Epidemia de gripă spaniolă din 1927 ajunge în România – superficialitate, ignoranță și criză politică
Aşa după cum era de aşteptat, boala înspăimântătoare a continuat să facă ravagii, ajungând şi în România. Printre măsurile luate s-au numărat şi atunci închiderea de şcoli, atenţionarea populaţiei de a evita spaţiile aglomerate (cinematografele), precum şi izolarea contaminaţilor la domiciliul lor. La începutul lunii aprilie 1927, în România erau înregistrate 10.000 de cazuri de gripă, pe lângă alte afecţiuni contagioase. Statul ajunsese la fundul sacului şi nu mai avea bani pentru transportul bolnavilor, iar presa prezenta şi cazuri dramatice sau „curiozităţi” legate de epidemie.
„Foile din ţările apusene ne aduc vestea îngrozitoare, că pe acolo bântue din nou gripa spaniolă, boala epidemică, care a bântuit în 1918-19 şi pela noi, secerând nenumărate vieţi omeneşti. Având în vedere uşurinţa cu care se răspândeşte această epidemie, autorităţile sanitare dela noi se ocupă de pe acum de mijloacele de apărare împotriva ei. Pentru împedicarea unei sporiri a îmbolnăvirilor, autorităţile fac pregătiri în vederea izolării contaminaţilor. Atragem atenţiunea publicului asupra datoriei de-a declara la oficiile sanitare îmbolnăvirile de gripă. Deocamdată izolarea bolnavilor s’ar face la domiciliul lor”. („Cultura Poporului, 6 februarie 1927)
„A ars de vie
Un ţăran din comuna Lazu de lângă Craiova se afla bolnav de gripă dimpreună cu toţi cei patru copii ai săi. Cum nu se puteau mişca din pat, vecinii veneau de-i îngrijeau şi mai puneau câte un lemn pe foc. Se vede însă că un vecin a pus zilele trecute prea multe lemne pe foc, aşa că din sobă s’a aprins păretele casei care era de nuele. Pe când au băgat de seamă a fost prea târziu. Tatăl şi-a luat copila cea mai mică şi a dus-o la un vecin, doi băieţi au fugit şi ei din casă, dar pe când au voit s’o scape şi pe copila a patra, focul s’a încins prea tare, aşa că biata copilă a ars de vie”. („Unirea Poporului”, 6 februarie 1927)
„Ravagiile gripei în Ardeal
În Braşov, în alte centre ca şi la ţară gripa este în plină desfăşurare. Din Deva se anunţă că gripa spaniolă a luat proporţii mari şi în judeţ. Liceul din Deva, unde s’au înbolnăvit 185 elevi, s’a închis. La prefectură s’a raportat că în comuna Prăvăleni, plasa Arad, printre ţărani sunt multe cazuri mortale din cauza gripei. La Cluj, deşi într’o formă foarte puţin gravă, aproape nu e casă să nu fie infectată de gripă. S’au înregistrat peste 6.000 de cazuri până ieri. Şcoalele – cele mai multe – au fost închise. Cinematografele sunt considerate de medici ca principalele focare de molipsire, dată fiind înghesuiala din fiecare seară”. („Gazeta Transilvaniei”, 23 februarie 1927)
„Epidemia de gripă
Ministerul sănătăţii a primit rapoarte alarmante asupra proporţiei luate de epidemia de gripă. În Timişoara au fost închise toate localurile de şcoală. S’au înregistrat şi 15 cazuri mortale. În Arad, unde numărul bolnavilor se urcă la 2.000, s’au luat măsuri pentru închiderea şcolilor. De altfel în întreg Ardealul ca şi în vechiul regat gripa face ravagii”. („Gazeta Transilvaniei”, 4 martie 1927)
„Din cauza boalei numită gripă un mut îşi recapătă vocea. În iarna anului acestuia, boala numită gripă s’a lăţit aproape prin toate ţările din lume. În multe părţi oamenii au şi murit din cauza acestei boale. Nimeni nu şi-ar putea însă închipui, că această boală să facă pe un mut să vorbească. Şi totuşi s’a întâmplat cu un ţăran din Germania, cu numele George Langsdorf. Acest om în vremea răsboiului, prin Septemvrie 1916, cu prilejul unui atac cu tunurile şi-a pierdut cu totul vocea. De atunci şi până acum n’a putut se mai grăiască nici un cuvânt. În zilele trecute îmbolnăvindu-se de gripă, a zăcut în pat. Într’o noapte s’a trezit din somn cuprins de o tusă sdravănă. Când să-i înceteze tusa, dă un ţipăt îngrozitor, pe urma căruia i-s’a deschis vocea şi a început să vorbească ca şi mai înainte”. („Unirea Poporului”, 6 martie 1927)
„Gripa omoară în Bulgaria
În Bulgaria gripa se lăţeşte îngrozitor. Oamenii sunt foarte bolnavi, şi dintre 130 mii de bolnavi până acuma au murit 2.834”. („Unirea Poporului”, 6 martie 1927)
„Sanitare
După ultimele date statistice totalizate la Ministerul sănătăţii, se află în toată ţara următoarele epidemii: tifos exantematic 229 cazuri în 81 de comune, 802 cazuri de scarlatină în 212 comune, 47 cazuri difterie în 22 comune, 114 cazuri de febră tifoidă în 60 comune, 9.873 de cazuri de gripă în 807 comune şi dizenterie 706 cazuri în 81 de comune. Ministerul sănătăţii a făcut cunoscut prefecţilor de judeţ şi primarilor de oraşe-capitale, că atunci când trimit pacienţi, lipsiţi de mijloace băneşti, în cura institutelor antirabice, să ia dispoziţia să li se dea mijloacele de transport, atât pentru dus cât şi pentru întors, întru cât ministerul nu mai are prevăzute fonduri pentru atari transporturi”. („Gazeta Transilvaniei”, 8 aprilie 1927)
Acest text este un fragment din articolul ”Tabloul românesc al epidemiei de gripă spaniolă din anul 1927. Superficialitate, ignoranţă, autorităţi depăşite de situaţie şi... criză politică!”, publicat în numărul 219 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei în perioada 22 aprilie - 20 mai 2020, dar și în format digital pe paydemic.com.
