Episcopia ortodox─â condus─â de Hyerotheos  Prima eparhie nord dun─ârean─â atestat─â de surse jpeg

Episcopia ortodox─â condus─â de Hyerotheos. Prima eparhie nord-dun─ârean─â atestat─â de surse

­čôü Istoria Religiilor
Autor: Vasile M─ârcule╚Ť

Etapa de ├«nceput a procesului de organizare politicostatal─â ├«n teritoriile locuite de rom├óni, cea a forma╚Ťiunilor politice, r─âm├óne un moment decisiv ├«n procesul de constituire a statelor medievale ├«n spa╚Ťiul rom├ónesc. Din p─âcate, t─âcerea surselor scrise face ├«ns─â ca evolu╚Ťia acestora s─â fie pu╚Ťin cunoscut─â. Cu at├ót mai obscure r─âm├ón rela╚Ťiile lor cu puterile vremii din centru ╚Öi sud-estul continentului, ├«ntre care se num─âra ├«n epoca respectiv─â ╚Öi Imperiul Bizantin.

Problema leg─âturilor religioase ale ducatului (voievodatului) transilvan, numit de surse Terra Ultrasilvana, cu Imperiul Bizantin la mijlocul secolului al X-lea ╚Öi ├«n cadrul acestora rolul episcopului Hyerotheos ╚Öi al eparhiei sale ├«ndeosebi ÔÇô prima mitropolie ortodox─â atestat─â ├«n spa╚Ťiul nord-dun─ârean locuit de rom├óni ÔÇô, ├«nfiin╚Ťat─â tocmai ca o consecin╚Ť─â a stabilirii acestor leg─âturi, au constituit ╚Öi continu─â s─â constituie o controvers─â ├«nc─â viu dezb─âtut─â ├«n istoriografie. Se adaug─â acestor probleme ╚Öi alte aspecte la fel de importante dar ╚Öi de controversate ale existen╚Ťei Episcopiei conduse de Hyerotheos, care sunt ├«nc─â, cel pu╚Ťin, la fel de dezb─âtute ├«n r├óndul speciali╚Ötilor.

Creștinarea ducelui ardelean Gylas Major

La mijlocul secolului al X-lea forma╚Ťiunea politic─â din Transilvania, Terra Ultrasilvana, dezvoltat─â din ducatul (voievodatul) lui Gelu, sub succesorii lui Tuhutum, c─âpetenia maghiar─â care i-a urmat ducelui (voievodului) rom├ón pe care l-a ├«nvins ╚Öi ucis ├«n lupt─â ├«n primii ani ai aceluia╚Öi secol, ├«nregistreaz─â o etap─â superioar─â de evolu╚Ťie. Ducatul transilv─ânean este mai ├«ntins, iar institu╚Ťiile sale politice mult mai bine conturate. Principiul dinastic al succesiunii la tron este solid instituit, puterea transmi╚Ť├óndu-se descenden╚Ťilor, prin filia╚Ťie direct─â sau colateral─â ai lui Tuhutum. Referinduse la acest aspect, Anonymus consemneaz─â c─â dup─â moartea lui Gelu, locuitorii ╚Ť─ârii ÔÇ×d├ónd m├óna, ╚Öi-au ales ca domn pe Tuhutum [ÔÇŽ]. Iar Tuhutum a dat na╚Ötere lui Horca, Horca a dat na╚Ötere lui Geula (Gylas-Gyula, n.n.) ╚Öi Zubor. Geula a avut dou─â fete, dintre care una se chema Caroldu ╚Öi cealalt─â Saroltu. Sarolt a fost mama regelui ╚śtefan cel Sf├ónt. Iar Zumbor a dat na╚Ötere lui Geula cel Mic, tat─âl lui Bue ╚Öi Bucne, ├«n timpul c─âruia regele ╚śtefan cel Sf├ónt a subjugat ╚Ťara Ultrasilvan─âÔÇŁ [1].

├Än epoca pe care o analizez ├«n prezentul studiu, ├«n fruntea forma╚Ťiunii politice din Transilvania se afla ducele Gylas, numit Geula de Anonymus, fiul lui Horca ╚Öi nepotul lui Tuhutum, cunoscut ├«n istoriografie sub numele de Gylas Major. Prin anii 948- 953 sau 956, ├«ntr-o conjunctur─â extern─â favorabil─â, creat─â de puternicul reviriment politico-militar ├«nregistrat de Imperiul Bizantin sub dinastia Macedonean─â (867-1057), Gylas Major stabilea rela╚Ťii politice ╚Öi religioase cu Bizan╚Ťul [2].

Informa╚Ťiile referitoare la aceste aspecte ale politicii externe ale forma╚Ťiunii politice din Transilvania, deosebit de sumare ├«n con╚Ťinut, ne-au parvenit exclusiv din surse bizantine. Astfel, unii cronicari bizantini din secolele XI-XII ÔÇô Georgios Kedrenos ╚Öi Ioannes Zonaras ÔÇô relateaz─â ├«n lucr─ârile lor c─â, ├«n jurul anului 950, un ÔÇ×principe al ungurilorÔÇŁ, pe numele s─âu Gylas, s-a deplasat la Constantinopol unde a ├«mbr─â╚Ťi╚Öat cre╚Ötinismul de rit oriental. ÔÇ×La scurt─â vreme dup─â Boulosoudes ÔÇô consemneaz─â Georgios Kedrenos ÔÇô veni ╚Öi Gylas care de asemenea era principe al turcilor (ungurilor, n.n.), ├«n cetatea ├«mp─âr─âteasc─â, unde a fost botezat ╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öit de acelea╚Öi binefaceri ╚Öi onoruri. Dar el lu─â cu sine ╚Öi un c─âlug─âr cu numele Hyerotheos, vestit pentru evlavia sa, ╚Öi pe care Theophylaktos (patriarhul ecumenic, n.n.) ├«l hirotonise episcop al Ungariei ( ). Ajuns acolo acesta ├«ntoarse pe mul╚Ťi de la credin╚Ťa r─ât─âcit─â a barbarilor, la cre╚Ötinism. Gylas a r─âmas apoi statornic ├«n credin╚Ťa aceasta ╚Öi el ├«nsu╚Öi nu a n─âv─âlit niciodat─â ├«n ├«mp─âr─â╚Ťia romeilor (Imperiul Bizantin, n.n.)ÔÇŁ [3].

