Francezii care au luptat al─âturi de Hitler jpeg

Francezii care au luptat al─âturi de Hitler

Pentru mul┼úi dintre rom├óni, Fran┼úa de dup─â catastrofala ├«nfr├óngere din prim─âvara anului 1940 este una a rezisten┼úei eroice. Regimul impus de ocupantul german este total impopular, lipsit de sus┼úinere;toat─â Fran┼úa sprijin─â rezisten┼úa (├«n bun─â m─âsur─â organizat─â de partidul comunist) sau pe generalul de Gaulle, aflat ├«ns─â, p├ón─â prin 1944, destul de departe. Dar, de┼či pare greu de crezut, zeci de mii de oameni au colaborat, ├«ntr-un fel sau altul, cu ocupantul german, inclusiv prin ├«nrolarea ├«ntr-o unitate pu┼úin cunoscut─â chiar ┼či publicului francez:Legiunea de voluntari francezi contra bol┼čevismului, care avea s─â se transforme spre finalul r─âzboiului ├«ntr-o ├«ntreag─â divizie, Charlemagne, ├«ncadrat─â ├«n Waffen SS.

├Än general, voluntarii care aveau s─â formeze aceast─â unitate pot fi ├«ncadra┼úi ├«n dou─â categorii:cei cu puternice convingeri anticomuniste, na┼úionaliste ┼či ├«n egal─â m─âsur─â antisemite, ┼či care recuno┼čteau Germania ca pe un lider al luptei ├«mpotriva comunismului ┼či al plutocra┼úiei, ┼či oportuni┼čtii, f─âr─â convingeri ideologice, atra┼či de aspectul financiar ├«ntr-o perioad─â ├«n care ┼čomajul atinsese cote ame┼úitoare, ceea ce crease o p─âtur─â consistent─â de marginaliza┼úi social, mul┼úi dintre ei cu antecedente penale. Declan┼čarea r─âzboiului contra Uniunii Sovietice ├«n iunie 1941 a oferit muni┼úie propagandei germane. Ideea unei interna┼úionale a popoarelor Europei ├«mpotriva pericolului comunist a ├«nfl─âc─ârat mii de tineri de pe ├«ntregul continent. Idealismul politic nu este specific doar st├óngii;el a fost o constant─â ┼či printre ideologii na┼úionalismului ┼či ai Noii Europe.

Guvernul francez de la Vichy s-a dovedit receptiv ├«n a permite ├«nrolarea ├«ntr-o legiune de voluntari care s─â lupte al─âturi de Germania ┼či alia┼úii ei pe Frontul de Est, dar a refuzat categoric s─â ofere orice ajutor de natur─â material─â sau logistic─â. ├Än consecin┼ú─â, politicienii colabora┼úioni┼čti s-au adresat ambasadorului german, Otto Abetz, cer├óndu-i sprijinul. ├Än ciuda faptului c─â s-a ar─âtat reticent la ideea unei particip─âri militare franceze, Hitler a aprobat, cu anumite condi┼úii, formarea acestei structuri militare:Legiunea trebuia s─â reprezinte o ini┼úiativ─â privat─â, f─âr─â nicio leg─âtur─â cu guvernul francez, efectivul ei nu putea dep─â┼či 15.000 de oameni ┼či trebuiau accepta┼úi numai voluntari din Zona ocupat─â. La 7 iulie 1941, Abetz i-a reunit la hotelul Majestic din Paris pe liderii principalelor partide colabora┼úioniste (printre care Jacques Doriot, Marcel D├ęat ┼či Eugene Deloncle), care au acceptat condi┼úiile germane. Astfel a fost creat─â Legiunea de voluntari francezi ├«mpotriva bol┼čevismului (L├ęgion de volontaires fran├žais contre le bolchevisme ÔÇô LVF), o asocia┼úie privat─â non-profit, creat─â ├«n conformitate cu Legea specific─â adoptat─â ├«n iulie 1901 ┼či av├ónd drept obiectiv principal lupta ├«mpotriva bol┼čevismului.

