Fundamentalismul islamic în Orientul Apropiat și Mijlociu jpeg

Fundamentalismul islamic în Orientul Apropiat și Mijlociu

­čôü Istorie contemporan─â
Autor: Radu - Bogdan Paun

├Än zorii secolului XXI fundamentalismul islamic r─âm├óne o for╚Ť─â puternic─â ├«n marea majoritate a societ─â╚Ťilor musulmane dar ╚Öi o chestiune de interes mondial, el str─âb─ât├ónd ca un fior societatea occidental─â, care nu pare s─â se simt─â la fel de amenin╚Ťat─â de fundamentalismele, la fel de r─âsp├óndite ╚Öi de violente, ale altor credin╚Ťe. C─âci, de╚Öi asociat cu islamul, fundamentalismul este un fenomen universal, prezent ├«n fiecare mare religie, el fiind ├«n fapt o reac╚Ťie la problemele modernit─â╚Ťii.

Termenul folosit ini╚Ťial de protestan╚Ťii americani la ├«nceputul anilor 1900, pentru a se diferen╚Ťia de coreligionarii promotori ai unor reforme cu caractere progresiste, va fi folosit ├«n continuare ├«n referirile la mi╚Öc─ârile de purificare ap─ârute ├«n toate religiile lumii, ca mecanism de ap─ârare la o amenin╚Ťare sau criz─â identitar─â1.

Fundamentalismul ÔÇô aspecte generale

Mi╚Öc─ârile fundamentaliste ├«mp─ârt─â╚Öesc o serie de caracteristici comune. Astfel toate denot─â o profund─â decep╚Ťie fa╚Ť─â de modernitate, interpretat─â ca o perioad─â de declin dramatic. Toate exprim─â o spaim─â izvor├ót─â din convingerea c─â or├ónduirea secular─â este decis─â s─â desfiin╚Ťeze religia. Aceast─â team─â, care nu este ├«ntotdeauna lipsit─â de temei, poate duce la radicalizarea concep╚Ťiilor ╚Öi comportamentului, iar c├ónd atacul secularist devine mai violent este de a╚Öteptat ca riposta fundamentalist─â s─â fie chiar mai accentuat─â.

Fundamentali╚Ötii privesc spre un ÔÇ×trecut gloriosÔÇŁ, spre o ÔÇ×epoc─â de aurÔÇŁ precedent─â modernit─â╚Ťii, dar f─âr─â a ├«ncerca s─â se ├«ntoarc─â atavic ├«n evul mediu. Toate mi╚Öc─ârile fundamentaliste sunt inovatoare ╚Öi radicale ├«n modul ├«n care interpreteaz─â religia. Ele ├«╚Öi exprim─â nemul╚Ťumirea fa╚Ť─â de dezvoltarea modern─â, accentu├ónd acele aspecte ale tradi╚Ťiei lor care militeaz─â ├«mpotriva dezvolt─ârii respective. To╚Ťi sunt extrem de critici la adresa democra╚Ťiei ╚Öi spiritului laic, ├«mpotriva c─ârora lanseaz─â ofensive, ce pot lua diverse forme, menite s─â aduc─â opinia general─â ├«napoi pe calea cea dreapt─â ╚Öi s─â resacralizeze lumea2.

Aceste mi╚Öc─âri fundamentaliste nu apar imediat, ca o reac╚Ťie fa╚Ť─â de modernitate, ci cap─ât─â o form─â doar c├ónd procesul de modernizare este relativ avansat. Dac─â ini╚Ťial se ├«ncearc─â reformarea tradi╚Ťiilor ╚Öi alinierea acestora la cultura modern─â, ulterior c├ónd se constat─â c─â m─âsurile moderate sunt lipsite de succes, unii oameni recurg la metode extreme ╚Öi astfel ia na╚Ötere o mi╚Öcare fundamentalist─â3.

Cu toate c─â aceste caracteristici corespund ├«ntru totul ╚Öi mi╚Öc─ârilor fundamentaliste islamice, trebuie totu╚Öi spus c─â musulmanii obiecteaz─â fa╚Ť─â de folosirea termenului de ÔÇ×fundamentalismÔÇŁ, ├«n favoarea celor de ÔÇ×rena╚Ötere islamic─âÔÇŁ sau ÔÇ×activism islamicÔÇŁ, care sunt mai pu╚Ťin ├«nc─ârca╚Ťi de conota╚Ťii ╚Öi care ├«╚Öi trag r─âd─âcinile din tradi╚Ťia islamic─â de re├«nnoire ╚Öi de reform─â.

R─âd─âcinile

Potrivit poetului ╚Öi filosofului musulman de origine indian─â Muhammad Iqbal (1877 ÔÇô 1938), ÔÇ×prima pulsa╚Ťie de via╚Ť─â ├«n Islamul modernÔÇŁ o reprezint─â mi╚Öcarea wahhabit─â4, care va preg─âti curentul reformist, Nahda, ce se va dezvolta, ├«n a doua jum─âtate a secolului XIX, ├«n lumea musulman─â.

Fondatorul acestei mi╚Öc─âri, Muhhamad Ibn Abd al-Wahhab (1703 ÔÇô 1791), n─âscut ├«n Najd, provincia central─â a Arabiei, predica o ├«ntoarcere la islamul originar, critic├ónd ├«n acela╚Öi timp inova╚Ťiile ulterioare aduse cultului. ├Änt├ólnirea, ├«n 1749, dintre Abd al-Wahhab ╚Öi emirul din Nedjd, Ibn SaÔÇÖud, va da na╚Ötere primului stat wahhabit din Arabia.

Na╚Ťionalismul islamist

├Äncep├ónd cu secolul al XIX-lea agravarea crizei economice ├«n care se g─âsea Imperiul otoman ╚Öi confruntarea cu expansionismul european vor inocula ├«n ├«ntreaga lume musulman─â un sentiment de ├«nfr├óngere ╚Öi de declin moral. De aici se va na╚Öte nostalgia ÔÇ×epocii de aur a islamuluiÔÇŁ ╚Öi un curent na╚Ťionalist panislamist, ai c─ârui principali promotori au fost Al Afghani ╚Öi Muhhamad Abdu. Primul, Jamal al D├«n al-Afghani (1839 ÔÇô 1897) se n─âscuse ├«ntr-o familie originar─â din Kabul, de unde ╚Öi porecla al-Afghani (Afganul). Experien╚Ťa avut─â ├«n India, ├«n 1857, c├ónd a avut loc marea insurec╚Ťie a musulmanilor ╚Öi hindu╚Öilor ├«mpotriva coloni╚Ötilor britanici, ╚Öi mai apoi c─âl─âtoriile ├«ntreprinse ├«n Iran, Egipt, Turcia, Rusia sau Europa, ├«i vor forma convingerea c─â, ├«n cur├ónd, puterea omniprezent─â a Occidentului va domina ╚Öi va strivi lumea musulman─â5.