La r├óndul s─âu, Ioannes Zonaras afirm─â: ÔÇ×Iar neamul turcilor, c─âci am spus mai ├«nainte c─â a╚Öa se numeau ungurii, obi╚Önui╚Ťi fiind alt─âdat─â s─â fac─â incursiuni ├«n teritoriile romeilor (bizantinilor, n.n.), p├ón─â la o vreme au r─âmas lini╚Öti╚Ťi, deoarece ducele lor Bolosoudes ╚Öi principele unei p─âr╚Ťi, Gylas, au venit la ├«mp─ârat (Constantin VII, n.n.) ╚Öi am├óndoi s-au botezat ╚Öi au ├«nv─â╚Ťat tainele credin╚Ťei noastre. ╚śi au primit rangul de patriciu (patrikios) ╚Öi ├«nc─ârca╚Ťi de daruri se ├«ntoarser─â la scaunele lor duc├ónd ╚Öi un arhiereu prin care mul╚Ťi au ajuns la cunoa╚Öterea lui Dumnezeu. Iar Gylas a r─âmas statornic ├«n credin╚Ť─â ╚Öi a p─âstrat paceaÔÇŁ [4].

Actul politic al lui Gylas nu trebuie s─â surprind─â. El este, ├«n primul r├ónd, consecin╚Ťa direct─â a politicii ducelui transilvan, promovat─â cu scopul ob╚Ťinerii recunoa╚Öterii interna╚Ťionale a statutului s─âu politic ╚Öi a forma╚Ťiunii sale politice din partea principalei puteri a Europei r─âs─âritene ╚Öi centrul ortodoxiei care era Bizan╚Ťul. Obiectivele sale de politic─â extern─â se intersectau benefic cu ac╚Ťiunea diplomatic─â a Imperiului Bizantin, aceea de ÔÇ×a determina gruparea ├«n jurul monarhiei a unui cortegiu de vasaliÔÇŁ [5], respectiv a unor forma╚Ťiuni politicostatale de mai mari sau mai mici dimensiuni, mai apropiate sau mai ├«ndep─ârate de grani╚Ťele imperiului, c─ârora ÔÇ×s─â le impun─â voin╚Ťa ├«mpratuluiÔÇŁ, pe care ÔÇ×s─â le ├«ntrebuin╚Ťeze ├«n folosul imperiuluiÔÇŁ [6], ╚Öi care odat─â atrase ├«n orbita politic─â a Constantinopolului, urmau s─â constituie, at├ót instrumentele promov─ârii politicii ╚Öi influen╚Ťei Bizan╚Ťului, c├ót ╚Öi prima linie de ap─ârare a hotarelor saleÔÇŁ [7].

Constituirea Episcopiei conduse de Hyerotheos

Dac─â rela╚Ťiile politice dintre Bizan╚Ť ╚Öi forma╚Ťiunea politic─â intracarpatic─â s-au axat ├«ndeosebi pe leg─âturile personale dintre ├«mp─âratul Constantin VII ╚Öi Gylas Major, asupra c─ârora nu insist ├«n prezentul studiu, cele religioase s-au materializat ├«n trecerea Bisercii locale sub jurisdic╚Ťia religioas─â a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, fapt datorat, ├«n primul r├ónd, importan╚Ťei ar─âtate de Constantinopol rolului Bisericii Orientale ca agent al propag─ârii influen╚Ťei politice ╚Öi spirituale bizantine ├«n teritoriile intrate sub jurisdic╚Ťia religioas─â a Patriarhiei Ecumenice. ├Än condi╚Ťiile ├«n care Biserica local─â devenea secondanta fidel─â a politicii imperiului ├«n aceste regiuni organizarea ╚Öi controlarea ei deveneau priorit─â╚Ťi de o ├«nsemn─âtate capital─â pentru autorit─â╚Ťile constantinopolitane politice ╚Öi ecleziastice [8].

├Än contextul prezentat, episcopului Hyerotheos, foarte probabil grec de origine, venit cu Gylas de la Bizan╚Ť, i-a revenit un rol deosebit ├«n promovarea intereselor ╚Öi a influen╚Ťei imperiului ├«n aceste regiuni, ├«n calitatea sa de exponent principal al politicii imperiale ├«n zon─â. Se ad─âugau, f─âr─â ├«ndoial─â, acestei misiuni ╚Öi acelea de propagare a cre╚Ötinismului de rit oriental ├«n r├óndul popula╚Ťiei ce locuia ├«n teritoriile aflate sub jurisdic╚Ťia lui Gylas ╚Öi de organizare a Bisericii locale pe care urma s─â o conduc─â.

Ca urmare a politicii promovate de autorit─â╚Ťile ecleziastice bizantine prin intermediul lui Hyerotheos, sus╚Ťinute consecvent de Gylas, care ÔÇ×a r─âmas statornic ├«n credin╚Ť─âÔÇŁ, ├«n regiunile aflate sub jurisdic╚Ťia sa se constituia o episcopie de rit oriental, aflat─â dintru ├«nceput sub jurisdic╚Ťia direct─â a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. Aceast─â Episcopie a turcilor (ungurilor) sau a Turciei (Ungariei), numit─â astfel dup─â etnia care exercita puterea politic─â, este prima eparhie cunoscut─â din regiunile nord-dun─ârene locuite de rom├óni.

Localizarea Episcopiei conduse de Hyerotheos

Localizarea Episcopiei ortodoxe conduse de Hyerotheos ╚Öi implicit cunoa╚Öterea ariei geografice de jurisdic╚Ťie religioas─â a acestuia, precum ╚Öi a re╚Öedin╚Ťei episcopale au constituit ╚Öi continu─â s─â constituie principalele controverse ├«nc─â neelucidate ├«n istoriografie. Asupra acestor aspecte m─â voi opri ├«n continuare.