002 1718 1 jpg jpeg
Pierre Laval, unul dintre liderii LVF

Pierre Laval, unul dintre liderii LVF

Condiţii de recrutare severe

La 8 iulie 1941, presa a anun┼úat crearea Legiunii, a c─ârui comand─â a fost ├«ncredin┼úat─â fostului comandant al Diviziei 22 infanterie, Joseph Hassler, de origine alsacian─â, care ├«ns─â a declinat oferta (la 26 iulie, acesta ├«i scria ┼čefului guvernului, mare┼čalul P├ętain:ÔÇ×Nu sunt nici cu englezii, nici cu germanii;r─âm├ón francez 100%ÔÇŁ). Teoretic, activitatea asocia┼úiei era condus─â de un comitet central prezidat de Eug├Ęne Deloncle, ├«n realitate exist├ónd un secretariat care se ocupa de activit─â┼úile esen┼úiale:propaganda ┼či recrut─ârile. ├Än acela┼či timp este creat ┼či un comitet de onoare care s─â ofere sprijin asocia┼úiei, condus de Fernand de Brinon ┼či compus din personalit─â┼úi precum cardinalul Baudrillart, Abel Bonnard ┼či Alphonse de Ch├óteaubriant. ├Än ciuda interdic┼úiei formale impus─â de autorit─â┼úile germane de a evita Zona liber─â, delega┼úii regionali ai LVF au c─âl─âtorit ├«n ambele zone, stabilind 170 de birouri de recrutare ├«n toat─â ┼úara. ├Än Zona aflat─â sub controlul regimului de la Vichy recrut─ârile au fost sprijinite de la Marsilia de un comitet de ac┼úiune condus de Simon Sabiani, fost membru al... Partidului Comunist Francez. Sentimentele popula┼úiei franceze au devenit destul de clare dup─â ce numeroase birouri de recrutare au fost atacate ┼či vandalizate. Istoricul Jean-Paul Brunet consider─â c─â marea majoritate a francezilor, inclusiv tinerii, g─âseau absurd─â ideea de a lupta ├«mpotriva Uniunii Sovietice al─âturi de armata german─â.

Cu ajutorul ambasadei Germaniei ┼či av├ónd cooperarea partidelor colabora┼úioniste, a fost lansat─â o propagand─â sus┼úinut─â pentru a impulsiona recrut─ârile:afi┼če ├«n marile ora┼če, emisiuni radio, reuniuni publice. Condi┼úiile de recrutare erau severe, ├«n primul r├ónd din punct de vedere medical. ├Än─âl┼úimea minim─â era de 1, 60, iar starea danturii era criteriu de selec┼úie:trei din┼úi caria┼úi sau lips─â ├«nsemnau eliminarea candidatului. Limitele de v├órst─â au fost fixate ├«ntre 18-40 de ani, dar exist─â m─ârturii despre ├«nrolarea unor adolescen┼úi de 14-16 ani ┼či a unor b─ârba┼úi trecu┼úi de 55. Cel mai important aspect pentru voluntari r─âm├ónea cel financiar. Soldele ┼či indemniza┼úiile erau identice cu cele din armata german─â. Fiecare soldat primea 2.400 de franci pe teritoriul francez ┼či 3.000 ├«n prima linie, ceea ce reprezenta mult peste salariile pl─âtite ├«n Fran┼úa.

├Än ciuda eforturilor propagandistice, num─ârul total al celor ├«nrola┼úi ├«n 1941 nu a dep─â┼čit 3.000, ceea ce reprezenta un e┼čec r─âsun─âtor. Ideea particip─ârii la o cruciad─â antibol┼čevic─â lansat─â de germani nu se dovedea deloc popular─â ├«n r├óndul francezilor. Implicarea liderilor politici colabora┼úioni┼čti nu a ajutat prea mult campania de recrutare, de vreme ce credibilitatea lor ├«n r├óndul popula┼úiei era minim─â. ├Än plus, ambele guverne s-au ar─âtat reticente recrut─ârilor, Berlinul refuz├ónd, de exemplu, s─â permit─â recrutarea din r├óndul prizonierilor de r─âzboi.