De-a lungul ├«ntregii sale vie╚Ťi, el va predica necesitatea unit─â╚Ťii tuturor popoarelor islamice ╚Öi re├«ntoarcerea la Coran, care reprezenta ├«n opinia sa unica salvare ├«mpotriva amenin╚Ť─ârii europene. Pornind de la versetul coranic ÔÇ×Dumnezeu nu schimb─â condi╚Ťia unui popor at├óta vreme c├ót acesta nu se schimb─â prin el ├«nsu╚ÖiÔÇŁ6, al-Afghani va promova un islam activ, consider├ónd c─â adev─ârata atitudine a unui musulman nu este aceea a unei resemn─âri pasive ├«n fa╚Ťa lucrurilor ╚Öi c─â omul este responsabil de actele sale ├«n fa╚Ťa lui Dumnezeu, iar salvarea rezid─â ├«ntr-o schimbare care s─â-l fac─â s─â merite m─âre╚Ťia ╚Öi fericirea.

El va ├«ncuraja musulmanii s─â-╚Öi foloseasc─â ra╚Ťiunea desc─âtu╚Öat─â, ├«n vederea transform─ârii islamului predicat de teologii tradi╚Ťionali ├«ntr-un islam mai ra╚Ťional ╚Öi modern7. Astfel, dac─â ├«ndemnul s─âu viza respingerea stilului de via╚Ť─â occidental, ├«n acela╚Öi timp el ├«ndemna popula╚Ťia la studierea realiz─ârilor ╚Ötiin╚Ťifice occidentale ╚Öi adaptarea acestora la realit─â╚Ťile lumii musulmane8.

Discipol important al lui al- Afghani, egipteanul Muhhamad Abdu (1849 ÔÇô 1905), va milita la r├óndul s─âu ├«mpotriva colonialismului european, f─âc├ónd apel la unitatea musulmanilor. Solu╚Ťia la problema dec─âderii islamului consta ├«n necesitatea unei revitaliz─âri a islamului, o re├«nnoire realizat─â nu prin mijloace violente, ci prin educa╚Ťie islamic─â ╚Öi prin cugetare independent─â (ijtihad).

Av├ónd o mare admira╚Ťie fa╚Ť─â de institu╚Ťiile politice, juridice ╚Öi de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt, precum ╚Öi fa╚Ť─â de civiliza╚Ťia european─â, dar con╚Ötient ├«n acela╚Öi timp c─â transplantarea necondi╚Ťionat─â a acestora ├«ntr-o ╚Ťar─â profund religioas─â, a╚Öa cum era Egiptul, nu era posibil─â, Muhhamad Abdu va ├«ndemna musulmanii s─â preia inova╚Ťiile moderne de ordin juridic ╚Öi constitu╚Ťional ale civiliza╚Ťiei europene, pe care s─â le adapteze principiilor islamului. Prin aceasta islamul devenea un mijloc de control care permitea musulmanului s─â disting─â ├«ntre schimb─ârile propuse ╚Öi s─â aleag─â ceea ce era bun de ceea ce era r─âu9.

├Än ceea ce prive╚Öte sharia, M. Abdu face distinc╚Ťia ├«ntre elementele de cult (cei cinci st├ólpi ai Islamului) ╚Öi restul regulilor sociale. Dac─â cele dint├ói au fost fixate de c─âtre Dumnezeu ├«n Coran, pentru eternitate, ├«n schimb regulile sociale pot fi re├«nnoite ├«n func╚Ťie de epoc─â. De╚Öi cu o concep╚Ťie salafist─â, sens ├«n care afirma c─â singur─â calea str─âmo╚Öilor este acceptabil─â ╚Öi practic─â, mijloacele de punere ├«n practic─â a islamului sunt ├«n mod hot─âr├ót, moderne. Astfel, ├«n 1884, va reu╚Öi instituirea ├«n Liban, a unui sistem de educa╚Ťie islamic─â inedit, ├«n paralel cu editarea unui jurnal revolu╚Ťionar numit ÔÇ×AlÔÇÖUrwa al WuthqaÔÇŁ (Leg─âtura indisolubil─â) cu profunde accente anti-britanice10.

├Än 1892, ajuns muftiu al Egiptului, Muhhamad Abdu, va reu╚Öi introducerea studiului ╚Ötiin╚Ťelor moderne la Universitatea Al-Azhar. ├Än urma opozi╚Ťiei dasc─âlilor reac╚Ťionari, ├«n 1905, M. Abdu va fi obligat s─â demisioneze de la universitate. ├Än acela╚Öi an, la 11 iulie se va stinge din via╚Ť─â la Alexandria. Cel care ├«i va continua munca va fi elevul s─âu preferat, sirianul Sayyd Muhhamad Rashid Rida (1866 ÔÇô 1935). Acest teolog sirian, cu orient─âri wahhabiste, fondator, ├«n 1897, al revistei Al-Manar (Farul) se va manifesta ca un fervent sus╚Ťin─âtor al na╚Ťionalismului arabo-islamic, milit├ónd pentru o reconciliere a punctelor de vedere ale na╚Ťionali╚Ötilor arabi cu cele ale teologilor de la Al-Azhar11.

El va fi cel care va sus╚Ťine crearea unui stat ├«n ├«ntregime modern, dar ├«n ├«ntregime islamic, bazat pe o sharia reformat─â12. Rida a fost cel dint├ói ├«n lumea arab─â care s-a g├óndit la adaptarea form─ârii misionarilor musulmani la cerin╚Ťele epocii. Ca urmare a eforturilor depuse de acesta, ├«n martie 1912, va lua fiin╚Ť─â, ├«n insula El-Roda (Cairo), un centru de misiologie, spre care se vor ├«ndrepta, ├«n cur├ónd, candida╚Ťi originari din toate col╚Ťurile lumii islamice. Aceast─â ini╚Ťiativ─â ca ╚Öi lucr─ârile sale ÔÇô ├«n special cele publicate ├«n influenta revist─â Al-Manar ÔÇô au contribuit la familiarizarea opiniei publice musulmane cu opera misionar─â13.

Fra╚Ťii musulmani

Abolirea califatului de c─âtre Mustafa Kemal Atat├╝rk la 3 martie 1924 ╚Öi laicizarea ├«n ritm rapid a Turciei (renun╚Ťarea la alfabetul arab, la legea coranic─â ╚Öi interdic╚Ťia purt─ârii v─âlului) va fi perceput─â de c─âtre numero╚Öi credincio╚Öi ca o tr─âdare a Turciei fa╚Ť─â de lumea musulman─â. Privit─â ca stringent─â pentru comunitatea islamic─â, necesitatea restaur─ârii institu╚Ťiei califatului va fi dezb─âtut─â, f─âr─â nici un rezultat, ├«n cadrul a dou─â congrese interislamice desf─â╚Öurate ├«n 1926, la Cairo ╚Öi Mecca. Unul dintre criticii cei mai aspri ai Turciei lui Kemal ╚Öi ai p─âtrunderii influen╚Ťei occidentale laice ├«n lumea musulman─â a fost ├«nv─â╚Ť─âtorul egiptean Hassan al-Banna (1906 ÔÇô 1949).