├Änc─â din secolul al XVIII-lea, numero╚Öi istorici au optat pentru localizarea Episcopiei lui Hyerotheos ├«n Transilvania. Asemenea opinii au fost exprimate ini╚Ťial de principalii reprezentan╚Ťi ai ╚ścolii Ardelene, ├«n primul r├ónd de Gheorghe ╚śincai (foto), dar ╚Öi de Samuil Micu ╚Öi Petru Maior. Primul dintre ei afirm─â categoric c─â ÔÇ×din cuvintele lui Chedren, cele mai sus aduse, se nu ├«nchidzi c─â doar─â rom├ónii din Ardeal, mai nainte de Ierotheu, n-au avut episcopi [ÔÇŽ]; ci doar─â s-au ├«nt├ómplat de tocma atunci au murit episcopul rom├ónilor din Ardeal, c├ónd s-au botezat Ghiula, nepotul lui Tuhutum, ╚Öi ├«n locul aceluia s-au ierotonit Ierotheu episcop ArdeluluiÔÇŁ [9].

Gheorghe Sincai jpg jpeg

Teza localiz─ârii Episcopiei lui Hyerotheos ├«n Transilvania este sus╚Ťinut─â, la fel de categoric, ╚Öi de Samuil Micu care afirm─â c─â ÔÇ×cine au fost episcopi ├«n Ardeal nu ╚Ötim, p├ón─â la vremea lui Ghiula cel b─âtr├ón, domnul Ardealului, carele [ÔÇŽ], botezindu-s─â la ╚Üarigrad (Constantinopol, n.n.), au dus de acolo pre Ierothei episcop, pre carele l-au a╚Öezat ├«n cetatea scaonului Alba Iulia, carea noi o chiem─âm Belgrad, de la acesta apoi ├«ncetul au luoat mitropoli╚Ťii Belgradului din ArdealÔÇŁ [10].

├Än ceea ce-l prive╚Öte pe Petru Maior, acesta nu numai c─â fomuleaz─â o opinie asem─ân─âtoare, dar lanseaz─â chiar ipoteza c─â este posibil ca Hyerotheos s─â fi fost rom├ón, care ÔÇ×dup─â venirea sa ├«n Ardeal mul╚Ťi au ├«ntors la credin╚Ťa cea cre╚Ötineasc─âÔÇŁ, ├«n primul r├ónd, pe secui, care locuiau al─âturi de rom├óni ├«n Ardeal, care ÔÇ×to╚Ťi, sau cea mai mare parte au fost p─âg├óniÔÇŁ, spre deosebire de rom├óni care erau deja cre╚Ötini [11].

Opinii asem─ân─âtoare au exprimat ╚Öi al╚Ťi numero╚Öi istorici, ├«ncep├ónd din secolul al XIX-lea ╚Öi p├ón─â ├«n zilele noastre. Spre exemplu, Eusebiu Popovici, sus╚Ťine categoric c─â Gyula sau Gylas era ÔÇ×principe al ungurilor transilv─âneniÔÇŁ, ╚Öi c─â dup─â botez el ÔÇ×lu─â din Constantinopole un episcop ├«n persoana monahului IroteiÔÇŁ [12].

La r├óndul s─âu, Dimitre Onciul, care localizeaz─â st─âp├ónirea lui Gylas ├«n Ardeal ÔÇ×├«n p─âr╚Ťile fostului ducat rom├ónescÔÇŁ, afirm─â c─â ÔÇ×el primi un episcop pentru ╚Ťara sa, numit Ieroteu. E cel dint├ói episcop ar─âtat ├«n p─âr╚Ťile Daciei Traiane, dup─â n─âv─âlirile ce au trecut p├ón─â atunci peste eaÔÇŁ [13]. Pentru Ioan Lupa╚Ö, informa╚Ťiile furnizate de cronicarii bizantini, referitoare la misiunea episcopului Hyerotheos, constituie dovada c─â ÔÇ×organizarea Bisericii R─âs─âritene ├«n p─âr╚Ťile TransilvanieiÔÇŁ este mai veche dec├ót a celei Apusene [14].

Astfel de opinii au exprimat ╚Öi al╚Ťi speciali╚Öti ÔÇô Simion Reli, Richard Huss, Endre von Ivanka, Aloisiu L. T─âutu, ╚śtefan Pascu, R─âzvan Theodorescu, A. Bartha, Ion Barnea, Sergiu Columbeanu, Mircea Rusu, Ioan Aurel Pop ╚Öi al╚Ťii ÔÇô a c─âror consemnare nu credem c─â mai este necesar─â [15]. ├Än categoria acestui tip de opinii, merit─â re╚Ťinut─â, pentru suple╚Ťea sa, cea a istoricului D. Obolensky, care consider─â c─â Episcopia lui Hyerotheos se ├«ntindea at├ót ├«n Pannonia c├ót ╚Öi ├«n Transilvania.

Gylas, afirm─â Obolensky era ÔÇ×╚Öeful unui clan maghiar din TransilvaniaÔÇŁ, care dup─â primirea botezului la Bizan╚Ť, ÔÇ×├«n c─âl─âtoria lui spre cas─â, l-a luat cu el pe c─âlug─ârul Hierotheus, pe care patriarhul Theophylact ├«l hirotonisise ┬źepiscop al Ungariei┬╗ [ÔÇŽ]. Se pare c─â dioceza lui Hierotheus a acoperit ├«ntregul teritoriu ├«n care se stabiliser─â maghiarii. Acesta includea Panonia, care, [...] f─âcuse parte din arhidioceza slavon─â a lui Metodiu. Misiunea lui Hierotheus, sprijinit─â de puterea politic─â a lui Gyula, a permis cre╚Ötinismului s─â prind─â r─âd─âcini ├«n ╚Ťinuturile joase din estul Tisei ╚Öi ├«n Transilvania ├«n a doua jum─âtate a secolului al X-leaÔÇŁ [16].