Primul contingent de voluntari a fost convocat pentru ├«ncorporare ├«n cazarma Borgnis-Desbordes, la Versailles, la 27 august 1941. ├Än timpul paradei a avut loc un atentat ÔÇô unul dintre voluntari i-a r─ânit pe Pierre Laval ┼či Marcel D├ęat. Din cei 1.679 de voluntari, 800 au fost elimina┼úi, 70% dintre ei din cauza denti┼úiei precare. ÔÇ×Un verdict ce avea s─â m─âreasc─â averea a cel pu┼úin trei genera┼úii de denti┼čti de acum ├«nainteÔÇŁ, scria cu umor ├«n memoriile sale unul dintre voluntari. Dar aceast─â selec┼úie strict─â nu s-a aplicat uniform:voluntarii proveni┼úi din mediul politic au fost accepta┼úi mult mai u┼čor. Partidul Popular Francez condus de Doriot ┼či Mi┼čcarea social─â revolu┼úionar─â a lui Deloncle au dus o sus┼úinut─â munc─â de recrutare ├«n r├óndul propriilor membri, din dorin┼úa de a-┼či subordona for┼úa militar─â a Legiunii. Estim─âri recente apreciaz─â c─â primele contingente erau compuse ├«n marea lor majoritate din membrii de partid.

002 1910 2 jpg jpeg
Eugene Deloncle, în timpul unui discurs la LVF

Eugene Deloncle, în timpul unui discurs la LVF

Motiva┼úia economic─â, cheia interpret─ârii acestor ├«nrol─âri 

Referitor la originea social─â a voluntarilor, marea majoritate a acestora provenea din mediul muncitoresc, restul reprezent├ónd un spectru larg, de la intelectuali ┼či func┼úionari p├ón─â la arti┼čti. Spre exemplu, ├«n localitatea Calvados, 23, 4% erau muncitori ├«n construc┼úii, 21, 3% muncitori agricoli, 10% proveneau din r├óndul mecanicilor auto, 6, 4% erau muncitori proveni┼úi din marea industrie ┼či exista un num─âr egal de func┼úionari. Analiza f─âcut─â pe un e┼čantion de 38 de departamente a dezv─âluit c─â 24, 3% dintre voluntari proveneau din mediul muncitoresc, 14, 8% erau lucr─âtori agricoli, doar 4% erau comercian┼úi ┼či tot 4% profesii liberale, 4% erau ┼čomeri, 3, 3% militari, 2, 7% func┼úionari, 2, 7% studen┼úi ┼či 0, 6% proveni┼úi din cadrele Ministerului de Interne. Toate aceste categorii sociale aveau drept numitor comun o situa┼úie financiar─â modest─â, agravat─â de ocupa┼úie;cu alte cuvinte, motiva┼úia economic─â reprezint─â cheia interpret─ârii acestor ├«nrol─âri. Existau ┼či francezi cu origini ruse┼čti, georgiene sau armene, oameni care aveau motive personale s─â deteste regimul sovietic. O minoritate provenea dintr-o unitate care luptase de partea na┼úionali┼čtilor ├«n timpul R─âzboiului Civil din Spania.

├Än privin┼úa num─ârului total al voluntarilor, speciali┼čtii apreciaz─â c─â ├«ntre iulie 1941 ┼či vara anului 1944 circa 13.400 de oameni s-au ├«nrolat ├«n LVF, cu precizarea c─â num─ârul celor care au efectuat serviciul militar a fost mult inferior, ├«n condi┼úiile ├«n care 4.600 nu au trecut de vizita medical─â, iar 3.000 au fost respin┼či din cauza antecedentelor judiciare. Au fost identificate, p├ón─â acum, 5.780 de livrete militare. Un raport oficial din 4 ianuarie 1943 stabile┼čte efectivul LVF la 42 de ofi┼úeri, 260 subofi┼úeri ┼či 2.400 trup─â, to┼úi afla┼úi pe front, ├«n timp ce ├«n cazarma Legiunii se g─âseau 49 ofi┼úeri, 140 subofi┼úeri ┼či 425 solda┼úi. Acest efectiv, care reprezint─â, de fapt, nivelul maxim la care s-a aflat unitatea, demonstreaz─â c─â ea a avut o capacitate de lupt─â limitat─â.

