ÔÇ×Experien╚Ťa cooper─ârii cu Rusia a fost traumatizant─â pentru Rom├óniaÔÇŁ jpeg

ÔÇ×Experien╚Ťa cooper─ârii cu Rusia a fost traumatizant─â pentru Rom├óniaÔÇŁ

Dup─â R─âzboiul din 1877-1878, ru╚Öii voiau s─â apar─â ├«n ochii Europei drept singurii biruitori ai otomanilor, a╚Öa ├«nc├ót nici la ├«ncheierea armisti╚Ťiului de la Kazamlak, nici la ├«ncheierea p─âcii de la San Stefano, (3 martie 1878) reprezenta╚Ťii, Rom├óniei nu au fost accepta╚Ťi, pe motiv c─â Marile Puteri nu recunoscuser─â ├«nc─â independen╚Ťa Rom├óniei, iar negociatorii ru╚Öi vor avea ├«n vedere ╚Öi interesele ╚Ť─ârii noastre.

Prevederile p─âcii de la San Stefano, extrem de grele pentru turci, erau evident extrem de avantajoase pentru ru╚Öi. De╚Öi se recuno╚Ötea independen╚Ťa Rom├óniei, Serbiei ╚Öi Muntenegrului, ╚Ťara noastr─â nu putea fi mul╚Ťumit─â de crearea unui principat autonom al Bulgariei, extins p├ón─â la marea Egee ╚Öi mai ales de prevederea care stipula c─â Rusia ├«╚Öi rezerva dreptul de a schimba Dobrogea ob╚Ťinut─â acum de la otomani cu cele trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei care urmau s─â revin─â la Imperiul ╚Üarist.

Dup─â cum cinic afirma Gorceakov, cele trei jude╚Ťe nu aveau nicio ├«nsemn─âtate teritorial─â fa╚Ť─â de imensa ├«ntindere a Imperiului Rus, dar pentru ╚Ťarul Alexandru al II-lea era o ÔÇ×chestiune de principiuÔÇŁ ├«n a eluda ╚Öi aceast─â condi╚Ťie umilitoare pentru Rusia din tratatul de la Paris (1856) consecutiv r─âzboiului Crimeii. ├Än plus tratatul de la San Stefano prevedea dreptul de tranzit al trupelor ruse spre Bulgaria, unde urmau s─â sta╚Ťioneze ├«n urm─âtorii doi ani. Marile Puteri se temeau c─â Rusia, cuprinz├ónd Bulgaria ├«n sfera ei de influen╚Ť─â, s─â nu devin─â o putere mediteranean─â. Noile frontiere ale Bulgariei erau a╚Öa de aproape de Constantinopol, ├«nc├ót Str├ómtorile ╚Öi capitala turc─â se aflau sub permanenta amenin╚Ťare a unei lovituri pornite dintr-o baz─â militar─â a statului bulgar.

Unanimitatea for╚Ťelor politice rom├óne╚Öti ├«n a respinge at├ót cedarea sudului Basarabiei, c├ót ╚Öi tranzitul trupelor ruse spre Bulgaria, au creat o stare de intens─â ├«ncordare ├«ntre Bucure╚Öti ╚Öi Sankt-Petersburg. ╚Üarul Alexandru care amenin╚Ťa cu ocuparea militar─â a Rom├óniei ╚Öi dezarmarea Armatei Rom├óne a primit r─âspunsul plin de demnitate ╚Öi curaj al prin╚Ťului Carol:

ÔÇ×Armata care s-a luptat la Plevna sub ochii ├«mp─âratuluiÔÇŽ va putea fi zdrobit─â, dar nu va reu╚Öi nimeni niciodat─â s─â o dezarmezeÔÇŁ.

├Än acela╚Öi timp, trupele rom├óne au ocupat un dispozitiv de ap─ârare pe linia Calafat-Craiova-Slatina-Pite╚Öti-T├órgovi╚Öte, care s─â-i permit─â s─â fac─â fa╚Ť─â ac╚Ťiunilor ostile ale for╚Ťelor ruse.

ÔÇ×Experien╚Ťa cooper─ârii cu Rusia a fost traumatizant─â pentru Rom├ónia ╚Öi ea a avut repercusiuni pe planul politicii externe a proasp─âtului stat independentÔÇŁ. (Florin Constantiniu)

ÔÇ×Auzi╚Ťi, dar nu asculta╚ŤiÔÇŁ

 Ca de at├ótea ori ├«n istorie, situa╚Ťia politico-diplomatic─â european─â a venit atunci ├«n ajutorul Rom├óniei. Marile Puteri, ├«n special Austro-Ungaria ╚Öi Anglia, erau profund ├«ngrijorate de marile avantaje pe care ╚Öi le asigurase Rusia prin pacea de la San Stefano ╚Öi mai ales de faptul c─â ele nu ob╚Ťinuser─â nimic. Bismarck, cancelarul Germaniei, devenit─â imperiu odat─â cu proclamarea ca ├«mp─ârat a regelui Prusiei, pe 18 ianuarie 1871, ├«n Sala Oglinzilor din Versailles, dorea s─â se reafirme ca arbitrul situa╚Ťiei din Europa, de╚Öi problemele Balcanilor ├«l interesau la fel de mult ca ÔÇ×oasele unui grenadier pomeranianÔÇŁ sau ╚Öi mai sugestiv, dup─â propria afirma╚Ťie ÔÇ×rom├ónii m─â intereseaz─â tot at├ót de mult ca paharul meu de bere c├ónd eÔÇŽ.golÔÇŁ.