Al╚Ťi speciali╚Öti au contestat ╚Öi continu─â s─â conteste localizarea ├«n Transilvania, at├ót a Episcopiei conduse de Hyerotheos, c├ót ╚Öi a st─âp├ónirilor lui Gylas. Astfel, ├«nc─â ├«n secolul al XVIII-lea, istoricul sas Joseph Carol Eder, ├«n notele sale asupra cererilor rom├ónilor cuprinse ├«n Supples Libellus Valachorum, contest─â p─âstorirea lui Hyerotheos ├«ntre rom├ónii din Transilvania. Argumentul invocat ├«n sus╚Ťinerea opiniei sale, artificial ╚Öi pueril, era acela c─â arhiereul grec nu cuno╚Ötea limba rom├ón─â [17].

O problem─â controversat─â

La ├«nceputul secolului al XIX-lea istoricul Dimitrie D. Philippide, localizeaz─â st─âp├ónirile lui Tuhutum ╚Öi ale nepotului acestuia, Gylas, care l-a primit pe episcopul Hyerotheos, destul de ambiguu, ├«n ÔÇ×p─âr╚Ťile de apus ale Rom├ónieiÔÇŁ, respectiv ÔÇ×├«n nordul ArdealuluiÔÇŁ, ├«n ÔÇ×╚Ťinutul de dincolo de Tisa, a Maramure╚ÖuluiÔÇŁ, f─âr─â a opta ├«ns─â pentru o localizare concret─â, excluz├ónd ├«ns─â, dup─â cum se poate constata, regiunile intracarpatice [18].

Asemenea localizare a st─âp├ónirilor lui Gylas exclude ipso facto ╚Öi localizarea Episcopiei lui Hyerotheos ├«n Transilvania. Al╚Ťi speciali╚Öti rom├óni sau str─âini au contestat de asemenea localizarea Episcopiei lui Hyerotheos, ca ╚Öi st─âp├ónirile lui Gylas, de altfel, ├«n Transilvania. Dintre ace╚Ötia re╚Ťinem numele istoricilor maghiari B. Homan, Gy. Moravcsik, L. Kov├ícs, G. Gy├Ârffy, Cs. Balint ╚Öi al╚Ťii, precum ╚Öi a celor rom├óni, Ch. Auner, I. R─âmureanu, M. P─âcurariu, T.M. Popescu, T. Bodogae, G. Gh. St─ânescu sau, recent, Al. Madgearu. Localiz─ârile propuse de ace╚Öti speciali╚Öti, sunt: ├«n C├ómpia Pannoniei, la nord-vest de lacul Balaton; ├«n sud-estul Ungariei, nord-vestul Banatului ╚Öi C├ómpia Aradului; undeva ├«n p─âr╚Ťile Tisei sau ale C├ómpiei Pannoniei [19].

Localizarea re╚Öedin╚Ťei Episcopatului ortodox condus de Hyerotheos a determinat acelea╚Öi controverse, ├«n literatura de specialitate. ├Än func╚Ťie de localizarea st─âp├ónirilor lui Gylas ╚Öi a Episcopiei suprapuse acestora, speciali╚Ötii care s-au ocupat de aceast─â problem─â au a╚Öeazat re╚Öedin╚Ťa episcopal─â fie ├«n Transilvania, fie ├«n Pannonia. ├Än ceea ce-i prive╚Öte pe istoricii care au localizat st─âp├ónirile lui Gylas ╚Öi implicit Episcopia lui Hyerotheos, ├«n Transilvania, ace╚Ötia consider─â c─â scaunul episcopal s-a aflat, fie la Alba Iulia, ora╚Ö unde cercet─ârile arheologice au pus ├«n eviden╚Ť─â o rotond─â de factur─â bizantin─â din secolul al X-lea, ╚Öi unde, ulterior, a fost ridicat─â ╚Öi o biseric─â ├«n plan treflat, de aceea╚Öi tradi╚Ťie, ce a func╚Ťionat, ne├«ntrerupt, p├ón─â la ├«nceputul secolului al XVIII-lea ca sediu al Mitropoliei Ortodoxe de aici, opinie sus╚Ťinut─â de majoritatea dintre ei, fie la D─âb├óca, unde au fost descoperite dou─â biserici de tradi╚Ťie bizantin─â, din secolele X-XI, una cu urme de fresc─â, alta cu coloane, localizare sus╚Ťinut─â ├«ns─â de un num─âr mai redus de speciali╚Öti [20].

Mult mai diversificate, ├«n ceea ce prive╚Öte identificarea scaunului episcopal al lui Hyerotheos sunt propunerile speciali╚Ötilor care localizeaz─â st─âp├ónirile lui Gylas la vest de Carpa╚Ťii Occidentali, ├«n diferitele zone ale C├ómpiei Pannoniei. Spre exemplu, istoricii maghiari care a╚Öaz─â st─âp├ónirile lui Gylas la nord-vest de lacul Balaton propun localizarea re╚Öedin╚Ťei episcopului Hyerotheos ├«n aceea╚Öi regiune, ├«n localitatea Veszpr├ęmv├Âlgy. Argumentul adus ├«n sus╚Ťinerea acestei opinii este acela c─â aici a func╚Ťionat o m─ân─âstire de rit ortodox, ├«nchinat─â Sf. Fecioare Maria, a c─ârei ├«ntemeietoare ar fi fost, conform tradi╚Ťiei principesa ortodox─â Sarolta, fiica ducelui Gylas, cel care primise botezul la Bizan╚Ť [21].