Botezul focului

Autorit─â┼úile germane au stabilit pentru LVF o tab─âr─â de instruc┼úie la Deba, ├«n Polonia ocupat─â, la 150 km est de Cracovia. Primul contingent, constituit din 25 de ofi┼úeri ┼či 803 subofi┼úeri ┼či trup─â, a p─âr─âsit Parisul la 4 septembrie 1941, ajung├ónd la Deba patru zile mai t├órziu. Un num─âr de 213 instructori germani au fost ata┼ča┼úi unit─â┼úii care, ├«n mod oficial, a devenit regimentul 638 infanterie din cadrul Wehrmacht-ului (Franz├Âsisches Infanterie-Regiment). 

├Än realitate, LVF a avut doar teoretic for┼úa unui regiment, av├ónd doar dou─â batalioane ├«n componen┼ú─â pe durata ├«ntregii sale existen┼úe. Comandantul, colonelul Roger Henri Labonne, un fost infanterist al armatei coloniale ├«n cadrul c─âreia participase la Primul R─âzboi Mondial ┼či fost ata┼čat militar ├«n Turcia, retras din activitate (avea 60 de ani ├«n 1941), reprezenta pentru germani alegerea ideal─â, neav├ónd apartenen┼ú─â politic─â, dar se va dovedi incompetent din punct de vedere militar. Moralul francezilor a fost afectat de uniformele pe care au fost nevoi┼úi s─â le poarte ÔÇô de provenien┼ú─â german─â, de┼či la ├«nrolare se promisese o uniform─â distinct─â. Mai mult, voluntarii au fost obliga┼úi s─â jure credin┼ú─â lui Adolf Hitler, comandantul suprem al armatei, fapt care a st├órnit numeroase nemul┼úumiri, ├«n cele din urm─â doar comandantul unit─â┼úii depun├ónd jur─âm├óntul. La 28 octombrie 1941, unitatea a p─âr─âsit cazarma, ├«ndrept├óndu-se spre Smolensk, urm├ónd s─â participe la asaltul asupra capitalei Uniunii Sovietice.

Botezul focului pentru LVF a venit la sf├ór┼čitul lunii noiembrie, ├«n timpul asaltului asupra localit─â┼úii Kubinka. Ini┼úial, comportamentul ├«n lupt─â a fost caracterizat drept ÔÇ×lamentabilÔÇŁ;dup─â doar c├óteva zile ├«ns─â, francezii au dat lovituri grele for┼úelor sovietice aflate ├«n ap─ârare, cu pre┼úul unor pierderi semnificative. La 5 decembrie 1941, Armata Ro┼čie a ├«nceput contraofensiva, iar unitatea a fost retras─â din zona frontului dup─â doar c├óteva ore de lupte. ├Än dou─â s─âpt─âm├óni pierduse 150 de oameni;al┼úi 300 muriser─â din cauza deger─âturilor.

002 1915 16 jpg jpeg
Ceremonie a Legiunii de voluntari francezi contra bol┼čevismului

Ceremonie a Legiunii de voluntari francezi contra bol┼čevismului

├Än ianuarie 1942, LVF a fost trimis─â la Smolensk pentru reorganizare. Numero┼či Hilfwilinger (voluntari de origine rus─â, cu atribu┼úii administrative) au fost ata┼ča┼úi unit─â┼úii. Conform rapoartelor ├«ntocmite de germani, ├«n ciuda faptului c─â cele dou─â batalioane existente au fost comasate, iar noii recru┼úi au format unul nou, unitatea a fost considerat─â ca av├ónd zero capacit─â┼úi de lupt─â, fiind trimis─â ├«n Polonia. Conform evalu─ârilor, francezii erau considera┼úi drept cei mai slabi dintre voluntarii ce luptau al─âturi de armata german─â;├«n consecin┼ú─â, unitatea avea s─â fie destinat─â doar activit─â┼úilor de combatere a partizanilor. Imaginea francezilor avea s─â se schimbe abia dup─â transferarea unit─â┼úii ├«n cadrul Waffen SS.

