Domniile fanariote ┼či spiritul luminilor: un prim efort de modernizare a Principatelor Rom├óne jpeg

Domniile fanariote ┼či spiritul luminilor: un prim efort de modernizare a Principatelor Rom├óne

­čôü Epoca fanario╚Ťilor
Autor: Andreea ╚śtefan

Spiritul luminilor, care a cuprins ├«ntreaga Europ─â din Portugalia ┼či p├ón─â ├«n Rusia Ecaterinei cea Mare ├«n ├«ncercarea ÔÇô pentru prima dat─â generalizat─â la nivelul continentului ÔÇô de a moderniza institu┼úional o societate aflat─â ├«ntr-un proces complex de transform─âri de natur─â intelectual─â, economic─â ┼či implicit social─â, nu a ocolit nici spa┼úiul rom├ónesc. Rom├ónii au participat ┼či ei la acest climat ├«n care philosophes ┼či prin┼úi conlucreaz─â la elaborarea ┼či implementarea proiectelor de reform─â.

Contribu┼úia lor este ├«ns─â marcat─â de absen┼úa unui stat independent ├«n care Iluminismul s─â se manifeste ├«n forma sa clasic─â, a despotismului luminat. Probabil cea mai cunoscut─â expresie a Iluminismului ├«n spa┼úiul rom├ónesc este activitatea ÔÇ×┼×colii ArdeleneÔÇť ├«n Transilvania reformelor iosefine. De numele unor intelectuali precum Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe ┼×incai sau Ion Budai-Deleanu se leag─â primele eforturi sistematice de ridicare a rom├ónilor prin cultur─â, de revendicare a drepturilor politice pornind de la argumente de ordin cultural-istoric. ┼×tafeta lansat─â de ÔÇ×┼×coala Ardelean─âÔÇť a fost preluat─â de genera┼úia pa┼čoptist─â contribuind la trezirea con┼čtiin┼úei na┼úionale ┼či, de aici, ace┼čti c─ârturari transilv─âneni au intrat ├«n istoriografia rom├óneasc─â ulterioar─â ca o pagin─â luminoas─â aflat─â la ├«nceputurile istoriei noastre moderne. Nu de aceea┼či posteritate imaculat─â s-au bucurat reflexele iluminismului ├«n spa┼úiul extracarpatic. Secolul Luminilor s-a suprapus ├«n Principate peste perioada ÔÇ×fanariot─âÔÇŁ ├«n care ├«nal┼úi func┼úionari cre┼čtini ai Imperiului Otoman au fost numi┼úi cu regularitate de sultan ├«n scaunele de la Bucure┼čti ┼či Ia┼či pentru a-i servi c├ót mai eficient interesele.

Pe fondul unei agrav─âri a dependen┼úei politice fa┼ú─â de ├Änalta Poart─â, al numeroaselor conflicte militare care au opus, adesea pe teritoriul locuit de rom├óni, cele trei imperii ale Europei Central-Estice (Habsburgic, ┼óarist ┼či otoman), m─âsurile moderne introduse de c├ó┼úiva dintre ace┼čti domni str─âini pot trece neobservate, cu at├ót mai mult cu c├ót pu┼úine au avut efecte durabile. Au existat totu┼či proiecte de reform─â, unele chiar remarcabile prin modernitatea lor, pe care nu le putem trece cu vederea. Dintre acestea, cele mai interesante sunt cele introduse ├«n domeniile juridic ┼či administrativ. Acestea se disting ├«n primul r├ónd prin caracterul lor mai coerent, apoi prin impactul social mai mare pe care, tocmai din acest motiv, l-au putut avea. ├Än cele ce urmeaz─â trecem ├«n revist─â principalele ini┼úiative legislative ale perioadei fanariote, prezentate ca parte a unui context european mai larg ├«n care ├«┼či au originile ┼či cu care stabilesc pun┼úi de dialog.