Al╚Ťi speciali╚Öti optez─â pentru localizarea re╚Öedin╚Ťei episcopului Hyerotheos undeva pe Tisa, ├«n sud-estul Ungariei [22]. Din categoria opiniilor speciali╚Ötilor care localizeaz─â scaunul arhieresc al lui Hyerotheos ├«n afara Transilvaniei, deosebit de interesante sunt cele ale istoricilor G. Gy├Ârffy ╚Öi I. R─âmureanu. Primul emite ipoteza, f─âr─â vreun argument sigur, c─â scaunul lui Hyerotheos ar fi putut fi la Sirmium (Sremska Mitrovica), unde func╚Ťionase vechiul sediu episcopal al Pannoniei [23].

Cel de-al doilea, consider─â c─â ÔÇ×episcopul grec Ierotei va fi locuit undeva ├«n p─âr╚Ťile Tisei sau ale C├ómpiei Pannoniei, f─âr─â s─â aib─â o re╚Öedin╚Ť─â stabil─âÔÇŁ [24]. ├Äntr-un studiu relativ recent, dl. Al. Madgearu localizeaz─â ╚Öi domnia sa, at├ót st─âp├ónirile lui Gylas, c├ót ╚Öi Episcopia lui Hyerotheos ├«n sud-estul Ungariei, nord-vestul Banatului ╚Öi C├ómpia Aradului. Argumentul principal pe care-╚Öi fundamenteaz─â domnia sa concluziile ├«l reprezint─â circula╚Ťia monedelor bizantine ├«n acest─â zon─â ├«n care s-a descoperit o cantitate apreciabil─â de monede emise de basileul Constantin VII Porphyrogennetos, ├«ndeosebi ├«n intervalul 948-959, deci contemporane misiunii lui Hyerotheos [25].

Un alt argument adus ├«n discu╚Ťie este toponimul Gyula, localitate din sud-estul Ungariei, care, consider─â domnia sa, face plauzibil─â ipoteza ca el s─â aminteasc─â de acel conduc─âtor ÔÇ×cre╚Ötinat la ConstantinopolÔÇŁ [26]. Argumentele aduse dl. Al. Madgearu ÔÇô circula╚Ťia monedei bizantine ├«n regiunile sud-estice ale Ungariei ╚Öi toponimia ÔÇô r─âm├ón ├«ns─â discutabile. Densitatea monedei bizantine emise de ├«mp─âratul Constantin VII Porphyrogennetos regiunile sud-estice ale Ungariei poate servi doar ca argument pentru a sus╚Ťine ╚Öi confirma leg─âturile acestor regiuni cu Imperiul Bizantin ╚Öi nimic mai mult.

De altfel, ea a putut p─âtrunde aici ├«n urma raidurilor ├«ntreprinse de unguri ├«ntre 948-961, c├ónd, fie a fost luat─â ca prad─â de r─âzboi, fie a fost pl─âtit─â de autorit─â╚Ťile bizantine pentru retragerea hoardelor maghiare. ├Än ceea ce prive╚Öte toponimia, este dificil de ├«n╚Ťeles de ce toponimul Gyula din sud-estul Ungariei poate aminti mai mult de Gylas Major, cre╚Ötinat la Constantinopol, dec├ót cele derivate din acela╚Öi nume care se puteau ├«nt├ólni ├«n anumite epoci sau se mai ├«nt├ólnesc ast─âzi ├«n Transilvania [27].

Episcopia condus─â de Hyerotheos ÔÇô o eparhie intracarpatic─â

├Än ceea ce m─â prive╚Öte, consider, consecvent opiniei formulate ╚Öi cu alte prilejuri, c─â Episcopia lui Hyerotheos, care f─âr─â ├«ndoial─â, s-a suprapus ├«n cea mai mare parte a sa peste st─âp├ónirile lui Gylas, a fost una a c─ârei arie de jurisdic╚Ťia trebuie localizat─â ├«n regiunile intracarpatice [28]. ├Än sus╚Ťinerea opiniei mele aduc informa╚Ťiile cuprinse ├«n c├óteva surse scrise care permit localizarea c├ót mai exact─â a st─âp├ónirilor lui Gylas ╚Öi, implicit, a Episcopiei ortodoxe conduse de Hyerotheos.

├Än acest scop m-am oprit doar asupra unor narative, bizantine ╚Öi maghiare, din secolele X-XIII, respectiv lucrarea De administrando imperio a lui Constantin VII Porphyrogennetos ╚Öi cronicile notarului anonim (Anonymus notarius) ╚Öi Simon de Keza. ├Än primul r├ónd, contemporanul ╚Öi suzeranul lui Gylas, ├«mp─âratul Constantin VII consemneaz─â ├«n lucrarea sa c─â ÔÇ×╚Ťinutul Gyla-de-Jos se m─ârgine╚Öte cu ╚Ťara turcilor (ungurilor, n.n.)ÔÇŁ [29].

Informa╚Ťia prezentat─â permite localizarea habitatului respectivului trib peceneg ├«n regiunile intracarpatice, adic─â tocmai ├«n zona unde, ulterior, s-a dezvoltat forma╚Ťiunea politic─â condus─â de ducele Gylas, intrat─â ├«n rela╚Ťii cu Bizan╚Ťul. La r├óndul s─âu, notarul anonim al regelui Bela (Anonymus notarius) afirm─â de dou─â ori ├«n cronica sa c─â Gylas, numit de el Geula, este nepotul lui Tuhutum, c─âpetenia maghiar─â care ├«n primii ani ai secolului al X-lea i-a succedat ducelui rom├ón Gelu ├«n fruntea forma╚Ťiunii politice intracarpatice. Referindu-se la aceast─â descenden╚Ť─â, Anonymus ├«l men╚Ťioneaz─â ├«ntre apropia╚Ťii lui Arpad pe ÔÇ×Tuhutum, tat─âl lui Horca, bunicul lui Geula ╚Öi ZumborÔÇŁ pentru a relua apoi aceea╚Öi afirma╚Ťie sub forma ÔÇ×Tuhutum a dat na╚Ötere lui Horca, Horca a dat na╚Ötere lui Geula ╚Öi ZuborÔÇŁ [30].

