Folosirea lui Vladimir Ilici Lenin, după moarte, de către liderii comuniști

Istoria comunismului cunoaște un fenomen remarcat de toți cercetătorii: folosirea lui Vladimir Ilici Lenin, după dispariția sa, în 1924, de către diferiți lideri comuniști pentru a-și rezolva propriile interese.

Nici n-a apucat să se răcească trupul celui considerat a fi întemeietorul statului sovietic că în URSS a și apărut o dispută aprinsă în legătură cu Testamentul. Prin acest document, Lenin îl lăsa pe Stalin drept succesor. Un alt pretendent la succesiune, Trotski s-a apucat să spună că nu-i adevărat. Lenin ar fi adăugat în ultimul moment câteva rânduri prin care Stalin era repudiat. Se înțelegea, în aceste condiții, că adevăratul succesor era el, Trotski.

Replica lui Stalin a venit fără întârziere. Adversarul său a fost trimis în exil și, mai apoi, asasinat cu sânge rece. Iar toți cei care invocau, fie și sub plapumă, că au știință de adevăratul Testament al lui Lenin au fost trimiși în fața plutonului de execuție.

Punând mâna pe putere, Stalin l-a glorificat pe Lenin și s-a proclamat demn continuator al acestuia. Lenin a fost folosit drept argument pentru a lichida milioane de oameni, interesat în răsturnarea lui Stalin de pe soclu, Nichita Serghevici Hrușciov a apelat și el la Lenin. Destalinizarea a fost prezentată drept o reîntoarcere la adevărata învățătură a lui Lenin.

După ce-l servise pe Stalin în instaurarea terorii, Lenin îl servea acum pe Hrușciov în făurirea unui socialism mai liberal. La rându-i, venit la putere, Mihai Gorbaciov l-a convocat și el pe ilustrul înaintaș din mormânt. Reîntoarcerea la Lenin a fost invocată pentru a legitima perestroika și glasnosti.

Folosirea lui Lenin în rezolvarea unor interese atât de diferite a fost posibilă pe fondul caracterului contradictoriu al operei sale. Practic, în vasta sa operă puteai găsi citate pentru a argumenta orice: și teroarea stalinistă, și liberalismul hrușciovist, și stagnarea brejnevistă, și reformismul gorbaciovist.

Ba chiar și Ceaușescu n-a ezitat a-l folosi pe Lenin în lupta sa pentru relativa independență a partidelor comuniste și muncitorești față de tendințele autoritariste ale Moscovei. La rându-i, Nicolae Ceaușescu a fost și el, timp de 25 de ani, bun la toate. Citate din opera secretarului general al Partidului serveau pe rând și liberalilor, și dogmaticilor.

_{Foto sus: Iosif Stalin, la funeraliile lui Vladimir Lenin, pictură de Isaak Brodsky (© Wikimedia Commons)}