N─âscut ├«ntr-o familie pioas─â ╚Öi primind o riguroas─â educa╚Ťie islamic─â, t├ón─ârul ├«nv─â╚Ť─âtor va fonda ├«n aprilie 1929, la Ismailia (Egipt) confreria Fra╚Ťilor musulmani, organiza╚Ťie ce va avea, de-a lungul timpului, o influen╚Ť─â important─â asupra vie╚Ťii politice ╚Öi religioase a lumii arabe. Plas├óndu-se pe traseul problematicii reformiste, Al-Banna va propov─âdui o re├«nnoire a societ─â╚Ťii prin ├«ntoarcere la valorile islamului, pe care ├«l ridic─â la rangul unui sistem suprem ╚Öi perfect: ÔÇ×Islamul e doctrina, cultul divin, patria, na╚Ťiunea, religia, spiritualitatea, Coranul ╚Öi sabiaÔÇŁ14.

El vedea ├«n islam un sistem complet de via╚Ť─â, care reglementeaz─â nu numai rela╚Ťiile dintre om ╚Öi Dumnezeu, ci ÔÇ×toate aspectele vie╚Ťii politice, economice, sociale ╚Öi culturaleÔÇŁ 15. Un alt punct al discursului reformator ├«l va reprezenta reinstaurarea califatului, singurul cadru eficace, ├«n opinia reformatorului, pentru a revigora coeziunea comunit─â╚Ťii musulmane ╚Öi a reconstrui umma. ├Än 1933 Hassan al-Banna (foto dreapta) va muta sediul organiza╚Ťiei la Cairo, unde ├«╚Öi va lua titlul de ÔÇ×ghid supremÔÇŁ ╚Öi va lucra la elaborarea unui program politic, economic ╚Öi social, bazat pe interpretarea textelor fundamentale ale islamului.

Hassan al Banna jpg jpeg

Cu ocazia celui de-al cincilea congres al Fra╚Ťilor musulmani desf─â╚Öurat ├«n 1939, organiza╚Ťia adopt─â un program al c─ârui obiectiv politic principal era ini╚Ťierea unei constitu╚Ťii decurg├ónd direct din Coran. Nici latura economic─â ╚Öi social─â nu erau neglijate de c─âtre confrerie care identifica ca priorit─â╚Ťi, demararea unei reforme agrare, interzicerea cametei, suprimarea impozitului pe venit ╚Öi ├«nlocuirea acestuia cu impozitul religios (zakat), elaborarea unei noi legi a muncii, bazat─â pe corpora╚Ťii16. Un loc important ├«n cadrul programului ├«l ocupa ╚Öi codul moral, destinat s─â modeleze ÔÇ×noul om musulmanÔÇŁ. Acesta avea la baz─â stricta respectare a regulilor islamului, pedepsirea oric─ârei ├«nc─âlc─âri ╚Öi un sistem de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt ├«n conformitate cu preceptele islamului17.

Propaganda și prozelitismul

Fra╚Ťilor musulmani Pentru a-╚Öi r─âsp├óndi programul Fra╚Ťii musulmani vor acorda o aten╚Ťie sporit─â mijloacelor de propagand─â: formarea misionarilor, deschiderea de centre de predicare religioas─â, editarea de publica╚Ťii, bro╚Öuri ╚Öi c─âr╚Ťi de buzunar pentru marele public, cum ar fi Al-Muslimun (Musulmanii), care va apare la Cairo ╚Öi Damasc ├«n 1951, apoi, ├«ncep├ónd cu 1961 ╚Öi la Geneva18. Acest prozelitism va fi ├«nso╚Ťit de o activitate caritabil─â intens─â, confreria ├«nfiin╚Ť├ónd clinici ╚Öi spitale, deschiz├ónd ╚Öcoli, cluburi sportive, biblioteci ╚Öi asocia╚Ťii culturale.

Urm─ârind dezvoltarea sectorului economic, Fra╚Ťii vor consolida un important lan╚Ť de mici ├«ntreprinderi industriale ╚Öi comerciale: ÔÇ×Compania de tranzac╚Ťii islamiceÔÇŁ, specializat─â ├«n transporturi; ÔÇ×Societatea islamic─â de pres─âÔÇŁ, editoare a mai multor ziare ╚Öi publica╚Ťii; ÔÇ×Compania Fra╚Ťilor musulmani pentru filatur─â ╚Öi ╚Ťes─âtur─âÔÇŁ, un fel de cooperativ─â ce apar╚Ťinea salaria╚Ťilor, ÔÇ×Compania de comer╚Ť ╚Öi lucr─âri de inginerieÔÇŁ, care regrupa mai multe ├«ntreprinderi din regiunea Alexandria19.

├Äncep├ónd cu 1936, Fra╚Ťii musulmani vor ie╚Öi pe scena politic─â, cu ocazia revoltei arabe din Palestina ├«ndreptate ├«mpotriva coloni╚Ötilor britanici, c├ónd ├«╚Öi vor proclama sprijinul fa╚Ť─â de marele muftiu al Ierusalimului, Hajj Amin al-Husayni. Pornind de la convingerea c─â doar reforma moral─â este insuficient─â ╚Öi c─â era nevoie de un jihad pentru a-i izgoni pe necredincio╚Öi de pe p─âm├óntul islamic, Hassan al-Banna organizeaz─â, ├«n 1942, aripa militar─â a Fra╚Ťilor musulmani:

ÔÇ×Primul pas al r─âzboiului sf├ónt const─â ├«n alungarea r─âului din propriul suflet; treapta cea mai ├«nalt─â este lupta armat─â pentru cauza lui Dumnezeu. Treptele intermediare sunt lupta cu vorbele, spuse sau scrise, cu m├óinile ╚Öi cu cuvintele adev─ârului adresate autorit─â╚Ťilor nedrepte. Mi╚Öcarea noastr─â de apostolat nu poate exista dec├ót datorit─â lupteiÔÇŁ20.

Odat─â cu izbucnirea celui de-al doilea r─âzboi mondial, sentimentele antibritanice vor orienta Fr─â╚Ťia c─âtre puterile Axei, ├«n speran╚Ťa eliber─ârii Egiptului ╚Öi dob├óndirea puterii politice21. La 24 februarie 1945, primulministru egiptean Ahmad Maher, care declarase r─âzboi ╚Ť─ârilor Axei, va fi asasinat, ├«n plin─â ╚Öedin╚Ť─â a Parlamentului. ├Än perioada ce va urma activitatea Fr─â╚Ťiei va degenera, aceasta implic├óndu-se ├«ntr-o serie de asasinate politice, c─ârora le vor c─âdea victime mai mul╚Ťi demnitari de rang ├«nalt.

R─âzboiul cu Israelul

├Än 1947-1948, Fra╚Ťii musulmani, particip─â la r─âzboiul ├«mpotriva noului stat Israel, extinz├óndu-╚Öi astfel influen╚Ťa dincolo de hotarele egiptene. Profit├ónd astfel de conjunctura extern─â dar ╚Öi datorit─â ideologiei sale, singura din epoc─â capabil─â s─â se adreseze tuturor componentelor societ─â╚Ťii, mi╚Öcarea Fra╚Ťilor musulmani va cunoa╚Öte o dezvoltare rapid─â, ajung├ónd s─â numere la sf├ór╚Öitul anilor ÔÇÖ40 aproape dou─â milioane de aderen╚Ťi. Acest fapt va nelini╚Öti monarhia egiptean─â, motiv pentru care, la 8 decembrie 1948, guvernul lui Nokrasi Pa╚Öa ia hot─âr├órea de a dizolva organiza╚Ťia, pentru ÔÇ×amenin╚Ť─âri subversive contra statuluiÔÇŁ22.

