Gardienii brutali din „Închisoarea morții”: țăranii agramați în uniformă îi băteau pe deținuții intelectuali până la ultima suflare
Fortul 13 Jilava, una dintre cele mai sângeroase temnițe comuniste, aflată la marginea Bucureștiului, a rămas în amintirea foștilor deținuți drept o casă a groazei, unde păzitorul cu ciomag era deasupra omului sensibil, omului intelectual.
Toți cei care aveau inteligența să înțeleagă comunismul și curajul să i se opună erau aruncați în temutul Fort 13 de la Jilava. Chiar dacă mâncarea era puțină și fără gust, cei întemnițați nu mureau de foame. Gardienii aveau grijă de ei. Grijă să mănânce ceva în permanenţă. Să mănânce bătaie. Una consistentă, cu ciomagul şi cu multă ură.Păzitorii erau aleși după agresivitate, de obicei din rândul romilor. Condiția era să nu aibă mai mult de patru clase și să fie, preferabil, de la țară. Li se dădeau un ciomag și o uniformă, suficient pentru oamenii primitivi să creadă că sunt niște zei.
Băieții cu ciomagDemostene Andronescu, un fost prizonier din pușcăria groazei, a încercat să înteleagă comportamentul bestial al gardienilor. „Noi le spuneam carali. Aveam discuții cu colegii mei de celulă și le ziceam «Ăștia-s oameni normali, aștia sunt victime ca și noi. I-au luat de la țară de când erau niște băieți simpli, le-au dat uniformă, le-au pus ciomagul în mână și le-au băgat în cap ideea că noi suntem bandiți»”, a povestit fostul deținut.
Un alt fost prizonier din Fortul 13 a explicat cum ajungea să se simtă puternic un țăran simplu. „Îți inchipui, îi dai putere unuia de la țară, îl iei de la turmă și îl faci colonel, îi dai bâta-n mână și-i spui «Omoară-i pe aștia, sunt dușmanii poporului!» Ăla n-avea nicio problemă să te omoare”, a dezvăluit bătrânul. Păzitorii îi loveau pe deținuții slăbiți în continuu, fără motiv. „Ca distracție”, a adăugat Gheorghe Nichifor, un bătrân care suferise și el în „Închisoarea morții”.
Gardienii erau instruiți să-i ucidă încet-încet pe deținuți„Noi îi auzeam când le făcea instructaj locotenentul Ștefan, care era un tip brutal. Le spunea «Ăștia sunt criminali, vor să distrugă regimul nostru, ăștia trebuie să moară, dar nu deodată, să moară încet»”, și-a amintit, cu groază, Gheorghe Jijie. Constantin Iulian a mărturisit că gardienii erau niște oameni vulgari, lipsiți de suflet, fără milă, fără cultură, fără nimic la care un prizonier îndurerat ar fi putut să apeleze.„Gardienii erau scursura societății. Erau niște agramați. Eu am păstrat documentele de când m-au trimis la celulă, să fi văzut cum scriau. Niște oameni de nimic. Dar erau îmbrăcați în uniformă, le-au mai dat și bani, erau în stare să facă orice. Și nu puteai nici să te aperi de dânșii, fiincă oamenii ăștia nu aveau nimic sfânt și n-aveai la ce să apelezi. Plus că erau de o vulgaritate incredibilă. Modul în care vorbeau cu noi nu poate fi descris”, a dezvăluit bătrânul.
Oameni gingași, umilițiEmilian Mihăilescu a povestit cum niște oameni admirabili și gingași erau înjosiți de către gardienii fără minte. Erau umiliți la percheziție. Îi dezbrăcau în fundul gol și îi întrebau «Ce-ai fost tu înainte? General? E, acum nu mai ești general, ești nimeni, e bine?”. Generalul Vâlcu știa toate operele, operetele, ariile, melodiile. Era un general care n-avea nimic oștășesc în el, un om simpatic. Iar generalul Vătmanu se gândea ce s-a întâmplat cu câinele lui. El a fost arestat, iar câinele a rămas în urmă. Ei erau bătrâni, oameni de o gingășie, ca niște copii mari. Iar gardienii se purtau cu o brutalitate de nedescris cu ei”, a relatat Mihăilescu.După toată suferința din Fortul 13, foștii deținuți și-au trăit viețile ghidați de vorbele lui Petre Țuțea, care a fost torturat, ani la rând, în închisoarea comunistă de la Aiud:„Să-i mulțumin lui Dumnezeu că ne-a dat ocazia să suferim pentru neamul nostru”.
