Fuga principelui Carol și căsătoria cu Zizi Lambrino. Scandalul care a zguduit Casa Regală a României în 1918

Printre numeroasele probleme cu care s-au confruntat autoritățile române pe parcursul dificilului an 1918 s-a numărat și o adevărată criză dinastică în familia regală. La sfârșitul lunii august, prințul moștenitor Carol a părăsit unitatea de vânători de la Târgu Neamț și a fugit la Odessa, unde s-a căsătorit cu Ioana Maria (Zizi) Lambrino. Acest gest reprezenta o încălcare gravă a statutului Casei Regale, care interzicea căsătoria prințului moștenitor cu o femeie de rând. Mai mult, Carol dezertase din armată, ceea ce agrava considerabil fapta sa.

Principele Carol, fiul cel mare al regelui regelui Ferdinand I și al reginei Maria a întâlnit-o pe Ioana Maria Lambrino, cunoscută sub numele de Zizi, în anul 1913, la o petrecere organiza de politicianul conservator Alexandru Marghiloman, cel care avea să devină prim ministru în 1918. Carol avea 20 de ani atunci când a remarcat-o prima dată pe tânăra în vârstă de numai 15 ani. Educată la pension în Franța, Zizi era o tânără cultivată care studiase muzică și literatură. Între cei doi a început o început o relație amoroasă pe care Casa Regală a ignorat-o, fără să bănuiască amploarea scandalului.

„Nimeni nu dăduse vreo însemnătate deosebită flirtului, și mai ales, nimeni nu-și închipuia că se va merge până la o căsătorie și aceasta sub auspiciile cotropitorilor țării sale”, scria viitorul prim ministru al României I.G. Duca în amintirile sale.

În ciuda interdicțiilor venite din partea Casei Regale, principele Carol a decis să se se însoare cu Zizi în vara anului 1918. Cei doi au fugit la Odessa, Carol trecând granița deghizat în haine civile și ajutat de un locotenent din regimentul său. După oficierea căsătoriei, Carol a anunțat evenimentul printr-o telegramă:

„Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franței?”

Premierul Marghiloman cere dezmoștenirea principelui Carol

Acest gest a declanșat o adevărată criză în familia regală. Premierul Marghiloman i-a cerut regelui Ferdinand dezmoștenirea principelui Carol din calitatea de moștenitor al tronului.

„Am consultat miniștrii și prezidenții; nu am vorbit cu cei din opoziție, dar cunosc părerea generală a publicului. Prințul trebuie declarat decăzut din prerogativele sale; Prințul Nicolae (al doilea fiu al cuplului regal – n.r.) proclamat în locul său și pentru el făcută o educație severă și serioasă”, i-a spus Marghiloman regelui Ferdinand, adăugând că „Prințul nu e iubit (de popor – n.r.); e complet indiferent și a dovedit o lipsă de judecată, care nu e o făgăduială pentru viitor”.

Regele Ferdinand l-a trimis pe colonelul britanic Joseph Boyle să-l aducă acasă principele Carol.

„Înainte de a vă autoriza de a întrebuința forța asigurați-vă că nu mai este nicio nădejde se a obține reîntoarcerea la simțul realității. În interesul lui, chiar dacă este irevocabil hotărât să-și pună planul în execuție, arătați monstruozitatea ca ruperea definitivă cu Familia și Țara să se facă pe pământ străin, sub paza unor baionete străine ieri încă se luptă cu noi” scria Ferdinand într-o telegramă trimisă în septembrie 1918.

Readus în țară cu forța, Carol a insistat la menținerea căsătoriei cu Zizi, în ciuda opoziției familiei sale, care dorea anularea mariajului. Mai mult, principele s-a arătat dispus să renunțe la tron pentru soția sa. Regele Ferdinand l-a pedepsit pe fiul său cu 75 de zile de arest, iar regina Maria i-a cerut să renunțe la căsătorie:

„Ar fi fost onorabil să mori cu un glonț în cap, să fii înmormântat în pământul românesc, decât să-l trădezi”.

În cele din urmă, Carol a fost convins să semneze un act prin care își dădea acordul pentru desfacerea căsătoriei, care a fost anulată prin decizia Înaltei Curți de Casație din 8 ianuarie 1919. După desfacerea căsătoriei, Carol a fost trimis pe front, în Ungaria, de unde a trimis o nouă scrisoare de abdicare, pe care Casa Regală nu o ia în seamă. Mai mult, încercând să-și convingă familia să accepte relația cu Zizi, Carol se împușcă intenționat în picior și amenință cu sinuciderea.

În ianuarie 1920 , Zizi a născut un băiat, numit Mircea Grigore Carol. Era primul fiu al principelui Carol, însă acesta nu a recunoscut oficial copilul. Scandalul a fost stins după ce Zizi a acceptat să semneze un document prin care „se obliga a nu ridica nici un fel de pretențiuni și a nu face nici un alt act vexatoriu sau dăunător pentru vreunul dintre membrii familiei regale, oricare ar fi el”, contra unei rente anuale de 110.000 de franci.

Zizi Lambrino, a cărei căsătorie cu Carol al II lea, de la Odessa, din septembrie 1918, a fost anulată de Casa Regală, împreună cu fiul celor doi, Mircea Grigore, născut în ianuarie 1920 jpeg

Zizi Lambrino s-a stabilit împreună cu fiul ei (foto sus) într-o vilă din sudul Franței, iar la scurt timp a fost anunțată căsătoria principelui Carol cu prințesa Elena din familia regală a Greciei. Zizi l-a dat în judecată pe Carol în 1940, cerând recunoașterea copilului, însă demersul ei.

Bibliografie:

Mihail E. Ionescu (coord), Românii în „Marele Război”. Anul 1918, Editura Militară, 2019.
Paul, D.Quinlan, Regele Playboy - Carol II de România, Editura Humanitas, București, 2001.
I.G. Duca, Amintiri politice, vol. III, Editura Ion Dumitru, München, 1982.
Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. III, Editura Scripta, București, 1995.