Replica nu se las─â a╚Öteptat─â, ╚Öi c├óteva zile mai t├órziu un membru al confreriei ├«l va asasina pe primul- minstru egiptean. La 12 februarie 1949, ÔÇ×ghidul supremÔÇŁ, Hassan al-Banna este asasinat la r├óndul s─âu, probabil de poli╚Ťia politic─â a monarhiei. Cu toate acestea mi╚Öcarea constituit─â de Al-Banna va d─âinui ├«n continuare, membrii s─âi fiind participan╚Ťi activi la ac╚Ťiunile anti-britanice din zona Canalului Suez din anii 1951 ╚Öi 1952, precum ╚Öi la celelalte manifesta╚Ťii ├«ndreptate ├«mpotriva prezen╚Ťei str─âine ├«n Egipt.

Pe fondul acestor tulbur─âri, la 23 iulie 1952, se va produce lovitura militar─â a ÔÇ×Ofi╚Ťerilor liberiÔÇŁ condu╚Öi de generalul Muhhamad Naguib, ├«n urma c─âreia regele Faruk era ├«nl─âturat de la putere. Fra╚Ťii musulmani care ├«ntre╚Ťineau contacte cu unii dintre ÔÇ×Ofi╚Ťerii liberiÔÇŁ, vor considera c─â acesta este momentul prielnic pentru a se impune ╚Öi a instaura statul islamic. Un prim conflict va avea loc chiar dup─â trei s─âpt─âm├óni de la lovitura militar─â, c├ónd ÔÇ×Ofi╚Ťerii liberiÔÇŁ se vor opune tentativei confreriei de a face din preceptele coranice fundamentul noului regim23.

Deveni╚Ťi du╚Ömani ai regimului ╚Öi ├«n special ai lui Nasser, al c─ârui proiect na╚Ťionalist era ├«n contradic╚Ťie cu idealul islamic promovat de Fra╚Ťi, ace╚Ötia vor denun╚Ťa acordul ├«ncheiat de acesta privind retragerea britanic─â din zona Canalului Suez, acord pe care confreria ├«l considera ca fiind prea conciliant. La 26 octombrie 1954 cu prilejul discursului ╚Ťinut de Nasser ├«n pia╚Ťa Muhammad Ali din Alexandria, un membru al confreriei va desc─ârca asupra sa opt gloan╚Ťe, dar nici unul nu-╚Öi va atinge ╚Ťinta. Drept urmare la 29 octombrie, organiza╚Ťia Fra╚Ťilor musulmani este desfiin╚Ťat─â.

La 14 noiembrie pre╚Öedintele Neguib, acuzat pentru sprijinul acordat Fra╚Ťilor musulmani, este demis, iar Nasser, care va prelua conducerea guvernului, va declan╚Öa o necru╚Ť─âtoare represiune ├«ndreptat─â ├«mpotriva confreriei. Mii de membri sunt aresta╚Ťi, iar ╚Öase dintre liderii acesteia sunt condamna╚Ťi la moarte ╚Öi executa╚Ťi la 8 decembrie 1954. Conduc─âtorii care au sc─âpat de arestare vor lua calea exilului24. De╚Öi interzis─â de Nasser, ├«nfr├óngerea nu va fi definitiv─â. Confreria, de acum clandestin─â, va continua s─â tr─âiasc─â sub forma unei societ─â╚Ťi secrete care se va r─âsp├óndi ├«n mai multe state arabe.

Un complot orchestrat de CIA

├Än 1965 un complot al Fra╚Ťilor musulmani, orchestrat se pare de CIA, viz├ónd ├«nl─âturarea lui Nasser, care se raliase lag─ârului sovietic, va declan╚Öa o nou─â represiune ├«mpotriva confreriei. Mii de militan╚Ťi sunt din nou ├«nchi╚Öi, ├«n timp ce Sayyid Qutb ├«mpreun─â cu al╚Ťi doi lideri ai mi╚Öc─ârii vor fi sp├ónzura╚Ťi. Cu acest prilej Arabia Saudit─â va fi acuzat─â la r├óndul ei c─â ├«ncurajeaz─â ╚Öi finan╚Ťeaz─â mi╚Öcarea Fra╚Ťilor musulmani. Pentru cinci ani, Fr─â╚Ťia va fi constr├óns─â la o nou─â perioad─â de clandestinitate.

Dar o dat─â cu moartea lui Nasser ╚Öi venirea la putere, la 15 octombrie 1970, a lui Anwar El Sadat, lucrurile vor lua o turnur─â favorabil─â organiza╚Ťiei. Sadat, care dorea s─â pun─â cap─ât influen╚Ťei Uniunii Sovietice ├«n Egipt va vedea ├«n Fr─â╚Ťie o contrapondere la aripa prosovietic─â a guvernului. Drept urmare acesta va trece la reabilitarea conduc─âtorilor organiza╚Ťiei ╚Öi va favoriza revenirea confreriei pe scena politic─â. Mai mult, concesiile f─âcute vor merge ╚Öi mai departe, iar proiectul s─âu pentru ÔÇ×o nou─â societate ├«ntemeiat─â pe credin╚Ť─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ť─âÔÇŁ va institui islamul drept sursa originar─â de inspira╚Ťie pentru constitu╚Ťie ╚Öi sistemul legislativ25.

Revenit─â ├«n via╚Ťa public─â, confreria va c─âuta s─â rec├ó╚Ötige terenul pierdut. Fra╚Ťii vor ├«nfiin╚Ťa asocia╚Ťii religioase (Jamaat al-Islamiya) ├«n universit─â╚Ťi, propun├ónd o preg─âtire ideologic─â asociat─â cu o ├«nt─ârire a practicii religioase ╚Öi o intens─â propagand─â. Semnarea de c─âtre Sadat, la 17 septembrie 1978, a acordurilor de la Camp David, iar la 29 martie 1979 a tratatului de pace, prin care Israelul se obliga s─â restituie Egiptului Peninsula Sinai, vor declan╚Öa ostilitatea Fra╚Ťilor musulmani care, aliindu-se pentru prima oar─â, cu st├ónga egiptean─â, vor porni o campanie asidu─â ├«mpotriva normaliz─ârii rela╚Ťiilor cu Israelul, cer├ónd preg─âtirea armatei pentru ÔÇ×r─âzboiul sf├óntÔÇŁ ╚Öi ├«ntreruperea tuturor negocierilor cu statul evreu.

La aceste ac╚Ťiuni pre╚Öedintele egiptean va r─âspunde prin confiscarea ziarelor confreriei ╚Öi interzicerea oric─ârei activit─â╚Ťi politice ├«n universit─â╚Ťi. ├Än cele din urm─â ├«n fa╚Ťa pozi╚Ťiei tot mai radicale a confreriei, care nu va pregeta s─â recurg─â inclusiv la atacuri teroriste, Sadat ├«l va aresta pe ╚Öeicul Omar Telmessani, ÔÇ×ghidul supremÔÇŁ al mi╚Öc─ârii ├«mpreun─â cu mai mul╚Ťi predicatori. La 6 octombrie 1981 un grup de militan╚Ťi islami╚Öti ├«l vor asasina pe Anwar El Sadat ├«n timp ce acesta participa la un miting al unei ramuri a confreriei Fra╚Ťilor musulmani, ÔÇ×Anatem─â ╚Öi retragereÔÇŁ (Takfir wal-Hidjra).