Constantin Mavrocordat public─â ├«n ÔÇ×Mercure de FranceÔÇť prima ÔÇ×Constitu┼úieÔÇŁ din spa┼úiul rom├ónesc

De numele lui Constantin Mavrocordat, ├«nv─â┼úatul fiu al lui Nicolae Mavrocordat ÔÇô cel care a ÔÇ×inauguratÔÇŁ suita prin┼úilor veni┼úi cu prec─âdere din Fanar, se leag─â o intens─â activitate de reformator pe care a desf─â┼čurat-o cu scurte pauze, alternativ, ├«n cele dou─â Principate ├«ntre 1733 ┼či 1769. M─âsurile luate, printre care novatoare la acel moment a fost abolirea ┼čerbiei ├«n Valahia (1748), aveau ca imbold necesitatea real─â de a stabiliza masa contribuabililor, sub┼úiat─â drastic de numeroasele conflicte militare, dar ┼či de exodul spre Transilvania al popula┼úiei supuse unei fiscalit─â┼úi deopotriv─â excesive ┼či haotice. Nu putem ├«ns─â neglija influen┼úa g├óndirii occidentale, ┼či ├«n principal a Iluminismului, asupra acestui domn care, grec fiind, cere ca rom├óna s─â fie folosit─â ├«n administra┼úia ┼ú─ârii! Iar rela┼úiile sale cu g├óndirea contemporan─â european─â ┼či cu centrul s─âu de propagare, Parisul, sunt complexe.


2 jpg jpeg

Supus al sultanului, Constantin Mavrocordat nu a putut niciodat─â c─âl─âtori ├«n Occident, dup─â cum observa Jean- Claude Flachat (1700 - 1775), c─âl─âtor, industria┼č ┼či tehnolog din Lyon care i-a vizitat Curtea. Totu┼či, a reu┼čit prin trimi┼či speciali s─â reuneasc─â cea mai important─â bibliotec─â princiar─â din ┼ó─ârile Rom├óne ├«n epoca modern─â. Iar spiritul s─âu a mers dincolo de bibliofilia pe care o ├«mp─ârt─â┼čea cu ilu┼čtri contemporani printre care Diderot sau Voltaire ┼či, din lumea de Curte, Madame de Pompadour sau Ecaterina cea Mare. Domnitorul a avut intui┼úia remarcabil─â de a pune ├«n serviciul s─âu o alt─â crea┼úie a lumii moderne: presa. Astfel ┼či-a orientat cu abilitate aten┼úia spre periodicul francez cu cea mai larg─â circula┼úie intern─â ┼či european─â, ÔÇ×Mercure de FranceÔÇť, pentru a face cunoscut lumii interesul s─âu pentru o alt─â obsesie a secolului: legile. Num─ârul din iulie 1742 al publica┼úiei franceze dedic─â zece pagini unei ÔÇ×Constitution faite par S. A. M. le Prince Constantin Mautrocordato, Prince des deux Valachies et de Moldavie, le 7 F├ęvrier 1740ÔÇŁ. De┼či denumirea de ÔÇ×constitu┼úieÔÇŁ apar┼úine cel mai probabil traduc─âtorului, iar textul ├«nsu┼či este mai mult o consemnare ├«n scris a drepturilor ┼či privilegiilor clasei conduc─âtoare, ini┼úiativa ├«n sine trebuie remarcat─â. ├Än plus, aceast─â pledoarie a lui Mavrocordat deopotriv─â ├«n favoarea dreptului dinastic ┼či a monarhiei de drept divin, elemente conservatoare, este ea ├«ns─â┼či elaborat─â din perspectiv─â iluminist─â: vechile drepturi ┼či privilegii sunt consemnate din perspectiva atribu┼úiilor, ceea ce reflect─â un efort de delimitare a rolurilor ├«n stat, fiind un prim pas important spre principiul separ─ârii puterilor.