├Än sf├ór╚Öit, Simon de Keza afirm─â c─â unul dintre conduc─âtorii ungurilor a fost Jula (Gylas), ÔÇ×care a locuit mai t├órziu ├«n p─âr╚Ťile Erteuelu (Ardealului, n.n.)ÔÇŁ [31]. Constat─âm c─â, f─âr─â nicio excep╚Ťie, toate sursele prezentate, fie contemporane, fie tardive, localizeaz─â, mai mult sau mai pu╚Ťin explicit, st─âp├ónirile lui Gylas ├«n regiunile intracarpatice. Pe baza acestei constat─âri, suntem ├«n m─âsur─â s─â afirm─âm c─â din punct de vedere teritorial, Episcopia ortodox─â a lui Hyerotheos, se suprapunea ├«n totalitate, sau ├«n mare parte teritoriilor aflate sub jurisdic╚Ťia politic─â a lui Gylas.

├Än concluzie, consider─âm c─â Episcopia nord-dun─ârean─â ├«nfiin╚Ťat─â de Bizan╚Ť la mijlocul secolului al X-lea a fost una intracarpatic─â; admitem ├«ns─â, ca absolut veridic─â, ╚Öi posibilitatea ca Hyerotheos, ├«n calitatea sa de ÔÇ×episcop al Ungariei (episcopos Tourkias)ÔÇŁ s─â-╚Öi fi exercitat jurisdic╚Ťia religioas─â ╚Öi asupra unor teritorii locuite de cre╚Ötini de rit oriental, situate la vest de Carpa╚Ťii Occidentali, sau chiar asupra tuturor credincio╚Öilor din Ungaria care apar╚Ťineau acestei confesiuni [32].

Unde va fi fost a╚Öezat scaunul episcopal este un lucru greu de stabilit ├«n absen╚Ťa unor informa╚Ťii suplimentare. F─âr─â a risca un r─âsuns categoric, ce s-ar putea dovedi eronat, consider─âm, totu╚Öi, c─â el trebuie c─âutat ├«n perimetrul re╚Öedin╚Ťei conduc─âtorului forma╚Ťiunii politice sau ├«n imediata apropiere a acesteia. Admi╚Ť├ónd c─â re╚Öedin╚Ťa lui Gylas a fost la Alba Iulia, ora╚Ö care pare a-i purta numele, atunci putem afirma c─â, f─âr─â nici o ├«ndoial─â, ╚Öi scaunul episcopal al lui Hyerotheos va fi fost situat tot aici, sau ├«n imediata apropiere a centrului politic al voievodatului. Momentul stabilirii rela╚Ťiilor politice ╚Öi religioase ├«ntre forma╚Ťiunea politic─â intracarpatic─â, condus─â de Gylas, ╚Öi Imperiul Bizantin nu a fost unul ├«nt├ómpl─âtor. El se ├«nscrie ├«ntr-o perioad─â de intens─â propagand─â politic─â ╚Öi, mai ales, religioas─â, promovat─â de autorit─â╚Ťile constantinopolitane ├«n r├óndul ungurilor ├«n scopul cre╚Ötin─ârii acestora ├«n rit r─âs─âritean ╚Öi a atragerii lor ├«n sfera de influen╚Ť─â a Bizan╚Ťului [33].

Din acest punct de vedere, chiar dac─â tentativa bizantin─â a e╚Öuat ulterior, ea ├«╚Öi g─âse╚Öte similitudini ├«n ac╚Ťiunile Constantinopolului de cre╚Ötinare a bulgarilor ╚Öi moravilor, ├«n secolul al IX-lea ╚Öi a ru╚Öilor ├«n secolul al Xlea34. ├Än spa╚Ťiul intracarpatic ├«ns─â, nu se poate spune c─â demersurile bizantine nu au avut succes: ├«n timp ce ungurii au optat, ├«n final, pentru cre╚Ötinismul de rit apusean, rom├ónii, chiar ╚Öi cei intra╚Ťi sub st─âp├ónire maghiar─â, au r─âmas, ├«n marea lor majoritate, de rit oriental.

Importan╚Ťa activit─â╚Ťii misionare a lui Hyerotheos este clar subliniat─â de istoricul Dimitri Obolensky care precizeaz─â c─â ÔÇ×misiunea lui Hyerotheus, sprijinit─â de puterea politic─â a lui Gyula, a permis cre╚Ötinismului s─â prind─â r─âd─âcini ├«n ╚Ťinuturile joase din estul Tisei ╚Öi ├«n Transilvania ├«n a doua jum─âtate a secolului al X-leaÔÇŁ35. F─âr─â ├«ndoial─â, succesul bizantin se explic─â, ├«n mare m─âsur─â, at├ót prin tradi╚Ťia leg─âturilor popula╚Ťiei autohtone cu imperiul, c├ót ╚Öi ├«n con╚Ötientizarea puternic─â de c─âtre aceasta a faptului c─â din punct de vedere religios ea apar╚Ťine cre╚Ötinismului de rit r─âs─âritean.