Au existat ┼či alte mici unit─â┼úi formate din francezi care au activat ├«n armata german─â, chiar dac─â mult mai pu┼úin cunoscute dec├ót LVF. ├Än cadrul Luftwaffe a fost organizat, ├«n iulie 1942, un regiment de logistic─â, compus din circa 2.500 de ┼čoferi ┼či ingineri francezi, care a ac┼úionat pe Frontul de Est ┼či ├«n Balcani, ├«n 1944 fiind readus ├«n Fran┼úa pentru a asigura mentenan┼úa rachetelor V-1 instalate ├«n Pas de Calais. Al┼úi 180 de francezi au activat ├«n Compania 8, regimentul 3 din Divizia Brandenburg, folosit cu predilec┼úie tot ├«n activit─â┼úi anti-partizani. Ace┼čtia au primit o misiune punctual─â, anume infiltrarea grupurilor de partizani din sudul Fran┼úei.

Francezii în Waffen SS

├Än 1942 ┼či 1943, LVF a fost implicat─â ├«n numeroase ac┼úiuni ├«ndreptate ├«mpotriva partizanilor, ├«ndeosebi ├«n Bielorusia. ├Äntre 25 ┼či 27 iunie 1944, francezii au dus lupte grele, ap─âr├ónd drumul Moscova-Minsk. La 1 septembrie 1944, LVF a fost oficial dizolvat─â, supravie┼úuitorii fiind ├«ncadra┼úi ├«n Waffen SS.

├Äncep├ónd cu 1943, Himmler a primit ├«ns─ârcinarea de a organiza ├«nrolarea voluntarilor din Europa ┼či nu numai ├«n cadrul Waffen SS, ├«ncerc├ónd s─â suplimenteze r├óndurile tot mai sub┼úiate ale armatei regulate. La 22 iunie 1943, guvernul de la Vichy a adoptat Legea 428, prin care era autorizat─â ├«nrolarea ├«n ramura militar─â a organiza┼úiei SS. ├Än anun┼úul guvernului, larg mediatizat, se preciza c─â se recunoa┼čte ÔÇ×dreptul francezilor de a lupta pentru existen┼úa ┼či viitorul EuropeiÔÇŁ.

Campania de recrutare a beneficiat de largul sprijin al autorit─â┼úilor germane, utiliz├ónd pe scar─â larg─â mass-media (articole de pres─â, conferin┼úe, emisiuni radiofonice, jurnale ├«n s─âlile de cinema, afi┼če). ├Än Paris presa colabora┼úionist─â a sprijin acest efort;drept urmare, num─ârul voluntarilor din centrele de recrutare din Fran┼úa ┼či din Germania (au fost accepta┼úi ┼či prizonierii de r─âzboi francezi interna┼úi ├«n lag─âre germane) a fost destul de ridicat, circa 3.000. V├órsta medie a voluntarilor era de 20 de ani;sursele sugereaz─â c─â majoritatea (38%) provenea din r├óndul muncitorimii. E interesant─â ┼či statistica care stabile┼čte regiunile care au dat cei mai mul┼úi voluntari:├Äle-de-France (9%), Paris (28%), Normandia (12%), Auvergne (14, 5%) Gasconia (13%) sau Britania (8%). Un sondaj efectuat de autorit─â┼úile germane a eviden┼úiat c─â 90% dintre candida┼úi erau interesa┼úi de posibilitatea unei colabor─âri europene la nivel continental (o Uniune European─â avant la lettre), 60% erau anima┼úi de sentimente anticomuniste, ├«n timp ce 10% erau germanofili sau cu convingeri na┼úional-socialiste. Av├ónd ├«n vedere media de v├órst─â a voluntarilor, op┼úiunea lor ┼úinea de situa┼úia politic─â a Fran┼úei ├«n vara anului 1943. ├Äntr-o Europ─â aflat─â ├«n r─âzboi, ├«nrolarea ├«n Waffen SS oferea singura ┼čans─â a acestor tineri de a se implica ├«ntr-un conflict decisiv pentru destinul ├«ntregului continent. Poate p─ârea paradoxal, dar mul┼úi treceau peste ostilitatea franco-german─â, lupta ├«mpotriva comunismului reprezent├ónd o convingere a dreptei franceze cu mult ├«nainte de ocupa┼úie. Nu ├«n ultimul r├ónd, trebuie s─â lu─âm ├«n considerare, ca ┼či ├«n cazul celor ├«nrola┼úi ├«n LVF, soldele care se pl─âteau celor din SS, mult superioare salariilor pl─âtite de guvernul de la Vichy.