De la Montesquieu la Alexandru Ipsilanti: un secol pasionat de drept

 Dreptul, explorat de g├ónditorii Iluminismului (cunoscu┼úi ├«n Fran┼úa sub numele de philosophes) ├«n variate chipuri ├«n numeroasele tratate care i se dedic─â, pare s─â se fi bucurat ├«n egal─â m─âsur─â ┼či de apreciere ├«n r├óndul unei categorii mai largi de cititori ai secolului al XVIII-lea. Cel pu┼úin a┼ča sus┼úin editorii jurnalului francez amintit mai sus ├«n num─ârul din ianuarie 1742, unde afl─âm c─â: ÔÇ×Nu exist─â tip de articol ├«n aceast─â carte care s─â priveasc─â mai direct Binele Public ca acesta ┼či care s─â fie mai c─âutat de majoritatea cititorilorÔÇŁ. Din aceast─â preocupare a epocii se nasc ├«n Principatele Rom├óne primele coduri de legi moderne. Primul cod civil din spa┼úiul extracarpatic a fost Pravilniceasca Condic─â promulgat─â ├«n 1780 de domnitorul Alexandru Ipsilanti. Actul se ├«nscrie ├«ntr-un proiect mai amplu al proasp─ât numitului domn de reorganizare a ┼ó─ârii Rom├óne┼čti, grav afectat─â de R─âzboiul ruso-turc din 1768-1774. Din punct de vedere al con┼úinutului juridic, codul nu a fost unul foarte novator. Baza o constituie dreptul bizantin (Bazilicalele lui Leon al VIlea) precum ┼či principii de drept cutumiar acceptate de practica juridic─â local─â. La acestea se adaug─â c├óteva principii ale dreptului roman occidental. Promulgarea pravilei a fost ├«ns─â ├«nso┼úit─â de o reformare a sistemului judiciar-administrativ. Pentru prima dat─â Ipsilanti separ─â litigiile civile de cele penale, ├«nfiin┼ú├ónd un departament special pentru judecarea cazurilor de omor.

 Tot de influen┼ú─â occidental─â este ┼či separarea atribu┼úiilor administrative de cele judec─âtore┼čti la nivelul ispr─âvniciilor de jude┼ú, reorganizate sub aceast─â form─â de Constantin Mavrocordat. Lui Ipsilanti i se datoreaz─â ┼či ini┼úiativa legislativ─â privind remunerarea func┼úionarilor de stat, m─âsur─â absolut necesar─â pentru crearea unei administra┼úii de tip modern. Devastatorul r─âzboi ruso- turc dintre 1806 ┼či 1812, pe timpul c─âruia armatele ┼úariste au ocupat Principatele, se afl─â la originea ultimelor dou─â mari ini┼úiative legislative legate de numele domnilor fanario┼úi. Obliga┼úi s─â reorganizeze administra┼úia, domnii numi┼úi de Poart─â ├«n urma Tratatului de la Bucure┼čti din 28 mai 1812, Ioan Gheorghe Caragea ├«n ┼óara Rom├óneasc─â (1812- 1818) ┼či Scarlat Callimachi ├«n Moldova (1812-1819), au patronat fiecare elaborarea c├óte unui cod civil pentru provincia pe care o administrau. De┼či codurile au ap─ârut la un an distan┼ú─â, Codul Callimachi fiind promulgat ├«n 1817, urmat de Legiuirea Caragea ├«n 1818, cele dou─â texte urmeaz─â tradi┼úii juridice diferite.


