FOTO Primul lagăr de concentrare nazist, 1933: Doamne, fă-mă prost, să nu ajung la Dachau!

Bazele primului lagăr de concentrare nazist au fost puse în grabă, în februarie 1933, imediat după ce Adolf Hitler a devenit Cancelar al Germaniei, iar partidul său a primit controlul poliţiei, prin ministrul de Interior al Reich-ului Wilhelm Frick şi ministrul prusac de Interne Hermann Göring. În acest lagăr au fost aduşi membrii partidelor de opoziţie şi ai sindicatelor. În prima parte a anului pe aici au trecut aproximativ 45.000 de prizonieri, pentru ca, după incendierea clădirii Reichstag-ului, să se extindă.

Imediat după venirea la putere a naziştilor au început acţiunile de intimidare a opoziţiei. Primul lagăr de concentrare a fost înfiinţat la Dachau, în sudul Germaniei. Presa anunţa că "primul lagăr de concentrare se va deschide la Dachau, cu o capacitate de 5.000 de locuri. Toţi comuniştii şi - unde e necesar - Reichsbanner şi fucţionarii social-democraţi care pun în pericol securitate statului vor fi adunaţi acolo, întrucât pe termen lung nu este posibil să fie menţinuţi funcţionari individuali în închisorile de stat fără ca aceste închisori să devină supraîncărcate." Heinrich Himmler, atunci şef al poliţiei din Munich, descria lagărul ca fiind "primul lagăr de concentrare pentru deţinuţii politic".

Dachau a fost un prototip, un model pentru alte lagăre de concentrare naziste. Aproape fiecare comunitate din Germania a avut membri trimişi la Dachau. Ziarele nu conteneau să informeze despre "îndepărtarea duşmanilor Reich-ului în lagărele din concentrare", astfel popularizând în rândul întregii naţiuni existenţa lor. Prin 1935, oamenii chiar cântau slogane, precum "Doamne, fă-mă prost, să nu ajung la Dachau!".