Cantacuzino. 

Un act cu pece┼úi ├«ndeplinit de d. ajutor de primar I. Dem. Popescu ┼či ├«n prezen┼úa martorilor ÔÇô d-nii Mihail Jora ┼či Const. Sturza ÔÇô a ├«ntip─ârit apropierea dintre dou─â sensibilit─â┼úi. ├«n acorduri fermecate, de sublime imnuri neauzite, maestrul Enescu, cu prospe┼úimea prim─âvaratec─â a sufletului s─âu frumos, a alunecat delicat inelul ├«n degetul so┼úiei sale. Principesa Cantacuzino a ├«ndr─âgit, cum numai un suflet princiar poate, pe George Enescu, omul. Fiindc─â arta lui este d─âruirea omeneasc─â a imensei sale comori l─âuntrice.

Cei ce am sim┼úit ├«nfiora┼úi sensibilitatea virtuosului violonist, farmecul compozi┼úiilor sale ┼či domina┼úia majestuoas─â a baghetei ne-am ├«nchinat ├«n fa┼úa atotputerniciei sale artistice.

Acum, George Enescu ┼či-a unit arta cu via┼úa. Avea ┼či el dreptul de a-i se oferi lui d─âruitorul de minuni, fericireaÔÇť.

S─â mai spun─â cineva c─â le┼čin─âturile ieftine, cultivate cu s├órg ├«n revistele pentru rom├óncele de azi, deosebite prin inteligen┼ú─â, dar egale prin hormoni, sunt o produc┼úie exclusiv─â a presei postdecembriste!