010 hac01098 p2000012 jpg jpeg
Soldat al LVF (stânga) împreună cu un soldat german

Soldat al LVF (stânga) împreună cu un soldat german

Un grup aparte l-au constituit voluntarii proveni┼úi din r├óndul Mili┼úiei franceze (Milice fran├žaise), o organiza┼úie condus─â de Joseph Darnand ┼či care a ├«ncheiat o conven┼úie separat─â cu Waffen SS. Unii dintre cei mai buni ofi┼úeri ai viitoarei divizii SS franceze vor proveni din r├óndul acestora (inclusiv Henri Fenet, de care vom mai vorbi). Milice, av├ónd aproximativ 25.000-30.000 de membri, a fost direct implicat─â ├«n combaterea Rezisten┼úei, cu metode care le dep─â┼čeau ├«n duritate ┼či pe cele ale Gestapoului, ceea ce a dus la numeroase atentate ┼či asasinate. Dup─â august 1944, membrii acestei infame mili┼úii au fost deseori supu┼či unor execu┼úii sumare, dup─â ├«ncheierea r─âzboiului fiind urm─âri┼úi ┼či condamna┼úi de autorit─â┼úile franceze. ├Än 1994, fostul comandant al Milice din Lyon, Paul Touvier, a devenit primul francez condamnat pentru crime ├«mpotriva umanit─â┼úii, fiind g─âsit vinovat de asasinarea a ┼čapte evrei ├«n iunie 1944. A decedat doi ani mai t├órziu, ├«n ├«nchisoare. Touvier fusese condamnat la moarte ├«n contumacie ├«n 1946, reu┼čind s─â evite autorit─â┼úile p├ón─â la arestarea sa, ├«n mai 1988.

Printre ultimii soldaţi care au luptat pentru Hitler

Denumit─â ini┼úial Franz├Âsische SS-Freiwilligen Grenadier Regiment, ulterior ridicat─â la rangul de Sturmbrigade, unitatea a fost trimis─â pe Frontul de Est. ├Än toamna aceluia┼či an, germanii au decis crearea unei ├«ntregi brig─âzi format─â din voluntari francezi. O parte avea s─â fie constituit─â din fosta LVF, o parte din unitatea deja ├«ncadrat─â ├«n SS;un alt contingent important avea s─â fie format din membrii ai Milice ├«n urma acordului de care am amintit.

Unitatea a fost denumit─â Waffen Grenadier Brigade der SS ÔÇ×CharlemagneÔÇŁ, fiind condus─â formal de generalul de brigad─â (Oberf├╝hrer) Eggar Puaud, ├«n realitate cel aflat la comand─â fiind generalul-maior (Brigadef├╝hrer) Gustav Krukenberg, inspector al trupelor franceze din Waffen SS. Dup─â o perioad─â de instruc┼úie ├«n zona fostului coridor din Danzig, la 10 februarie 1945 brigada a fost transformat─â ├«n divizie, devenind 33 Waffen Grenadier Division der SS ÔÇ×CharlemagneÔÇŁ (franz├Âsische nr. 1), cu un efectiv de aproximativ 7.300 de oameni, dar cu mari caren┼úe de aprovizionare ┼či dotare.