3 jpg jpeg

La redactarea Codului Callimachi a participat un grup de juri┼čti interesant prin compozi┼úia sa. Al─âturi de Christian Flechtenmacher, supus al Imperiului Habsburgic, ┼či de Anania Cuzanos, de origini grece┼čti, reg─âsim pentru prima dat─â ┼či rom├óni ca Andronache Donici ┼či Damaschin Bojinc─â printre juri┼čtii coopta┼úi de domn. Cu toate acestea, influen┼úa puternic─â a codului civil austriac publicat cu c├ó┼úiva ani mai devreme, ├«n 1811, asupra textului juridic rom├ónesc ├«l indic─â f─âr─â urm─â de dubiu ca autor principal pe Christian Flechtenmacher. Iar aceast─â op┼úiune pentru modelul occidental, evident─â prin prezen┼úa juristului austriac, marcheaz─â ├«nceputul orient─ârii spre repere occidentale ├«n reorganizarea intern─â a spa┼úiului rom├ónesc extracarpatic. ├Änceputul e ├«ns─â unul inconsecvent ┼či timid, c─âci, ├«n treac─ât fie spus, modelul e adoptat doar par┼úial: legisla┼úia ├«ncorporeaz─â ├«n continuare o serie de texte anterioare, din Dreptul bizantin sau tradi┼úia local─â. Redactat ├«n limba greac─â, textul e tradus ├«n rom├ón─â abia ├«n 1833 ┼či r─âm├óne ├«n uz p├ón─â la unirea Principatelor ┼či introducerea Codului Civil de c─âtre domnitorul Alexandru Ioan Cuza ├«n 1865. Codul Caragea urmeaz─â mai ├«ndeaproape tradi┼úia juridic─â local─â a ┼ó─ârii Rom├óne┼čti. Modelul e dreptul bizantin, dar el con┼úine ┼či prevederi sintetizate din practica curent─â. Ap─ârut la aproximativ 40 de ani de la Pravilniceasca Condic─â, textul reprezint─â mai degrab─â o continuitate dec├ót un efort de reformare a principiilor dup─â care fusese alc─âtuit─â condica lui Ipsilanti.

Poate c─â mai mult dec├ót necesitatea real─â de legi noi, ceea ce a stat la baza redact─ârii Codului este valoarea simbolic─â inerent─â unui act normativ de asemenea amploare. Iar prin┼úul pare destul de sensibil la prestigiul adus de statutul de legiuitor, c─âci ofer─â un exemplar prestigioasei Universit─â┼úii Oxford. Istoria celor dou─â coduri civile este legat─â ┼či de cea a tip─âriturilor r─âsp├óndite ├«n timpul Revolu┼úiei de la 1848. Dac─â tiparul a fost adoptat relativ timpuriu ├«n spa┼úiul rom├ónesc, prima tip─âritur─â dat├ónd de la ├«nceputul secolului al XVI-lea (un Liturghier slavon ap─ârut ├«n 1508 la T├órgovi┼čte), acesta a fost ├«ns─â folosit cu inconsecven┼ú─â de-a lungul secolelor. O alt─â specificitate a sa, perpetuat─â ├«n spa┼úiul rom├ónesc p├ón─â ├«n epoca modern─â, a fost controlul domnesc, c─âci imensul poten┼úial subversiv al textului tip─ârit a fost de la ├«nceput intuit de puterea central─â. Acest caracter local se observ─â ┼či ├«n cazul celor dou─â tiparni┼úe unde au ap─ârut codurile. Acestea se num─âr─â printre primele ini┼úiative private ├«n domeniul publicisticii de la noi. Spre exemplu, cea de la Bucure┼čti, ├«nfiin┼úat─â de Constantin Caraca┼č, Radu Clinceanu ┼či Dumitrache Topliceanu ┼či-a primit autoriza┼úia de func┼úionare de la domnitorul Caragea cu obliga┼úia de a tip─âri doar c─âr┼úi ÔÇ×de ├«nv─â┼ú─âtura copiilor, spre deschiderea min┼úii ┼či a ├«nv─â┼ú─âturiiÔÇŁ sau ÔÇ×filologhica, adic─â scrieri de celea ce privesc asupra iubirei de ├«nv─â┼ú─âtur─âÔÇť. ├Än plus, la scurt─â vreme de la primirea avizului de func┼úionare, editura public─â Codul Caragea ├«n greac─â (1817) ┼či apoi ├«n edi┼úia rom├óneasc─â (1818).


4 jpg jpeg

Un fel de ironie a sor┼úii va face ca tocmai aceste tiparni┼úe s─â fie singurele active ├«n momentul declan┼č─ârii Revolu┼úiei de la 1848. Astfel, celebrele proclama┼úii vor ap─ârea cu concursul involuntar al celor doi domni fanario┼úi. Pe de alt─â parte, trebuie s─â insist─âm asupra unui aspect: impactul acestor ini┼úiative legislative, care au fost dup─â cum s-a v─âzut, destul de moderate ├«n con┼úinut, a fost oricum destul de redus. De altfel, o societate majoritar analfabet─â, f─âr─â tradi┼úii ├«n aplicarea dreptului scris, cum era cea rom├óneasc─â de-a lungul secolului al XVIII-lea ┼či p├ón─â t├órziu ├«n secolul al XIX-lea, era din plecare prea pu┼úin receptiv─â la astfel de m─âsuri. Poate c─â nu e exagerat s─â amintim ├«n acest context c─â toate textele juridice din perioada fanariot─â au fost redactate ini┼úial ├«n limba greac─â, fiind apoi traduse ├«n rom├ón─â.


