⬆

Frank Sinatra: artistul, politicianul, activistul. Prietenia sa cu JFK şi lupta pentru drepturile afro-americanilor

Autor: Redacția

Despre Frank Sinatra se spune că este cea mai mediatizată celebritate – numeroase biografii, articole, documentare, albume foto, a fost până când şi subiectul unor conferinţe şi chiar al unei enciclopedii. Lăsând la o parte figura şarmantă şi cariera de artist, Sinatra a fost un personaj interesant şi din punct de vedere al activităţii politice şi sociale. A fost iniţial un susţinător al ideologiei de stânga, apoi a schimbat flancul – cu toate astea a fost unul artiştii iubiţi la Casa Albă. Într-o societate americană în care urmele segregaţiei încă erau vizibile, Frank era un puternic susţinător al drepturilor afro-americanilor. Tot despre el se spune că a avut legături cu mafia. În orice caz, Frank Sinatra şi-a cântat deviza: „I did it my way!”

Sinatra şi preşedinţii americani: „High Hopes”

Frank Sinatra s-a implicat în politică de foarte tânăr. La început a fost un simpatizant al Partidului Democrat, asta probabil şi datorită faptului că părinţii lui erau imigranţi italieni, mama lui, Dolly Sinatra fiind o voce puternică în idelologia de stânga locală. Prin Partidul Democrat s-a deschis drumul său la Casa Albă. În 1944, după ce iniţial i-a trimis o scrisoare de susţinere lui Franklin D. Roosevelt, Sinatra a devenit, la dorinţa preşedintelui, figura principală a campaniei sale – unde a şi contribuit considerabil, cu suma de 7500 de dolari. Mai apoi, în cadrul alegerilor prezidenţiale din 1948 l-a susţinut pe Harry S. Truman.

Dintre toţi preşedinţii Statelor Unite, Sinatra a fost cel mai apropiat de John F. Kennedy. Era văzut adesea cu acesta la Hollywood sau Las Vegas, la petreceri sau întâlniri de afaceri. În 1960, Sinatra şi prietenii săi – Peter Lawford, Dean Martin şi Sammy Davis Jr. – au fost extrem de activi în campania lui Kennedy pentru Casa Albă. Special pentru această ocazie a fost scrisă piesa „High Hopes”. În ianuarie 1961, Sinatra şi Lawford au fost gazdele Galei Inaugurale de la Washington, eveniment desfăşurat în seara zilei în care JFK a depus jurământul.

Sinatra a început să îşi îndrepte opţiunile către Partidul Republican atunci când JFK l-a preferat în locul său pe Bing Crosby. Preşedintele american plănuia să îşi petreacă weekendul de Paşte din 1962 la vila lui Sinatra din Palm Springs, însă pentru că în acea perioadă Frank era bănuit de legături cu mafia, l-a preferat pe Crosby. Se pare că dezamăgirea a fost atât de mare deoarece în aşteptarea lui Kennedy, cântăreţul se pregătise intens: a construit un heliport şi o casă de oaspeţi de 40 de persoane. Bârfele spun că Sinatra a fost atât de supărat încât a distrus heliportul singur cu un baros. Cu toate că a rupt legăturile cu JFK şi şi-a schimbat preferinţele politice, Sinatra nu a spus niciodată vreun lucru rău despre preşedinte. Conform fiicei sale, Nancy, Frank a fost devastat de vestea asasinării lui Kennedy. Iar când a auzit că înainte de tragicul eveniment, criminalul a vizionat filmul „Suddenly” în care juca rolul principal, Sinatra l-a retras de pe piaţă, pelicula fiind din nou distribuită abia în anii ’80.

