Epoca de glorie a artei pop: Andy Warhol

De la arta pop al celui de-al Doilea Război Mondial și până la seria intitulată „Sticlele de Coca-Cola” și la cea a „Cutiilor de conserve”, realizate de Andy Warhol (1928-1987), nu a mai fost decât un pas. În picturile sale, Warhol ne prezintă și el obiecte de uz casnic, produse industriale, motive de reclamă și alte asemenea. Observăm și în lucrările lui o critică subtilă a consumerismului, pe care îl combate cu propriile arme. Inclusiv când este vorba de celebrități precum Marilyn Monroe, a cărei imagine repetată și multiplicată (aparent) la infinit este – la fel ca imaginile de cutii de conserve, fie ele multiplicate sau nu – o subtilă analiză a unei societăți consumeriste, în care producția de masă de bunuri de larg consum, de la alimente și aparatură electronică la „superproducțiile” hollywoodiene, este suverană. Că tot a venit vorba de consumerism, trebuie precizat şi faptul că Warhol a debutat ca grafician de reclame...

Acest fiu al unor emigranţi săraci din Cehoslovacia, care s-a realizat în viață prin arta pop, a locuit în atelierul său, pe care îl botezase „The Factory”, adică „Fabrica”, și care era frecventat nu numai de artiști plastici (chiar și de Salvador Dali) sau de scriitori precum Truman Capote, ci și de muzicieni ca Lou Reed, Bob Dylan, Mick Jagger, front-man-ul formației The Rolling Stones.

Și pentru că am ajuns aici, se cuvine să subliniem faptul că epoca de glorie a artei pop a coincis cu „globalizarea” muzicii pop și a „culturii tineretului”, personificate de Elvis Presley în SUA și de către cei patru Beatles în Marea Britanie.

Lista artiștilor din perioada de glorie a Pop Art-ului este foarte, foarte lungă. Trebuie să-i menționăm însă pe Roy Lichtenstein cu al său „Whaam!”, realizat în 1963, pe Claes Oldenburg cu al său „Monument pentru ultimul cal” sau pe Tom Wesselmann cu ale sale satire dure la adresa kitsch-ului („Still Life #20”, 1960).