Astfel pe 13 iunie 1878 s-au deschis la Berlin lucr─ârile Congresului ce urma s─â definitiveze condi╚Ťiile p─âcii de dup─â r─âzboiul ruso-rom├óno-turc. Delega╚Ťia Rom├óniei, compus─â din prim-ministru, I.C. Br─âtianu ╚Öi ministrul de Externe, Mihail Kog─âlniceanu, nu a fost primit─â ca membru deplin la masa Congresului primind doar dreptul de a-╚Öi expune dolean╚Ťele atunci c├ónd ÔÇ×cei mariÔÇŁ ne decideau soarta. ÔÇ×Auzi╚Ťi, dar nu asculta╚ŤiÔÇŁ, va afirma mai t├órziu Kog─âlniceanu despre tratamentul impus Rom├óniei la Berlin. Afirma╚Ťie extrem de veridic─â ╚Öi patetic─â a aceluia care afirmase ├«n fa╚Ťa liderilor europeni c─â:

ÔÇ×Nicio p─ârticic─â din teritoriu s─â nu dezlipeasc─âÔÇŽ Rom├ónia s─â nu serveasc─â ca drum de trecere pentru armatele ruseÔÇŽ Principatul Rom├óniei, ├«n puterea drepturilor sale seculare s─â ia insulele Dun─ârii ╚Öi gurile Dun─ârii, cu Insula ╚śerpilorÔÇŽ recunoa╚Öterea independen╚Ťei Rom├óniei ╚Öi declararea neutralit─â╚Ťii saleÔÇŁ. 

Dup─â ce a argumentat cerin╚Ťele ╚Ť─ârii sale, Kog─âlniceanu a ad─âugat c─â pentru libertatea ╚Ť─ârii 10.000 de rom├óni au c─âzut la Plevna. ÔÇ×Trata╚Ťi pu╚Ťin cam durÔÇŁ, dup─â opinia ministrului de Externe francez, Waddington, cei doi delega╚Ťi ai Rom├óniei nu au putut modifica deciziile Marilor Puteri. Independen╚Ťa Rom├óniei a fost recunoscut─â ce-i drept, dar cu dou─â condi╚Ťii: ├«ncorporarea la Rusia a celor trei jude╚Ťe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail ╚Öi Bolgrad ), precum ╚Öi acordarea de cet─â╚Ťenie rom├ón─â celor care nu erau cre╚Ötini, viza╚Ťi fiind ├«n principal evreii. Dac─â pierderea sudului Basarabiei era oarecum compensat─â de alipirea Dobrogei, regiune cu deschidere la mare ╚Öi poten╚Ťial economic mai ridicat dec├ót cele trei jude╚Ťe pierdute, acordarea de cet─â╚Ťenie evreilor presupunea modificarea articolului 7 din Constitu╚Ťie ceea ce a dus la un val de polemici ├«n ╚Ťar─â.

A. D. Xenopol consider─â c─â acest moment a reprezentat apari╚Ťia sentimentului antisemit ├«n Rom├ónia: ÔÇ×care se n─âscu ├«n ╚Ťar─â atunci c├ónd evreii ├«ncepur─â a n─âzui la cet─â╚Ťenia rom├ón─âÔÇŁ. Mai direct ╚Öi mai concret, academicianul Florin Constantiniu consider─â c─â: ÔÇ×Sentimentele antisemite au fost exacerbate de interven╚Ťiile din str─âin─âtate ├«n favoarea evreilor, c─âci ÔÇô ├«n chip firesc ÔÇô ├«n fa╚Ťa ostilit─â╚Ťii manifestate fa╚Ť─â de ├«mp─âm├óntenire ei au c─âutat sprijin la influente organiza╚Ťii evreie╚Öti interna╚Ťionale sau la guverne dispuse s─â-i sprijineÔÇŁ.

Rom├ónia devenise independent─â, dar oare era o independen╚Ť─â real─â? Pre╚Ťul pl─âtit p─ârea atunci foarte ridicat, nu numai ├«n vie╚Ťi omene╚Öti, ci mai ales la masa verde a p─âcii, acolo unde nicio mare putere nu ne-a qsprijinit sau ├«n╚Ťeles, mai mult chiar eram obliga╚Ťi la modificarea Constitu╚Ťiei. Fapt ╚Öi mai grav, un act interna╚Ťional ÔÇô conven╚Ťia ruso-rom├ón─â din 4 aprilie 1877 ÔÇô se dovedise inoperant, ridic├ónd o mare problem─â de securitate pentru Rom├ónia ├«n raport cu puternicul vecin de la R─âs─ârit.

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×R─âzboiul din 1877-1878, independen┼úa Rom├óniei ╚Öi Marile PuteriÔÇŁ, publicat ├«n num─ârul 38 al revistei ÔÇ×Historia SpecialÔÇŁ, disponibil la toate punctele de distribu╚Ťie a presei, ├«n perioada 29 martie - 25 martie 2022, ╚Öi ├«n format digital pe paydemic.com.


Coperta jpg jpeg
Cump─âr─â acum!

Foto sus: Semnarea Tratatului de la San Stefano, desen publicat de ÔÇ×The Illustrated London NewsÔÇŁ, la 23 martie 1878 (sursa: Wikimedia Commons