Foto sus: Încoronarea împăratului Constantin VII Porphyrogennetos

NOTE

1 Anonymi Bele regis notarii, Gesta Hungarorum (Secretarul anonim al regelui Bela, Faptele ungurilor), în G. Popa Lisseanu, Fontes Historiae Daco-Romanorum (Izvoarele istoriei României), vol. I, București, 1934, XIX, XXVII (în continuare: Anonymus)
2 Pentru discu╚Ťiile asupra unor aspecte ale acestui subiect, vezi: Al. Madgearu, ├«n ÔÇ×Revista Istoric─âÔÇŁ, s.n, t. V, 1994, 1-2, p. 148-150; V. M─ârcule╚Ť, ├«n ÔÇ×Transylvanian ReviewÔÇŁ, X, 2001, 3, p. 39-42;, XXVII, 2005, p. 11-22; Idem, ├«n vol. Istoricul Liviu M─ârghitan la a 70-a aniversare, Arad, 2007, p. 165-176.
3 Georgii Cedreni, Historiarum compendium, în Georgius Cedrenus, Ioannis Scylitzae, ope ab Immanuele Bekkero suppletus et emendatus, tomus II, Bonnae, MDCCCXXXIX, p. 328.
4 Ioannis Zonarae, Epitomae historiarum libri XIII-XVIII, ed. Theodorus Buttner- Wobst, Bonnae, MDCCCXCVII, XVI, 21.
5 Ch. Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, Craiova, 1999, p. 95.
6 Idem, în Figuri bizantine, vol. I, București, 1969, p. 118.
7 Pentru principiile, metodele ╚Öi modul de ac╚Ťiune ale diploma╚Ťiei bizantine, vezi: Ch. Diehl, Bizan╚Ť. M─ârire ╚Öi dec─âdere, Bucure╚Öti, f.a., p. 67-82; Idem, ├«n loc. cit., p. 119-121; D. Obolensky, ├«n ÔÇ×Actes du XIIe Congr├Ęs International des ├ëtudes Byzantines. Ochride, 10-16 septembre 1961ÔÇŁ, tome I, Beograd, 1963, p. 52-56, 58-60.
8 Pentru rolul Bisericilor locale intrate sub obedien╚Ťa Constantinopolului, ├«n promovarea interselor ╚Öi a influen╚Ťei imperiului ├«n diferite regiuni, vezi: Ch. Diehl, ├«n loc. cit., p. 121-126; D. Obolensky, ├«n ÔÇ×Actes du XIIe Congr├Ęs International des ├ëtudes Byzantines. Ochride, 10-16 septembre 1961ÔÇŁ, I, p. 52- 56, 58-60.
9 Gh. ╚śincai, Hronica rom├ónilor, tom. I, Bucure╚Öti, 1967, p. 280; Cf. Idem, Chronicon Daco-Romanorum sive Valachorum et Pluriam Aliarum Natiorum, Bucure╚Öti, 1971, p. 271: ÔÇ×sed fortasse contigerat, ut tempore, quo Gyula Senior baptizatus est, sedes Eppalis in Transylvania vacaverit, et ad eam supplendam designatus fuerit HierotheusÔÇŁ.
10 S. Micu, Scurt─â cuno╚Ötin╚Ť─â a istoriei rom├ónilor, Bucure╚Öti, 1963, p. 100.
11 P. Maior, Istoria Bisericii românilor, vol. I, București, 1995, p. 91-94.
12 E. Popovici, Istoria bisericească universală și statistica bisericească, vol. I: De la victoria creștinismului în Imperiul Roman până la dezbinarea lui în o Biserică de răsărit și una de Apus 312-1054, Mănăstirea Cernica, 1926, p. 300-301.
13 D. Onciul, în Scrieri istorice, vol. II, București, 1968, p. 344-345.
14 I. Lupa╚Ö, ├«n, Din istoria Transilvaniei, Bucure╚Öti, 1988, p. 37; Vezi ╚Öi Idem, ├«n ÔÇ×Biserica Ortodox─â Rom├ón─âÔÇŁ, LII, 1934, 3- 4, p. 149-153, unde nu sus╚Ťine categoric c─â existen╚Ťa unei episcopii ortodoxe ├«n Transilvania sub voievodul Gylas e ceva sigur, dar consider─â c─â dac─â aceasta a existat ea nu putea fi dec├ót dec├ót ortodox─â.
15 S. Reli, Istoria vie╚Ťii biserice╚Öti a rom├ónilor, vol. I, Cern─âu╚Ťi, 1942, p. 295; R. Huss, ├«n ÔÇ×Siebenb├╝rgische VierteljahrschriftÔÇŁ, 57, 1934, 1, p. 16-21; A.L. T─âutu, ├«n ÔÇ×Orientalia Christiana PeriodicaÔÇŁ, 15, 1949, 1-2, p. 64; R. Heitel, ├«n ÔÇ×Revue Roumaine dÔÇÖ Histoire de lÔÇÖ ArtÔÇŁ, IX, 1972, 2, p. 139-160; ╚śt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Bucure╚Öti, 1972, p. 72 ╚Öi vol. IV, Bucure╚Öti, 1989, p. 299; A. Bartha, Hungarian Society in the 9th and 10th Centuries, Budapest, 1975, p. 114; I. Barnea, Arta cre╚Ötin─â ├«n Rom├ónia, vol. 2: Secolele VII-XIII, Bucure╚Öti, 1981, p. 21- 22; S. Columbeanu, Cnezate ╚Öi voievodate rom├óne╚Öti, Bucure╚Öti, 1973, p. 61; M. Rusu, ├«n ÔÇ×Revue Roumaine dÔÇÖHistoireÔÇŁ, 21, 1982, 3-4, p. 372; Idem, ├«n Istoria Rom├óniei. Transilvania, vol. I, Cluj- Napoca, 1997, p. 302-303; I.A. Pop, Rom├ónii ╚Öi maghiarii ├«n secolele IX-XIV. Geneza statului medieval ├«n Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 143-144; Idem, Istoria Transilvaniei medievale: de la etnogeneza rom├ónilor p├ón─â la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca, 1997, p. 146.
16 D. Obolensky, Un commonwealth medieval: Bizan╚Ťul. Europa de R─âs─ârit, 500-1453, Bucure╚Öti, 2002, p. 175-176
17 Apud P. Maior, op. cit., p. 91.
18 D.D. Philippide, Istoria României, București, 2004, p. 270-271.