1 jpg jpeg

Desigur, se poate argumenta c─â limba rom├ón─â nu era ├«nc─â suficient de precis─â pentru a transmite singur─â, f─âr─â sprijinul unei limbi de cultur─â, texte cu un asemenea con┼úinut tehnic. Sau c─â promotorii, ┼či ├«n unele cazuri chiar autorii acestor proiecte, domnii fanario┼úi, preferau din diferite motive (comoditate, educa┼úie, sentimente na┼úionaliste etc.) greaca. Totu┼či am putea g─âsi ├«n op┼úiunea principilor ┼či un indiciu al faptului c─â aceste acte, promovate la Cur┼úile din Occident pe diverse c─âi, erau din plecare g├óndite ┼či ca texte propagandistice menite s─â celebreze spiritul luminat al autorilor sau ini┼úiatorilor lor. Astfel, fiind redactate ├«n limba greac─â, o limb─â cunoscut─â ├«n mediile savante, actele cancelariilor domne┼čti de la Ia┼či ┼či Bucure┼čti deveneau imediat accesibile comunit─â┼úii europene put├ónd fi traduse rapid ├«n limbi moderne de circula┼úie. ├Än concluzie, putem afirma c─â domnii fanario┼úi care au introdus reforme ├«n Principate au ├«ncercat pe de o parte s─â r─âspund─â ├«n mod eficient necesit─â┼úilor reale de modernizare a societ─â┼úii recurg├ónd la formula european─â. Eforturile lor erau ├«ns─â din plecare z─âd─ârnicite de numeroasele r─âzboaie care ├«ntrerupeau func┼úionarea fireasc─â a statului. Poate ┼či mai greu a c├ónt─ârit ├«n acest caz capacitatea puterii suzerane de a se adapta ea ├«ns─â┼či institu┼úional la schimbare. C─âci sub conducerea arbitrar─â a Por┼úii Otomane ├«n care statul de drept nu s-a putut niciodat─â instaura, m─âsurile luate la Bucure┼čti sau Ia┼či nu puteau fi urm─ârite cu coeren┼ú─â. Pe de alt─â parte, domnii au ├«ncercat prin aceste decizii s─â ├«┼či promoveze imaginea ├«n Occident. Iar domeniul legislativ le oferea, la acea vreme, una dintre cele mai populare c─âi de afirmare.

***Istoria rom├ónilor, vol. 6, Bucure┼čti, Editura Enciclopedic─â, 2002
Anne-Marie Cassoly, ÔÇ×Autour de lÔÇÖinsertion dans le Mercure de France de la Constitution de Constantin MavrocordatoÔÇŁ, ├«n Revue des ├ëtudes sud-est europ├ęenes, XIX/4 (1981), pp. 751-762.
Nestor Camariano, ÔÇ×Nouvelles informations sur la cr├ęation et lÔÇÖactivit├ę de la typographie grecque de Jassy (1812-1821)ÔÇŁ, ├«n Balkan studies 7/1 (1966), pp. 61-76.
Andrei R─âdulescu, ÔÇ×Izvoarele Codului CalimahÔÇŁ, ├«n Academia Rom├ón─â. Memoriile sec┼úiunii istorice, seria a III-a, 8 (1927-28), pp. 63-95
Mihai ┼óip─âu, ÔÇ×Ethnic names and national identity in the Greek-Romanian historiography of the Phanariote eraÔÇŁ, ├«n Relations Gr├ęco-Roumaines.
Interculturalit├ę et identit├ę nationale, P. M. Kitromilid├Ęs ┼či Anna Tabaki coord., Athens, 2004, pp. 167-177