La 25 februarie, abia debarca┼úi din trenurile care ├«i transportaser─â p├ón─â ├«n Pomerania, francezii s-au v─âzut ataca┼úi de tancurile Corpului 3 Tancuri Gard─â apar┼úin├ónd Frontului 1 Bielorus, unitatea fiind ├«mp─âr┼úit─â ad-hoc ├«n trei grupuri de lupt─â. Unul dintre acestea, aflat sub comanda generalului Krukenberg, a reu┼čit s─â ating─â coasta Balticii, supravie┼úuitorii fiind transfera┼úi la Mecklenburg via Danemarca. Cel de-al doilea, condus de generalul Puaud, aflat pe una dintre direc┼úiile principale ale ofensivei de iarn─â sovietice, a fost complet distrus. Al treilea grup a reu┼čit la r├óndu-i s─â se re├«ntoarc─â ├«n liniile germane, suferind pierderi foarte grele.

Aproximativ o treime din cei 1.100 de supravie┼úuitori au fost dezlega┼úi de jur─âm├ónt, ├«ntorc├óndu-se ├«n Fran┼úa. Cei r─âma┼či au creat un singur batalion Waffen-Grenadier, ultima unitate care a ajuns ├«n Berlin ├«nainte ca ora┼čul s─â fie complet ├«ncercuit de for┼úele sovietice. Sub conducerea lui Henri Fenet, batalionul francez a fost instalat ├«ntr-o zon─â delimitat─â de Wilhelmstrasse, Friedrichstrasse ┼či Nuk├Âlln, unde a luptat cu ferocitate, reu┼čind s─â distrug─â nu mai pu┼úin de 62 de tancuri sovietice cu pre┼úul unor pierderi catastrofale. La 29 aprilie 1945, generalul SS Wilhelm Mohnke, comandantul ÔÇ×CitadeleiÔÇŁ, care cuprindea zona guvernamental─â cu Reichstag-ul, l-a decorat pe Fenet cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier, acesta devenind unul dintre ultimii solda┼úi ce aveau s─â primeasc─â cea mai ├«nalt─â distinc┼úie de r─âzboi german─â. La 2 mai 1945, ├«n apropiere de sta┼úia de metrou Potsdamer, circa 30 de supravie┼úuitori au intrat ├«n captivitate sovietic─â.

gettyimages 114212027 0 jpg jpeg
Solda╚Ťi germani ╚Öi francezi captura╚Ťi de Armata Ro╚Öie ├«n Berlin

Solda╚Ťi germani ╚Öi francezi captura╚Ťi de Armata Ro╚Öie ├«n Berlin

Stigmatul tr─âd─ârii

Soarta celor ├«nrola┼úi ├«n diversele unit─â┼úi sau for┼úe de poli┼úie care au luptat al─âturi de germani (sau au colaborat cu ace┼čtia) ┼či care au supravie┼úuit r─âzboiului a fost, de cele mai multe ori, tragic─â. A┼ča cum precizam, mul┼úi membrii ai fostei Milice au fost executa┼úi f─âr─â nicio judecat─â. Al┼úii au primit ani grei de ├«nchisoare ┼či un stigmat public care s-a men┼úinut timp de decenii.

Cei afla┼úi ├«n prizonierat sovietic au fost preda┼úi autorit─â┼úilor franceze. Henri Joseph Fenet, grav r─ânit, a fost ┼či el predat francezilor. La 10 decembrie 1949, acuzat de colabora┼úionism, a fost condamnat la 20 de ani de ├«nchisoare. Eliberat ├«n 1959, Fenet nu ┼či-a negat niciodat─â convingerile. ├Äntr-un interviu acordat cu pu┼úin timp ├«nainte de a muri (a decedat la Paris, la 14 septembrie 2002), ├«ntrebat dac─â are regrete, Fenet a r─âspuns:ÔÇ×Da. ├Ämi pare r─âu c─â nu m-am implicat mai devremeÔÇŁ.