Al─âturi de Hassan al-Banna, unul din membri cei mai influen╚Ťi ai organiza╚Ťiei Fra╚Ťii musulmani a fost Sayyid Qutb (1906 ÔÇô 1966), care va teoretiza o g├óndire revendicativ─â mult mai radical─â dec├ót fondatorul mi╚Öc─ârii. El va elimina din discursul islamist orice referire la arabism ╚Öi va orienta mi╚Öcarea spre o contestare violent─â a regimului nasserist, milit├ónd pentru o societate condus─â de sharia.

Argument├ónd c─â lumea musulman─â se g─âsea ├«n jahiliyya, starea de ignoran╚Ť─â pre-islamic─â, de dinaintea primirii revela╚Ťiei de Mahomed, Qutb afirma c─â marea majoritate a musulmanilor au abandonat adev─âratul islam, a╚Öa cum a fost el relevat de c─âtre Profet. Solu╚Ťia pentru restabilirea ordinii islamice consta ├«n r─âzboiul sf├ónt (jihad) ├«ndreptat ├«mpotriva du╚Ömanilor Coranului, fie c─â sunt musulmani sau nu. El consider─â c─â ╚Öi musulmanii care ╚Öi-au renegat religia islamic─â pot fi excomunica╚Ťi (takfir) ╚Öi pot fi condamna╚Ťi la moarte ├«n numele lui Allah, ├«ntruc├ót ├«n vinele lor curge ÔÇ×s├ónge de necredinciosÔÇŁ26.

Numit ╚Öi ÔÇ×p─ârintele fundamentalismului islamic modernÔÇŁ Sayyid Qutb este autorul unei literaturi bogate, care va constitui ideologia majorit─â╚Ťii mi╚Öc─ârilor islamiste ale secolului XX. Cele mai semnificative succese ale acestora vor fi revolu╚Ťia islamic─â din Iran, care a condus la instaurarea regimului ayatollahului Khomeini ╚Öi ocuparea Kabulului, ├«n 1996, de c─âtre regimul taliban afgan.

Dinastia Pahlavi

La ├«nceputul secolului XX, sub domnia lui Ahmad Shah, Iranul era o ╚Ťar─â la nivelul Evului Mediu, aflat─â la cheremul c─âpeteniilor de trib ╚Öi a marilor latifundiari. At├ót resursele naturale, c├ót ╚Öi principalele servicii na╚Ťionale fuseser─â l─âsate pe m├óna str─âinilor, ├«n timp ce ╚Ťara nu avea nici ╚Öosele, nici c─âi ferate, nici curent electric, nici telefon. Doar 1% din popula╚Ťia masculin─â era alfabetizat─â, ├«n timp ce femeile erau lipsite de orice drept, inclusiv de acela de a merge la ╚Öcoal─â27.

├Än 1921, ├«n urma unei lovituri de stat militare, generalul Reza Khan devine ╚Öeful armatei, prelu├ónd totodat─â ╚Öi postul de prim-ministru al ╚Ť─ârii. Patru ani mai t├órziu, este desemnat ╚Öah al Iranului ╚Öi este ├«ncoronat la 25 aprilie 1926, sub numele de Reza Shah Pahlavi. Se ├«ncheia astfel lunga domnie a dinastiei Qajar, care st─âp├ónise ╚Ťara ├«ncep├ónd cu 1779. Urm├ónd modelul Turciei lui Mustafa Kemal, Reza Shah va urm─âri modernizarea Iranului prin dezvoltarea industriei, a infrastructurii, construirea unei c─âi ferate Transiraniene, care lega Marea Caspic─â de Golful Persic, dezvoltarea sistemului de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt ╚Öi sanitar ╚Öi reforma justi╚Ťiei, controlat─â p├ón─â atunci de clerul ╚Öiit, prin crearea unui cod civil.

La 21 mai 1935, comunitatea interna╚Ťional─â va fi anun╚Ťat─â ├«n mod oficial cu privire la ├«nlocuirea numelui de Persia cu cel de Iran pentru desemnarea ╚Ť─ârii. ├Än acela╚Öi an ╚Öahul va decreta interdic╚Ťia de a purta v─âl pentru femei ╚Öi obliga╚Ťia b─ârba╚Ťilor de a se ├«mbr─âca dup─â modelul occidental. ├Än plan extern, vr├ónd s─â limiteze dependen╚Ťa ╚Ť─ârii de Marea Britanie ╚Öi Rusia, Reza Shah va c─âuta s─â se apropie de Germania. De╚Öi odat─â cu izbucnirea celui de-al doilea r─âzboi mondial, Iranul ├«╚Öi va declara neutralitatea, Marea Britanie ╚Öi Uniunea Sovietic─â vor folosi aceast─â apropiere drept pretext pentru a invada Iranul. Reza Shah va fi nevoit s─â abdice ├«n favoarea fiului s─âu Muhammad Reza Pahlavi, fiind exilat pe insula Mauritius. Va muri ├«n Africa de Sud ├«n 194428.


Iran jpg jpeg

Conducătorii Iranului: Ahmad Shah (stânga) și cel care l-a înlãturat, Reza Pahlavi

Prin tratatul semnat ├«n ianuarie 1942, Anglia ╚Öi URSS se angajau s─â-╚Öi retrag─â trupele din Iran ├«n maxim ╚Öase luni dup─â ├«ncheierea ostilit─â╚Ťilor. Acest angajament va fi respectat doar par╚Ťial de c─âtre Moscova, care va continua s─â-╚Öi men╚Ťin─â ├«n continuare trupele ├«n Azerbaidjan, provincie aflat─â la grani╚Ťa cu URSS ╚Öi ostil─â guvernului de la Teheran. La 10 mai 1946, ca urmare a demersurilor ├«ntreprinse pe l├óng─â Stalin de c─âtre primul-ministru iranian, Ghavam-Os-Saltaneh, un priceput om politic, trupele sovietice vor primi ordin s─â evacueze provincia iranian─â29.

├Än perioada care va urma retragerii britanice rela╚Ťiile anglo-iraniene se vor ├«nr─âut─â╚Ťi ca urmare a apari╚Ťiei mi╚Öc─ârilor ce militau pentru na╚Ťionalizarea c├ómpurilor petroliere. Or, monopolul asupra producerii ╚Öi v├ónz─ârilor de petrol era de╚Ťinut de c─âtre Anglo-Iranian Oil Company (AIOC), ├«n care guvernul britanic de╚Ťinea un num─âr substan╚Ťial de ac╚Ťiuni. ├Än 1949, o tentativ─â de asasinat a ╚Öahului Muhammad Reza Pahlavi, atribuit─â partidului comunist iranian (Tudeh), de╚Öi nereu╚Öit─â, va sl─âbi autoritatea ╚Öahului, care, doi ani mai t├órziu, va ceda presiunilor publice ╚Öi va numi ca prim-ministru un na╚Ťionalist excentric, dr. Muhammad Mossadeq30.

