Fusul, simbol al femeii virtuoase în Grecia antică
Istoria torsului în Grecia antică este strâns legată de istoria femeii și de rolul său într-o societate în care îndatoririle membrilor familiei erau bine stabilite, iar producerea textilelor în spaţiul domestic făcea parte din obligaţiile zilnice ale femeilor. La fel cum pictorii-olari ai vremii au realizat adevărate capodopere, transformând banalul lut în superbe vase stilizate prin pictură, așa au deprins femeile în urmă cu câteva milenii meșteșugul de a transforma lâna oilor și partea fibroasă a unor plante în ţesături sofisticate, lăsându-ne moștenire mituri fantastice despre firul călăuzitor al Ariadnei ori despre firul vieţii tors de către ursitoarea Clotho.
Clotho, ursitoarea care toarce firul vieţii
Printre cele mai importante meșteșuguri din lumea greacă antică se numără olăritul și arta textilelor. În timp ce vasele antice din lut ars au supravieţuit până astăzi, oferind un splendid exemplu de măiestrie și de pricepere, ţesăturile compuse din fibre textile au dispărut ca urmare a naturii lor organice, iar în prezent acest meșteșug poate fi reconstituit mai ales prin intermediul unor surse indirecte. Printre cele mai de preţ mărturii despre veșmintele grecilor sunt vasele cu figuri pe care pictorii vremii au reprezentat mituri, scene de război, dar și activităţi domestice din viaţa lor zilnică, incluzând ţesături. Printre acești pictori se numără Brygos, cel care, în perioada arhaică târzie (în jur de 490-470 a.Hr.), a pictat un elegant ulcior pe care anticii îl foloseau pentru a turna vinul, având forma cunoscută astăzi sub numele de oinochoe.
Pe acest vas, care se află în prezent la British Museum (foto jos), pictorul a înfăţișat un personaj feminin în costum diafan, compus dintr-o tunică subţire și ușoară, purtată pe dedesubt, denumită chiton, și o mantie înfășurată în jurul corpului, cunoscută drept hlamidă. Femeia poartă sandale, iar la mâini are brăţări în formă de șerpi, acesta fiind un model foarte apreciat în Antichitatea greacă, unde simbolul șarpelui reprezenta legătura cu lumea subterană și se considera că are puteri magice. Părul femeii este prins într-un accesoriu complex, lăsându-i cerceii la vedere. În mâna stângă personajul ţine o furcă frumoasă cu mânerul sculptat, încărcată cu un fuior de lână de culoarea ocrului, din care femeia extrage un fir viguros pe care îl toarce pe fusul atârnând. De-a lungul timpului, această imagine a fost interpretată fie ca o scenă domestică, în care o femeie practică meșteșugul cel mai des asociat cu universul feminin din lumea greacă antică, și anume prelucrarea textilelor, ori ca reprezentarea ursitoarei Clotho, un personaj care ocupă un loc important în pantheonul vechilor greci.
Conform poetului Hesiod, aceasta era una dintre ursitoare, fiind soră cu Lachesis și Atropos. Cele trei erau fiice ale lui Zeus și ale zeiţei Themis, iar împreună controlau firul vieţii muritorilor de la naștere până la moarte. La vechii greci, ursitoarele erau cunoscute sub denumirea de moirae, iar mai târziu romanii le-au spus parce. Interpretarea imaginii de pe acest vas drept încarnarea destinului care toarce firul vieţii muritorilor este o opţiune tentantă. În același timp, ulciorul este o dovadă importantș pentru practicarea torsului în Grecia antică, oferindu-ne informaţii importante despre felul în care elenii și-au produs veșmintele din cele mai vechi timpuri.
Fusul, simbol al femeii virtuoase în Grecia antică
Este bine cunoscut faptul că printre calităţile cele mai de seamă ale femeilor din Grecia antică se număra măiestria lor în arta textilelor. Cele care cunoșteau meșteșugul torsului și mânuitul suveicii de la războiul de ţesut reprezentau idealul de soţii virtuoase, fiind, în același timp, membri importanţi în schema economică a gospodăriei din care făceau parte. Ele produceau textile pentru nevoile întregii familii, indiferent dacă erau femei libere ori sclave. Atunci când stăpâna casei reușea să iniţieze o sclavă nouă în arta prelucrării textilelor, se considera că îi dubla valoarea, așa cum aflăm din Economica lui Xenofon. Însă ce presupunea torsul fibrelor textile? Cine îl practica și care sunt sursele antice care aduc mărturii despre această ocupaţie atât de preţuită, încât și-a pus amprenta în mitologia vechilor greci, făcându-l pe poetul Teocrit să spună că niciun muritor nu se poate da în lături de la ceea ce soarta i-a tors din furca sa?
Acest text este un fragment din articolul „Femeia în Grecia antică. Torsul, tradiția fragilă a firului vieții”, publicat în numărul 218 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 15 martie - 14 aprilie 2020, dar și în format digital pe paydemic.com.