19 Ch. Auner, C├óteva momente din ├«nceputurile Bisericei rom├óne, Blaj, 1902, p. 87- 88; M. P─âcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom├óne, vol. I, Bucure╚Öti, 1991, p. 217; T.M. Popescu, T. Bodogae, G. Gh. St─ânescu, Istoria bisericeasc─â universal─â, vol. I: (1-1054), Bucure╚Öti, 1956, p. 323- 324. Vezi ├«ntreaga bibliografie a problemei la I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, s. II, a. IX, 1957, 1-2, p. 36-37; Al. Madgearu, ├«n ÔÇ×Revista Istoric─âÔÇŁ, s.n, t. V, 1994, 1-2, p. 148-150.
20 Pentru localizarea re╚Öedin╚Ťei episcopale ├«n Transilvania, vezi ├«ndeosebi lucr─ârile de la notele 9-16. ├Än ceea ce-l prive╚Öte pe ╚śt. Pascu, constat─âm o inconsecven╚Ť─â ├«n opiniile sale: ├«n timp ce ├«n volumul I al lucr─ârii prezentate el optez─â pentru Alba Iulia (p. 72); ├«n volumul IV al aceleia╚Öi lucr─âri, publicat ├«n 1989, opteaz─â pentru D─âb├óca (p. 299). Pentru localizarea re╚Öedin╚Ťei episcopale ├«n estul Ungariei sau pe Tisa, vezi: Ch. Auner, op. cit., p. 87-88; I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, s. II, a. IX, 1957, 1-2, p. 36; T.M. Popescu, T. Bodogae, G. Gh. St─ânescu, op. cit., p. 323-324.
21 Vezi bibliografia problemei la I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Biserica Ortodox─â Rom├ón─âÔÇŁ, XCVIII, 1980, 1-2, p. 181-182; Idem, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, s. II, a. IX, 1957, 1-2, p. 36-37.
22 Vezi bibliografia problemei la nota 17- 19.
23 G. Gy├Ârffy, ├«n ÔÇ×Acta Historica Academiae Scientiarum HungaricaeÔÇŁ, 31, 1985, 3-4, p. 264.
24 I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, s. II, a. IX, 1957, 1-2, p. 36.
25 Al. Madgearu, ├«n ÔÇ×Revista Istoric─âÔÇŁ, s.n, t. V, 1994, 1-2, p. 150-154.
26 Ibidem, p. 152.
27 Pentru discu╚Ťiile asupra acestor aspecte, vezi: V. M─ârcule╚Ť, ├«n vol. Istoricul Liviu M─ârghitan la a 70-a aniversare, p. 172-174.
28 Idem, ├«n ÔÇ×Transylvanian ReviewÔÇŁ, X, 2001, 3, p. 39-42, p. 40; Idem, ├«n ÔÇ×ZiridavaÔÇŁ, XXIV, 2005, p. 36; Idem, ├«n ÔÇ×Acta Musei PorolissensisÔÇŁ, XXVII, 2005, p. 17.
29 Constantinus Porphyrogenitus, De administrando imperio, în Idem, De thematibus et De administrando imperio. Accedit Hieroclis Synecdemus cum bandurii et wesselingii commentariis, recognovit Immanuel Bekkerus, Bonnae, MDCCCXL, 37, 15-33.
30 Anonymus, XX, XXVII: ÔÇ×Tuhutum pater Horca, auus Geula et ZumborÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Tuhutum uero genuit Horcam, Horcagenuit Geulam et ZuborÔÇŁ.
31 Simonis de Keza, Chronicon Hungaricum (Simon de Keza, Cronica ungurilor), ├«n G. Popa-Lisseanu, Fontes Historiae Daco-Romanorum (Izvoarele istoriei Rom├óniei), vol. IV, Bucure╚Öti, 1935, II, I, 7: ÔÇ×in partibus Erteuelu tandem habitauitÔÇŁ.
32 V. M─ârcule╚Ť, ├«n ÔÇ×Transylvanian ReviewÔÇŁ, X, 2001, 3, p. 39-42, p. 40; Idem, ├«n ÔÇ×ZiridavaÔÇŁ, XXIV, 2005, p. 36; Idem, ├«n ÔÇ×Acta Musei PorolissensisÔÇŁ, XXVII, 2005, p. 17; Cf. Gy. Sz├ękely, ├«n ÔÇ×Acta Historica Academiae Scientiarum HungaricaeÔÇŁ, XIII, 1967, 3-4, p. 291, consider─â c─â ÔÇ×Biserica byzantin─â ├«nregistra ├«ncep├ónd din 948 succese ├«n Ungaria ╚Öi Transilvania prin botezul prin╚Ťilor teritoriali Bulcs├║ ╚Öi Gyula la Constantinopol. C─âlug─ârul Hierotheos va evangheliza aici ├«n calitatea sa de episcop al Turciei (=Ungariei)ÔÇŁ; Cf. Gy. Moravcsik, Byzantium and the Magyars, Budapest, 1970, p. 107, unde emite o opinie asem─ân─âtoare; Cf. D. Obolensky, Bizan╚Ťul, p. 175, unde sus╚Ťine: ÔÇ×Se pare c─â dioceza lui Hierotheus a acoperit ├«ntregul teritoriu ├«n care se stabiliser─â ungurii. Aceasta includea Pannonia, care, [...] f─âcuse parte din arhidioceza slavon─â a lui MetodiuÔÇŁ.
33 Vezi pentru aceast─â problem─â: I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, s. II, a. IX, 1957, 1-2, p. 23-57.
34 Pentru discu╚Ťiile privind cre╚Ötinarea bulgarilor, vezi: P. Pavlov, ├«n P. Pavlov, I. Ianev, D. Cain, Istoria Bulgariei, Bucure╚Öti, 2002, p. 27-34; D. Obolensky, Bizan╚Ťul, p. 99-114; T.M. Popescu, T. Bodogae, G. Gh. St─ânescu, op. cit., p. 327-329. Pentru discu╚Ťiile asupra cre╚Ötin─ârii ru╚Öilor, vezi: Tamara Kondratieva, Vechea Rusie, Bucure╚Öti, 2000, p. 34-37; D. Obolensky, Bizan╚Ťul, p. 202-224; I. R─âmureanu, ├«n ÔÇ×Studii TeologiceÔÇŁ, IX, 1957, 5-6, p. 386-413; T.M. Popescu, T. Bodogae, G. Gh. St─ânescu, op. cit., p. 331-333. Pentru cre╚Ötinarea moravilor, vezi: D. Obolensky, Bizan╚Ťul, p. 152-173.
35 D. Obolensky, Bizan╚Ťul, p. 176.