Acesta va na╚Ťionaliza, ├«n 1953, industria petrolului ceea ce va duce la ├«nghe╚Ťarea exploat─ârii petroliere de c─âtre britanici ╚Öi la regresul economiei na╚Ťionale. De╚Öi partizan al na╚Ťionaliz─ârii, acutizarea crizei ce afecta ╚Ťara, ├«l va determina pe ╚Öah s─â-l destituie pe primul-ministru, dar acesta va refuza s─â se supun─â, provoc├ónd un val de revolte ce vor r─âv─â╚Öi, timp de trei zile, capitala ╚Öi vor duce ├«n cele din urm─â la fuga ╚Öahului din Iran31.

C├óteva zile mai t├órziu, la 19 august 1953, o lovitur─â de stat organizat─â de serviciile secrete americane ╚Öi britanice (CIA ╚Öi SIS) ├«l va ├«ndep─ârta pe Mossadeq ╚Öi-l va readuce pe ╚Öah la Teheran. Dup─â cum afirma mai t├órziu Kermit Roosvelt, ofi╚Ťerul CIA care planificase lovitura, cunoscut─â sub numele de cod ÔÇ×opera╚Ťiunea AjaxÔÇŁ, ╚Öahul i-ar fi spus dup─â aceea: ÔÇ×├Ämi datorez tronul lui Dumnezeu, poporului meu, armatei mele ╚Öi dumneavoastr─âÔÇŁ32.

Recuno╚Ötin╚Ťa ╚Öahului fa╚Ť─â de Statele Unite se va manifesta f─âr─â ├«nt├órziere. La 5 august 1954 se semna un acord ├«ntre guvernul iranian ╚Öi un consor╚Ťiu format din opt companii petroliere americane, engleze ╚Öi franceze, ├«n cadrul c─âruia capitalurile americane erau larg reprezentate. Consor╚Ťiul va ob╚Ťine controlul asupra principalelor exploat─âri petroliere pe o durat─â de dou─âzeci ╚Öi cinci de ani, cu posibilitatea re├«nnoirii acestui contract, ╚Öi urm├ónd s─â pl─âteasc─â guvernului iranian un procent de 50% din profit33.

Totodat─â, guvernul iranian era obligat s─â pl─âteasc─â, ├«n decurs de 10 ani, 25 de milioane de lire sterline companiei britanice Anglo-Iranian, ca desp─âgubiri pentru pierderile suferite datorit─â na╚Ťionaliz─ârii. Mossadeq va fi arestat ╚Öi va petrece trei ani ├«n ├«nchisoare. Eliberat, se va retrage la proprietatea sa de la Ahmad Abad, la vest de Teheran, unde va r─âm├óne p├ón─â la sf├ór╚Öitul vie╚Ťii ├«n 1967, sub supravegherea poli╚Ťiei secrete a ╚Öahului.

Domnia șahului

Dup─â c─âderea lui Mossadeq, beneficiind de sprijinul Statelor Unite, Reza Pahlavi va introduce treptat un regim de dictatur─â de dreapta, neezit├ónd s─â foloseasc─â poli╚Ťia secret─â, SAVAK, pentru a zdrobi protestele opozan╚Ťilor regimului. Totodat─â el va pune ├«n aplicare, ├«ncep├ónd cu 1963, un program de reform─â cunoscut sub numele de ÔÇ×Revolu╚Ťia Alb─âÔÇŁ, prin care urm─ârea transformarea Iranului ├«ntr-o ╚Ťar─â modern─â. Acest program includea reforma agrar─â, privatizarea unor ├«ntreprinderi de stat, na╚Ťionalizarea p─âdurilor ╚Öi p─â╚Öunilor, participarea muncitorilor la beneficiul ├«ntreprinderii lor, drept de vot pentru femei ╚Öi dreptul de a se prezenta la alegeri ╚Öi, ├«n sf├ór╚Öit, alfabetizarea popula╚Ťiei de la sate34.

Dintre acestea, reforma agrar─â ╚Öi acordarea dreptului de vot femeilor vor st├órni protestele vehemente ale clerului ╚Öiit, ├«n special ├«n ora╚Öul sf├ónt Qom. Unul din liderii cei mai ├«nfl─âc─âra╚Ťi, care considera c─â modernizarea Iranului reprezint─â un p─âcat, era ayatollahul Ruhollah Khomeini. La 21 martie 1963, poli╚Ťia va interveni pentru a reprima manifestan╚Ťii. Un an mai t├órziu, m─âsura acord─ârii imunit─â╚Ťii militarilor americani afla╚Ťi pe teritoriul iranian va st├órni un nou val de proteste din partea militan╚Ťilor anti-occidentalizare.

Ayatollahul Khomeini (foto dreapta) va fi arestat ╚Öi trimis ├«n exil, ini╚Ťial ├«n Turcia ╚Öi apoi ├«n Irak, la Najaf. Modernizarea rapid─â a ╚Ť─ârii datorat─â infuziei de petrodolari ├«n economie, dup─â explozia pre╚Ťurilor, din anii ÔÇÖ73 ÔÇô ÔÇÖ74, care urma r─âzboiului din Orientul Mijlociu va avea drept consecin╚Ť─â amplificarea dezechilibrelor sociale ╚Öi economice, corup╚Ťia ╚Öi specula.

Roollah khomeini jpg jpeg

├Än special dou─â categorii sociale vor avea de suferit: pe de o parte clasa mijlocie conservatoare care se vedea marginalizat─â de noua elit─â de comercian╚Ťi moderni cu leg─âturi la Curte ╚Öi av├ónd acces la afacerile cele mai bine remunerate, cu arme ╚Öi petrol, iar pe de alt─â parte tinerii emigran╚Ťi veni╚Ťi de la sate, pe care regruparea terenurilor agricole, ├«n scopul unui mai mare randament, ├«i ├«mpinsese spre capital─â, unde tr─âiau ├«n condi╚Ťii precare, ├«nghesui╚Ťi ├«n cartiere d─âr─âp─ânate, la marginea Teheranului35.

Acestora li se vor al─âtura intelectualii de st├ónga, nemul╚Ťumi╚Ťi la r├óndul lor de regimul autocrat instalat de c─âtre ╚Öah, lipsa libert─â╚Ťii de exprimare ╚Öi represiunea violent─â a opozan╚Ťilor practicat─â de SAVAK. Venirea la Casa Alb─â a pre╚Öedintelui Jimmy Carter, ├«n noiembrie 1976, va accentua valul de revendic─âri ale opozi╚Ťiei iraniene, care vedea ├«n Carter un aliat ├«n lupta ├«mpotriva ╚Öahului.

Presiunile exercitate de pre╚Öedintele american ├«n favoarea libert─â╚Ťii de exprimare vor fi percepute de opozi╚Ťie ca fiind sf├ór╚Öitul sprijinului necondi╚Ťionat acordat lui M. R. Pahlavi de Statele Unite. O serie de revendic─âri ╚Öi manifesta╚Ťii ale opozi╚Ťiei ├«n favoarea deschiderii ╚Öi liberaliz─ârii regimului, vor marca anul 1977, acestea fiind reprimate ├«ns─â de poli╚Ťie.