Numeroase alte grupuri de francezi din SS nu au avut norocul s─â supravie┼úuiasc─â. ├Än diminea┼úa zilei de 8 mai 1945, 12 francezi s-au predat trupelor americane din Bavaria, fiind prompt preda┼úi Diviziei 2 blindate apar┼úin├ónd For┼úelor Franceze Libere. Cei mai mul┼úi dintre ei fuseser─â ├«ntr-un spital militar, av├ónd documente de eliberare asupra lor. Au fost trimi┼či la Cartierul general al generalului Leclerc, unde un soldat le-a sugerat c─â ar fi fost mai ├«n┼úelept s─â ├«mbrace haine civile ┼či s─â se ├«ntoarc─â incognito ├«n Fran┼úa. Unul dintre prizonieri a replicat:ÔÇ×Suntem solda┼úi care lupt─âm pentru un ideal ┼či nu ne vom pune haine civileÔÇŁ. Au fost adu┼či ├«n fa┼úa generalului Leclerc;conform unor martori oculari, acesta a vrut s─â ┼čtie ce caut─â ├«n uniforme germane. Cel mai mare ├«n grad dintre prizonieri ar fi replicat:ÔÇ×Se pare c─â ┼či dumneavoastr─â v─â sim┼úi┼úi foarte confortabil ├«n uniform─â american─âÔÇŁ (For┼úele Franceze Libere purtau uniforme ├«mprumutate de la armata american─â).

├Än ciuda cercet─ârilor am─ânun┼úite f─âcute p├ón─â ├«n ziua de azi, nu se ┼čtie cu certitudine cine a dat ordinul de a fi executa┼úi. Cel mai probabil generalul Leclerc, ÔÇ×din motive politiceÔÇŁ, dar e greu de crezut c─â nu s-a consultat cu autorit─â┼úile de la Paris. ├Än orice caz, formarea unui pluton de execu┼úie s-a dovedit destul de dificil─â. ├Än cele din urm─â, el a fost organizat din fo┼čti combatan┼úi ai brig─âzilor interna┼úionale, spanioli care se ├«nrolaser─â acum ├«n unitatea apar┼úin├ónd For┼úelor Franceze Libere.

Execu┼úia a fost dus─â la ├«ndeplinire ├«n dup─â-amiaza zilei, la orele 17:00. Un martor ocular, preotul catolic Maxime Gaume, a relatat ulterior c─â prizonierii au protestat vehement, dar s-au comportat cu demnitate. Nu au fost executa┼úi to┼úi odat─â, ci ├«n grupuri de c├óte patru, fiecare grup fiind nevoit s─â asiste la ├«mpu┼čcarea camarazilor. Au refuzat s─â fie lega┼úi la ochi ┼či to┼úi au murit strig├ónd:Vive la France!

Dup─â r─âzboi, ├«n decembrie 1948, la cererea so┼úiei unui soldat executat atunci, s-a deschis o investiga┼úie care a dus la exhumarea cadavrelor, la 2 iunie 1949, ┼či ├«nmorm├óntarea lor ├«ntr-o groap─â comun─â. La 6 iulie 1963 a avut loc o a doua exhumare, r─âm─â┼či┼úele p─âm├ónte┼čti fiind pozi┼úionate ├«n apropierea unui monument ├«nchinat celor c─âzu┼úi ├«n Primul R─âzboi Mondial. A fost montat─â ┼či o plac─â comemorativ─â, iar la 25 octombrie 1981 a fost ridicat─â ┼či o cruce. Dintre cei executa┼úi, doar patru au fost identifica┼úi cu exactitate.

Aventura francezilor care au luptat alături de Hitler este, de fapt, tragedia unui conflict teribil, în care ideologiile radicale au avut un rol esenţial. Cu timpul, rănile societăţii franceze au început să se cicatrizeze, iar cercetarea istorică ne poate ajuta să înţelegem mai bine complexitatea unor evenimente care au modelat destinul unei lumi întregi.

Bibliografie

Krisztian Bene, Les fran├žais sous le casque allemand, ├«n ÔÇ×Ligne de FrontÔÇŁ, nr. 46 (noiembrie/decembrie), 2013.

Robert Forbes, For Europe. The French Volunteers of the Waffen-SS, Stackpole Books, 2010.

Chris Bishop, SS HitlerÔÇÖs foreign Divisions, Amber Books, 2005.