Sinatra şi politica externă. „Cu cât îmbătrâneşti, cu atât devii mai conservator”

În perioada 1970 – 1994, Sinatra a fost mult mai activ din punct de vedere politic. În 1972, acesta l-a susţinut în campanie pe republicanul Richard Nixon. Tot începând cu acea perioadă, el şi-a făcut publică opinia în privinţa problemelor din Orientul Mijlociu. Pe fondul Războiului de Şase Zile, Sinatra a organizat un concert în faţa Piramidelor din Giza. Banii au fost donaţi campaniei preşedintelui Anwar Sadat, pe care el îl considera „un om formidabil care punea o piatră de temelie pentru pacea tuturor naţiunilor arabe”. De asemenea, el a ajutat la fondarea a două centre culturale în Israel: „The Frank Sinatra Brotherhood and Friendship Center for Arab and Israeli Children” din Nazareth şi „The Frank Sinatra International Student Center” de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Pentru alegerile prezidenţiale din 1980, artistul l-a susţinut pe Romanld Reagan, donând patru milioane de dolari. Victoria acestuia i-a asigurat lui Sinatra o legătură la fel de strânsă cu Casa Albă precum cea pe care a avut-o în timpul lui JFK.

Activist în problema afro-americanilor

Încă de tânăr, Frank Sinatra s-a implicat atât public, cât şi privat în câştigarea drepturilor egale între afro-americani şi restul cetăţenilor SUA. În 1947, el spunea: „ Atât timp cât majoritatea albilor se gândesc la negrii mai întâi la faptul că sunt negrii, şi apoi la faptul că sunt oameni, avem o mare problemă. Nu ştiu de ce nu ne putem maturiza […]”. El a jucat un rol important în procesul desegregaţiei din cadrul hotelurilor şi cazinourilor din Nevada, în perioada anilor ’50 – ’60. El observa atunci că nu l-a văzut niciodată pe Nat King Cole la vreun restaurant al hotelurilor Sands, el servind mereu masa singur în cabina din culise. Când a aflat de la valetul său că motivul pentru care Cole mânca singur era politica hotelului de interzicere în restaurant a oamenilor de culoare, Sinatra l-a invitat pe cântăreţ cu el la masă în fiecare seară.

Pe 27 ianuarie 1961 Sinatra a organizat un spectacol caritabil la Carnagie Hall pentru susţinerea lui Martin Luther King – acesta fiind abia începutul unui lung şir de astfel de evenimente. Adesea, în showurile sale, artistul le vorbea oamenilor despre problema rasismului. După spusele fiului său, Frank Sinatra Jr., la unul dintre concertele sale în public se afla Nat King Cole care a început să plângă în momentul când tatăl lui a început să cânte Ol’ Man River, un cântec din musicalul Show Boat, interpretat de un muncitor afro-american.

Legături cu Mafia? „Ruşine, Sinatra!”

Legăturile lui Frank Sinatra cu Mafia sunt în parte speculaţii, în parte adevăr, însă totul se bazează pe faptul că el a devenit în timp portretul robot al muncitorului truditor italiano-american. Se spune că la începuturile carierei sale, şeful mafiei Willie Moretti l-a ajutat să scape de contractul abuziv cu Tommy Dorsey. Artistul a fost prezent la Conferinţa Mafiei de la Havana din 1946, iar un ziar a publicat ştirea cu titlul „Ruşine, Sinatra!”. Tot în presă s-a vorbit despre prietenia lui cu gangsterul Sam Giancana, împreună cu care juca adesea golf în Nevada. FBI a avut un dosar de 2403 pagini pe numele lui Sinatra, unde este relatat faptul că începând din 1940, artistul a fost sub supravegherea autorităţilor – nu pentru că ar fi avut legături dubioase, ci pentru că a fost ţinta multor ameninţări cu moartea sau şantaj. Legăturile sale cu mafia au încetat în momentul în care a devenit un apropiat al familiei Kennedy – Bobby, fratele lui JFK, conducea o operaţiune în privinţa crimei organizate. Dosarul lui Sinatra de la FBI a fost făcut public în 1998.