Revolu╚Ťia lui Khomeini

P├ón─â ├«n anul 1978, opozi╚Ťia ├«mpotriva regimului autocratic al ╚Öahului va veni ├«n general din partea claselor de mijloc, laice din ora╚Öe. Cei care vor reu╚Öi ├«ns─â s─â mobilizeze masele vor fi islami╚Ötii. P r i m e l e manifesta╚Ťii vor izbucni pe 7 ianuarie 1978, ├«n ora╚Öul sf├ónt Qom, unde, ca urmare a apari╚Ťiei unui articol calomniator la adresa ayatollahului Khomeini, aflat ├«nc─â ├«n exil la Najaf, studen╚Ťii la teologie vor ie╚Öi ├«n strad─â. Manifesta╚Ťiile se vor amplifica cu repeziciune, interven╚Ťia poli╚Ťiei, pe 9 ianuarie, sold├óndu-se cu mai mul╚Ťi mor╚Ťi.

Pe 18 ╚Öi 19 februarie, la 40 de zile dup─â evenimentele din Qom, sub pretextul celebr─ârii celei de a patruzecea zi de doliu, conform ritului ╚Öiit, noi manifesta╚Ťii contra ╚Öahului vor avea loc la Tabriz. Poli╚Ťia va interveni de aceast─â dat─â cu sprijinul armatei, ciocnirile sold├óndu-se cu noi victime. Pentru prima dat─â, opozi╚Ťia politic─â format─â din intelectuali ╚Öi clasa de mijloc, adic─â cei care cereau mai mult─â libertate ╚Öi cre╚Öterea salariilor, se va ralia clerului ╚Öiit, care sus╚Ťinea exact contrariul: ├«ntoarcerea la rigorile Islamului ╚Öi ├«nchiderea Iranului ├«n fa╚Ťa influen╚Ťelor Occidentului36.

La r├óndul s─âu, ayatollahul Khomeini va renun╚Ťa ├«n mod deschis la t─âcere, exalt├ónd, ├«n pur─â tradi╚Ťie ╚Öiit─â, martiriul celor uci╚Öi: ÔÇ×Mi╚Öcarea noastr─â nu este deocamdat─â dec├ót o plant─â fragil─â care are nevoie de s├óngele martirilor pentru a deveni un copac puternicÔÇŁ37. Se va declan╚Öa astfel un ciclu de doliu ╚Öi comemor─âri, o spiral─â a mi╚Öc─ârilor de strad─â ╚Öi represiunilor care va culmina cu ÔÇ×vinerea neagr─âÔÇŁ din 8 septembrie 1978, c├ónd o ampl─â manifesta╚Ťie a avut loc la Teheran.

Bilan╚Ťul confrunt─ârii dintre armat─â ╚Öi r─âscula╚Ťi va fi tragic: ╚Öaptezeci de mor╚Ťi din r├óndul for╚Ťelor de ordine ╚Öi o sut─â dou─âzeci ╚Öi unu din r├óndul manifestan╚Ťilor38. ├Än perioada care va urma, manifesta╚Ťiile ├«mpotriva ╚Öahului au continuat pe str─âzile Teheranului. Refugiat, din octombrie 1978, ├«n Fran╚Ťa, ├«n suburbia parizian─â Neauphle-le- Chateau, ayatollahul Khomeini chema popula╚Ťia Iranului la revolt─â ╚Öi la grev─â general─â, prin intermediul mijloacelor de comunicare franceze ╚Öi al sec╚Ťiei BBC ├«n persan─â39.

F─âc├óndu-se purt─âtorul de cuv├ónt al celor dezmo╚Öteni╚Ťi, ayatollahul va reu╚Öi, prin discursul s─âu, s─â atrag─â de partea mediilor tradi╚Ťionale urbane ╚Öi rurale ╚Öi grupurile sociale moderne din ora╚Öe, cu orient─âri liberale sau marxiste, intelectuali, studen╚Ťi, muncitori ╚Öi salaria╚Ťi, ai c─âror lideri vedeau ├«n aceast─â uniune posibilitatea de a accede la masele populare.

├Äntr-o ultim─â ├«ncercare de a pune cap─ât revoltelor, ╚Öahul ├«l va numi ├«n fruntea guvernului, ├«n decembrie ÔÇÖ78, pe liderul Frontului Na╚Ťional (care-i reunea pe liberali) Saphir Bakhtiar. Acesta ├«╚Öi va da acceptul ├«n schimbul eliber─ârii lui Karim Sandjabi, unul din cei al─âturi de care conducea Frontul Na╚Ťional. Proasp─ât eliberat, Sandjabi va p─âr─âsi Iranul ├«ndrept├óndu-se spre Neauphle- le-Chateau, unde, ca ╚Öi ╚Öeful partidului comunist Tudeh, se va ralia lui Khomeini, recunosc├óndu-l drept ghid40.

Khomeini va anun╚Ťa atunci c─â scopul revolu╚Ťiei este acela de a stabili o ÔÇ×Republic─â islamic─â care s─â protejeze independen╚Ťa ╚Öi democra╚Ťia ├«n IranÔÇŁ41. Pe 10 ╚Öi 11 decembrie, cu ocazia s─ârb─âtoririi martiriului imamului Hossein, la ├«ndemnul ayatollahului mul╚Ťimile vor ie╚Öi pe strad─â, scand├ónd al─âturi de lozinca ÔÇ×Allah akbarÔÇŁ (Allah e cel mai mare) ├«ndemnuri la r─âsturnarea monarhiei.

La 16 ianuarie 1979, Muhammad Reza Pahlavi renun╚Ťa la lupt─â ╚Öi p─âr─âsea ╚Ťara, refugiindu-se ├«n Egipt. C├óteva zile mai t├órziu, la 1 februarie 1979, ayatollahul Ruhollah Khomeini intra triumf─âtor ├«n Teheran, fiind ├«nt├ómpinat de o mul╚Ťime de 3 milioane de oameni care-l aclamau. Dac─â p├ón─â ├«n 1970, opozi╚Ťia lui Khomeini fa╚Ť─â de ╚Öah fusese de ordin religios, discursurile sale fiind lipsite de mesaj revolu╚Ťionar, cei cincisprezece ani de exil ├«l vor face s─â-╚Öi schimbe pozi╚Ťia. El chema acum la transformarea Iranului ├«ntr-o republic─â islamic─â guvernat─â de clerul ╚Öiit, potrivit unui program elaborat ├«n timpul exilului: velayat-e faqih, ÔÇ×suveranitatea celui care cunoa╚Öte legeaÔÇŁ42.

Partizanii lui Khomeini vor c├ó╚Ötiga rapid o priz─â considerabil─â ├«n r├óndul maselor, elimin├ónd treptat celelalte fac╚Ťiuni participante la revolu╚Ťie ÔÇô burghezia liberal─â, grup─ârile marxiste ╚Öi islami╚Ötii conservatori, fiecare cu propria sa viziune asupra viitorului Iranului. Un nou guvern va fi alc─âtuit, iar liberalul Mehdi Bazargan va fi numit de Khomeini ├«n func╚Ťia de prim-ministru. Pe 7 februarie vor avea loc ample manifesta╚Ťii de sus╚Ťinere a acestui prim guvern islamic. La 9 februarie o revolt─â pro Khomeini izbucnit─â ├«n r├óndul tehnicienilor din cadrul for╚Ťelor aeriene se va extinde ╚Öi ├«n alte sectoare ale armatei43.

Pe 11 februarie Consiliul Suprem al Armatei ├«╚Öi va declara neutralitatea, revolu╚Ťionarii p─âtrunz├ónd ├«n caz─ârmi ╚Öi ├«narm├óndu-se. ├Äncep├ónd cu ziua urm─âtoare va ├«ncepe prigoana ├«mpotriva partizanilor ╚Öahului, ace╚Ötia fiind executa╚Ťi la cap─âtul unor procese sumare44. Pe 1 aprilie 1979 va avea loc un referendum asupra formei de guvern─âm├ónt, la cap─âtul c─âruia era instaurat─â republica islamic─â ├«n fruntea c─âreia se afla ayatollahul Khomeini, devenit ghid suprem.

Un proiect de constitu╚Ťie va fi aprobat, dup─â lungi dezbateri, de un comitet format din 72 de exper╚Ťi, ├«n vara anului 1979. La 3 decembrie 1979, constitu╚Ťia a fost ratificat─â printr-un referendum, consacr├óndu-se astfel sistemul islamic de guvern─âm├ónt. Odat─â cu victoria revolu╚Ťiei islamice, Iranul se va transforma ├«ntr-o teocra╚Ťie, bazat─â pe aplicarea strict─â a legii islamice la nivelul tuturor componentelor vie╚Ťii economico ÔÇô sociale45, ├«n care ayatollahul Khomeini ├«╚Öi va asuma titlul de imam, concentr├ónd ├«n m├óinile sale toate instrumentele statale de coerci╚Ťie46.

El devine astfel comandantul suprem al for╚Ťelor armate ╚Öi al ÔÇ×Gardienilor Revolu╚Ťiei IslamiceÔÇŁ, fiind singurul ├«n drept ├«n a decreta mobilizarea trupelor ╚Öi declararea r─âzboiului. Totodat─â, Ghidul Suprem, putea s─â elibereze din func╚Ťie pe pre╚Öedintele statului, ale c─ârui competen╚Ťe erau limitate la gestionarea problemelor sociale, culturale ╚Öi economice. La r├óndul ei puterea executiv─â era subordonat─â autorit─â╚Ťii religioase47.

├Än ceea ce prive╚Öte politica extern─â, Iranul, p├ón─â atunci un bastion al Statelor Unite ├«n regiune, va deveni liderul unui pan╚Öiism agresiv bazat pe o propagand─â activ─â antisionist─â ╚Öi anti-american─â, sus╚Ťin─âtor financiar, logistic ╚Öi opera╚Ťional al grup─ârii teroriste Hezbollah. ├Äncercarea lui Khomeini de a exporta modelul iranian de revolu╚Ťie islamic─â ├«n celelalte state arabe se va solda cu un e╚Öec, duc├ónd la un r─âzboi de opt ani (1980 ÔÇô 1988) cu Irakul lui Sadam Hussein.

Dup─â moartea ayatollahului Khomeini, ├«n iunie 1989, succesorul acestuia, Muhammad Ali Khamenei, de╚Öi lipsit de carisma predecesorului s─âu, va c─âuta s─â se opun─â ├«ncerc─ârilor de liberalizare a societ─â╚Ťii iraniene, promovate, dup─â 1997, de pre╚Öedintele reformist Muhammad Khatami. Acest conflict va da c├ó╚Ötig de cauz─â clerului conservator ╚Öi, la 24 iunie 2005, fostul primar al Teheranului, ultraconservatorul Mahmud Ahmadinejad va fi ales ├«n func╚Ťia de pre╚Öedinte al statului.

NOTE

1. Cristian Barna, Cruciada Islamului, București, Editura Top Form, 2007, p. 29.
2. Karen Armstrong, Islamul, o scurt─â istorie, Cluj, Editura Idea Design & Print, 2002, p. 134 ÔÇô 135
3. Ibidem, p. 134
4. Ali Merad, Islamul contemporan, București, Editura Corint, 2003, p. 25
5. Karen Armstrong, op. cit., p. 125
6. Apud. Ali Merad, op. cit., p. 20
7. Karen Armstrong, op.cit., p. 126
8. Robert Van de Weyer, Islamul și Occidentul, București, Editura ALLFA, 2001, p. 32
9. Karen Armstrong, op.cit., p. 126 ÔÇô 127
10. Malek Chebel, Le vent de la revolte souffle au Caire, ├«n rev. Historia THEMATIQUE , nr. 105, ianuarie ÔÇô februarie, 2007, p. 26
11. Ibidem
12. Karen Armstrong, op.cit., p. 127
13. Ali Merad, op. cit., p. 114.
14. Richard Labeviere, Dolarii teroarei, București, Editura Vivaldi, 2002, p. 157.
15. Ibidem, p. 157-158.
16. Ibidem, p. 158.
17. Ibidem, p. 159.
18. Ali Merad, op. cit., p. 114-115.
19. Richard Labeviere, op. cit., p. 160
20. Francois Massoulie, Conflictele din Orientul Mijlociu, București, Editura BIC ALL, 2003, p. 36-37.
21. Roger Scruton, Vestul și restul, București, Editura Humanitas, 2004, p. 106.
22. Malek Chebel, Op.cit., p. 27
23. Cr─âciun Ionescu, Zile fierbin╚Ťi ├«n Orient, Bucure╚Öti, Editura Politic─â, 1988, p. 187
24. Richard Labeviere, op.cit., p. 164
25. Ibidem, p. 165-166.
26. Ali Laidi, Le Jihad en Europe, Paris, Editions du Seuil, 2002, p. 112
27. Farah Pahlavi, Memorii, București, Editura RAO, 2003, p. 40
28. Peter Calvocoressi, Politica mondială după 1945, București, Editura ALLFA, 2000, p. 405
29. Farah Pahlavi, op. cit., p. 32
30. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin, vol. II, București, Editura Orizonturi, 2006, p. 174
31. Farah Pahlavi, op. cit., p. 51
32. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 174
33. Peter Calvocoressi, op. cit., p. 410
34. Farah Pahlavi, op. cit., p. 109, 110
35. Gilles Kepel, Jihad, Paris, Editions Gallimard, 2003, p. 175
36. Farah Pahlavi, op. cit., p. 238
37. Ibidem, p. 239
38. Ibidem, p. 245
39. Ibidem, p. 248
40. Gilles Kepel, op. cit., p. 182
41. Ibidem
42. Francois Massoulie, op. cit.., p. 121
43. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, op.cit., p. 185
44. Farah Pahlavi, op. cit., p. 265
45. Marcela S─âgeat─â, Lumea islamic─â: o re╚Ťea dinamic─â de sisteme, Bucure╚Öti, Editura Top Form, 2006, p. 49
46. Cristian Barna, op. cit., p. 78
47. Ibidem